Recunostinta

Motto: "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
                                                                                                                Ev.Matei cap.5 verset 9

              In sfarsitul de saptamana care urmeaza americanii serbeaza ZIUA RECUNOSTINTEI, in primele zile ale saptamanii urmatoare noi, romanii, serbam doua zile dedicate Romaniei si romanismului, pe 30 noiembrie ziua Sf. Apostol ANDREI ,cel care a crestinat Romania, ocrotitorul spiritual al tarii si pe 1 DECEMBRIE Ziua Nationala a Romaniei, ocazii pentru mine de a face oarecari reflectii, ocazii pentru noi toti sa ne gandim si sa ne intrebam daca avem pentru ce sa fim recunoscatori?!Cui trebuie sa-i fim recunoscatori?! Suntem noi mandrii ca suntem romani, cat de mandrii suntem de tara si de natiunea noastra, cat de recunoscatori suntem tarii in care ne-am nascut si poporului in mijlocul caruia ne-am nascut?!

               Evenimente mai recente si mai vechi mi-au demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca viata este scurta, ca moartea vine neanuntata si nu ne intreaba cat de tineri sau de batrani suntem, nu ne intreaba daca mai avem ceva de facut, daca suntem certati cu cei apropiati ai nostri si din nu conteaza ce motive nu vorbim cu ei?!

              Sunt ceea ce sunt astazi in primul rand datorita educatiei oferita mie de catre parintii mei, mottoul de astazi este versetul meu favorit din Biblie, pilda favorita a mamei mele era aceea a fiului risiptor, in toata viata ei, mama a incercat sa faca pace prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin ceea ce auzea si nu mai transmitea spre a nu aprinde flacara certurilor si a supararii.Mi s-a intiparit cu litere de foc in constiinta versetul biblic "Maniati-va si nu pacatuiti.Sa n'apuna soarele peste mania voastra"(Efeseni 4;26) si am depus eforturi spre a ierta, spre a nu tine pizma si a-mi anihila invidia.

                Ca si in orice familie si la noi au fost si sunt probleme discutabile, frustrari, asteptari nerealiste, divergente de idei.Sora cea mare a mamei nu are copii, si de aceea toti fratii si nepotii atunci cand ea i-a ajutat au minimalizat ajutorul pentru ca "are de unde", in schimb au ales sa pastreze in memorie si in constiinte toate promisiunile neonorate si toate asteptarile lor care nu s-au confirmat si au fata de ea resentimente mai mult sau mai putin indreptatite.Eu am ales de foarte multi ani sa tin minte DOAR binefacerile primite prin matusa mea, incepand cu faptul ca traiesc, mama mea a fost internata in spital spre a naste intr-o zi de luni cu "apa rupta", cum se spune in popor,prima noapte a fost tinuta in salonul de langa sala de nasteri si intrebata periodic "aveti dureri doamna?".Marti de dimineata a fost mutata la saloanele de gravide si pana joi, cand sora ei cea mare a vizitat-o, putin dupa ora pranzului, nu a mai consultat-o nimeni, auzind aceasta sora mamei, mai in varsta decat ea cu 19 ani, s-a scandalizat si a determinat un consult al mamei care s-a terminat cu o cezariana de urgenta,eu aveam dubla circulara de cordon si a trebuit sa mi se faca respiratie artificiala.Acum matusa mea, nonagenara, este la pat, dependenta de ajutor 24 de ore din 24, 7 zile din 7, nepotii de frati sunt fie in strainatate, fie in alte orase la minim 150 de km distanta, o ingrijeste o fina a matusii, care a fost si este fiica de suflet a matusii.In aceste circumstante exista rude care cred ca toata agoniseala matusii trebuie sa ramana nepotilor si nu celei care o ingrijeste, pentru ca ea nu este din familie?!La argumentele mele ca matusa are dreptul sa decida cui ii lasa avutul ei, raspunsul primit a fost ca ea nu este acum in situatia de a lua o asemenea decizie, se fac cu totii ca uita ca aceasta dorinta ea si-a exprimat-o de multi ani, nu doar acum.

                 De ce oare averea ne face sa desconsideram dorinta cuiva, ne fac sa uitam ca suntem rude, ne fac sa nu mai vorbim frate cu frate, ne fac sa desconsideram eforturile altora?De ce oare prea multi dintre noi alegem sa fim revendicativi pentru ceea ce consideram a fi dreptul nostru, in loc de a fi recunoscatori pentru ceea ce avem, pentru binefacerile din viata noastra?!

                 Incerc sa va propun tuturor celor veti citi aceste randuri, pana la sfarsitul de saptamana sa reflectati la propriile voastre vieti, la familiile voastre in sens largit , la toate certurile fara rost care au racit relatiile si sa incercati sa cereti iertare celor pe care i-ati suparat, nu conteaza cine are dreptate, pentru ca mai apoi cu sufletul curat sa puteti rosti "si ne iarta noua Doamne pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".Mai apoi in acest sfarsit de saptamana faceti o vizita unor rude pe care nu i-ati vizitat de multa vreme, dati un telefon si fiti recunoscatori lui Dumnezeu ca puteti inca sa faceti asta, un mormant rece oricat ar fi de incarcat cu flori nu raspunde niciodata!

