sâmbătă, 11 iulie 2015

Dementa Alzheimer

Motto:
          "Memoria inseamna identitate.Cred asta de cand...o, de cand ma stiu.Esti ceea ce ai facut; ceea ce ai facut se regaseste in tine in memorie; si ceea ce-ti amintesti defineste exact cine esti; cand iti uiti viata, incetezi sa mai existi, inainte chiar sa mori."
                                                                                                 Julian Barnes



          Ieri 10 iulie 2015 ,intr-un spital din Egipt, a murit OMAR SHARIF, suferea in ultimii ani de Alzheimer si fiul actorului a afirmat ca boala l-a schimbat mult.Se pare ca actorul, licentiat in matematica si fizica, nu isi mai amintea filmele in care a jucat si nici nu a realizat cand i-a murit sotia, in luna ianuarie anul acesta.
            Aceasta stire m-a facut sa ma gandesc la mama, la boala ei.In ultimele doua saptamani este din ce in ce mai pierduta, in fiecare seara nu stie unde sa se culce, unde este camera ei desi locuim in actuala locuinta de 15 ani, in permanenta vrea sa mearga acasa la parintii ei.Chiar daca spune ca are "70 si...nu mai stiu cati ani", aceasta cifra 70 este doar un cuvant lipsit de sens, golit de semnificatie pentru ea.Mai alaltaieri imi spunea la un moment da,t cand voia sa se imbrace sa mearga " acasa la Resita","tu daca ai avea un copil de care sa nu stii de el"?!In mintea ei nu mai este nici profesoara pensionara, desi spune inca ca a lucrat in invatamant si cu putin efort spune ca predat istoria la scoala, intra insa in ceata cand o intrebi unde a predat si raspunsul universal valabil  este RESITA.A incetat sa mai fie mama, soacra sau bunica si a redevenit in mintea ei confuza si in constiinta ei din nou copil si asa cum un copil se simte cel mai bine in bratele mamei lui si ea in toate aceste zbateri si eforturi de a se duce "acasa la Resita" isi doreste sa regaseasca acel sentiment de siguranta pe care numai in bratele mamei il avem....
            Stiu ca aceste cuvinte nu vor fi niciodata citite de familia lui Omar Sharif dar similitudinea suferintei ma face sa rezonez la fel cu ei in acesta pierdere dar mai ales in toata suferinta care a precedat acest final.Ce multi oameni mari ai lumii, oameni inteligenti, oameni care si-au folosit mintea intens si pana tarziu au facut la finele vietii Alzheimer! Imi amintesc ca si fostul prim ministru britanic, Margaret Thacher a murit intr-un stabiliment medical si suferise in ultimii ani de Alzheimer.Din pacate comparatia cu toate aceste ilustre persoane nu-mi mangaie sufletul ranit si nu fac ca totul sa fie mai usor, doar ca inteleg mai  bine suferinta familiilor lor, suferinta anonima a tuturor familiilor care au pe cineva in aceasta situatie.
          Imi vin in minte cuvintele poetului Adrian Paunescu cine mai are in lume parinti, pe pamant nu in gand, dar si povestea aceea cu nici imbracata nici dezbracata, asa si noi copii tuturor celor care sufera de Alzheimer avem parinti pe pamant dar mai mult in gand.E atat de dureros sa  sa privesti acelas chip drag al parintelui sau bunicului care pana mai ieri te mangaia si totusi in spatele aceluias drag si cunoscut chip nu mai este nici parintele si nici bunicul sau bunica...Ma intreb dureros si amar mai am eu mama pe pamant, nu in gand?! Privind la ea raspunsul pare afirmativ dar daca incerci sa porti orice conversatie, fie ea cat de simpla realizezi ca tot ce a ramas din mama este doar o umbra si nu, nu este umbra lui Mircea la Cozia...

          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                                         K'melia
             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu