A fi depresiv azi in Romania este considerat ceva, asa...o fita, ceva care primeste un raspuns gen "mai lasa prostiile astea".Avem psihologi angajati in penitenciare dar DOAR pentru detinuti, avem programe de managmentul furiei in penitenciare si tot felul de alte programe educative dar nimeni nu se ocupa de frustrarile angajatilor, de motivarea lor sau de consilierea personalului atunci cand acestia traverseaza perioade dificile?!Nimeni nu ofera consiliere unui politist care a instrumentat o crima care l-a oripilat, nimeni nu se gandeste ca poate ajunge depresiv sau anxios un politist care a facut cercetarea la fata locului la un accident rutier in care victimele sunt imprastiate pe suprafete mai largi decat doi metri patrati?!Nimeni nu ofera consilere victimelor unui viol, unei talharii, unei tentative de omor sau unui parinte care si-a pierdut copilul.Nu ma refer la o consilere suportata material de cel in cauza, cei mai multi dintre cei aflati in situatiile enumerate nu au nici posibilitatile materiale de a suporta 10-20 de sedinte de consiliere si nici nu ar sti cum sa procedeze pentru a beneficia de o asemenea consiliere, cui sa se adreseze pentru un sfat?!
In majoritatea statelo UE esti trimis la consiliere psihologica pentru mult mai putin decat ceea ce am enumerat eu, se ofera consilere cand esti diagnosticat cu o boala grava, gen cancer, cand trebuie din motive medicale sa renunti la fumat ti se ofera ajutor.La noi ajutorul vine de la cei apropiati, de la familie, de la Bunul Dumnezeu.Dar s-a gandit cineva ca familia nu au, de cele mai multe ori nici un fel de cunostinte de psihologie, pentru ca in ultimii ani ai comunismului PSIHOLOGIA a fost declarata oficial dusman al poporului, se incheiase lupta cu mosierii, chiaburii sau legionarii si au venit la rand cei care gandeau si ii invatau la randul lor si pe altii sa gandeasca....
Dupa fiecare eveniment gen sinuciderea unui militar sau poltist ,etc se precizeaza cand a fost testat psihologic si ca acesta "a trecut cu bine" toate testarile psihologice, am vaga impresie ca se considera in Romania ca aceste testari psihologice sunt un fel de panaceu universal care stiu totul, vindeca totul, rezolva totul, o combinatie intre Oracolul din Delphi si Vraciul atoate vindecator?!Nimeni nu si-a pus vreodata problema ca testarea psihologica este doar un prim pas, un pas care trebuie urmat de consiliere pentru tendintele suicidare, pentru anxietate, pentru traumele suferite, pentru orice soc emotional.Daca dupa testare nici macar nu se discuta cu cel testat despre rezultatul acestei testari, asa cum se face actualmente in multe ramuri din Romania (de exemplu in penitenciare), se mentine si se incurajeaza opinia publica cvasigeneralizata in Romania, ca testarile psihologice sunt un fel de sabie a lui Damocles deasupra capului fiecarui angajat , sabie care poate si este utilizata de catre sefi in orice moment in care devii un angajat incomod, incomod pentru ca iti ceri cu vehementa drepturile, pentru ca nu executi ordine automat ci le treci prin filtrul gandirii proprii si uneori constati ca sunt ilegale, incorecte, imorale, ordinele...
Se discuta mult in aceste zile despre situatia femeii care dupa ce a stat 35 de ore pe un bloc a cazut/s-a aruncat si a murit.Familia femeii acuza autoritatile ca nu au facut totul pentru a o salva, presa face un caz din toate acestea menit sa le ridice reitingul.Sigur ca s-a gresit in aceasta situatie si sigur ca se putea face mai mult pentru biata femeie, dar nu cred ca atunci cand ea era pe bloc, cand in ceke 35 de ore ea nu a raspuns negociatorului, psihologului, politiei.Ar fi trebuit ca aceasta femeie sa beneficieze de ajutor si consilere dupa pierderea fiicei, pentru un parinte pierderea propriului copil este cea mai mare trauma psihologica si orice parinte intr-o asemenea situatie ar trebui sa beneficieze de consiliere.
O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
K'melia
"Necredinta de credinta o suflare o desparte,
RăspundețiȘtergereasemenea siguranta cu-ndoiala sec imparte;
peste acest spatiu, cu bine,bucuria sa ne poarte,
caci viata de-o suflare despartita e de moarte."
Omar Khayyam-Rubaiate