         O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                           K'melia

Fariseism bisericesc

Fariseism bisericesc

                FARISEU=cuvant care, in textele religioase, denumea o categorie de credinciosi evrei, foarte atasati de vechile traditii ale cultului mozaic, aparatori ai Legii, rigurosi, formalisti in implinirea perceptelor morale.[...]FARISEII apartineau partidei religioase strict ritualiste care se lauda ca nu calca nici un principiu al Legii lui Moise si dispretuia pe ceilalti oameni care nu se conformau intru totul acestor principii.Erau pusi alaturi de carturarii iudei.(Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase; pr.prof.dr.Ene Braniste, prof.Ecaterina Braniste, pg.170, Ed.Diecezana Caransebes,2001)

                "Fariseul, stand asa se ruga in sine :Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, risipitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames."(Ev.Luca cap.18;11)

                Cu fiecare zi care trece se pare ca reprezentantii BOR (Biserica Ortodoxa a Romaniei) se comporta tot mai mult ca si fariseii din vremea lui Iisus!Dupa incidentul de la clubul COLECTIv din Bucuresti, in urma caruia au murit, pana acum, 48 de oameni, un profesor de religie dintr-un cunoscut liceu bucurestean le-a predat elevilor sai o lectie in care afirma ca toti cei care asculta muzica rock se predau spiritelor rele si asimila aici orice cantareti de rock de la Elvis Presly pana la cei contemporani, ba chiar si formatii care nu au fost si nu au cantat niciodata rock, ca si formatia suedeza ABBA?!Marturisesc ca nu acest incident m-a deranjat cel mai mult, daca atat intelege acest preot profesor de religie din muzica laica singura care are de pierdut este biserica, asemenea iesiri nu vor face decat sa-i indeparteze si mai mult pe acesti tineri de biserica.Cel mai mult m-a deranjat insa pozitia purtatorului de cuvant al Patriarhiei Ortodoxe a Romaniei, cand acesta a fost intrebat, in cadrul emisiunii lui Maruta, daca acestui profesor i se va mai permite sa predea in continuare religia, raspunsul a fost: aceasta decizie apartine inspectoratului scolar?!Este bine cunoscut ca, desi inspectoratele scolare angajeaza profesorii si nu directorii de scoli, in cazul profesorilor de religie ortodoxa acestia nu pot fi angajati fara acordul bisericii prin episcopiile sale din teritoriu!!Deci in situatia despre care era intrebat reprezentantul bisericii decizia este la indemana ierarhilor bisericesti care pot pur si simplu sa retraga respectivului preot profesor acordul de a mai preda in scoli si in baza acordului dintre BOR si Ministerul Invatamantului fara acordul bisericii omul nu mai poate preda.reprezentantii bisericii se comporta insa precum fariseul din evanghelie care se credea superior vamesului, reprezentantii la nivel inalt al BOR ne judeca pe noi credinciosii, ne mustra cu asprime cand ei ar trebui sa ne iubeasca cu iubire crestineasca si sa ne indrume cu blandete si caldura pe calea credintei...

            O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                                  K'melia
       

    

Preafericit

Preafericit  

              Asa cum marturiseam in prima mea postare m-am nascut si am crescut intr-o familie ortodoxa, bunicul care m-a crescut a fost epitrop la biserica ortodoxa din sat iar durerea vietii lui a fost aceea ca el nu a putut ajunge preot ortodox ca si cei trei frati mai mari ai sai, pentru ca la 13 ani a ramas orfan de tata, a trait insa intreaga sa viata ca om al bisericii si alaturi de biserica.

              Cu toate ca educatia mea ortodoxa este destul de bogata, nu stiu exact din ce motiv s-a decis ca titulatura oficiala a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane sa fie aceea de PREAFERICIT ?!Daca logica este aceeasi si in teologie ca si in viata cea de toate zilele, acest titlu ar trebui sa aiba o legatura cu Predica de pe munte a lui Iisus , in care acesta a enumerat  FERICIRILE:

            "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.

             Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.

             Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.

             Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.

             Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.

             Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

             Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor  chema.

             Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor."

                                                                                                    Sfanta Evanghelie dupa Matei
                                                                                                     Capitolul 5, versetele 3-10

                 Mesajele transmise de P.F.Daniel Patriarhul actual al Bisericii Ortodoxe Romane nu sunt insa conforme cu ceea ce spune aceasta predica, mesajele au fost arogante, mustratoare, acuzatoare, chiar si cel care incepea cu "ne cerem iertare", cand de fapt aceste mesaje trebuiau sa fie blande, facatoare de pace, sa transmita mila, curatia inimii si dreptatea bisericii ?!Patriarhul este capul BOR si mesajele sale au anulat de-a dreptul gesturile, nu putine, ale preotilor care au donat sange, au ridicat rugaciuni, au ajutat dupa puterile lor pe cei raniti la clubul Colectiv, familiile lor si pe cei care au pierdut pe cineva acolo...pacat pentru ca inca o data PF Patriarhul Daniel nu s-a ridicat la inaltimea pe care o cerea pozitia sa de ierarh sef al BOR !Chiar si mesajul de iertare cerea aceasta iertare cu jumatate de gura, de pe varful buzelor si acuzand ca i-au fost "rastalmacite" cuvintele, nu a reusit sau nu a dorit sa fie empatic, nu a reusit sau nu a dorit sa transmita iubirea crestineasca, nu a reusit sau nu a dorit sa fie un facator de pace, un milostiv si un insetat de dreptate slujitor al Domnului .Prin aceasta atitudine ne-a indurerat pe noi pe toti romanii ortodocsi, a facut obrazul bisericii sa roseasca  si din pacate nu este pentru prima oara...  

                Aceasta atitudine a celui care este capul BOR este doar un exemplu despre tipul coruptiei din Romaina, despre cat de adanc a patruns poltizarea in toate institutiile romane si politizarea aduce domnia interesului de partid si a interesului personal, aduce domnia banului si nu asa cum ar trebui sa fie domnia interesului national, domnia dreptatii si a corectitudinii, atitudini care sa faca tot ceea ce este necesar pentru a preveni asemenea tragedii.

         O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                  K'melia