Nunta de aur

Nunta de aur

Maine pe 18 septembrie 2016 se implinesc 51 de ani de la casatoria parintilor mei, de fapt aniversarile lor s-au oprit pe la jumatate...la 26 de ani si ceva.Tatal meu a murit putin inainte de a implini 50 de ani, in ziua in care mama a implinit 50 de ani, parintii mei erau nascuti in acelas an, mama in 28 ianuarie, tata in 5 aprilie 1942, imi amintesc ca frecvent de ziua mamei, in gluma, tata spunea ca ea devine acum seful familiei fiind cea mai in varsta dar ca in aprilie isi va relua functia de cap al familiei.Zilele de nastere erau marcate intotdeauna in familia noastra, cand eram prea mici spre a tine minte asemenea aniversari tata inainte de ziua mamei planuia in secret cu noi ce sa-i cumparam mamei si pe la sfarsitul lunii martie cand se apropia ziua tatei mama complota impreuna cu noi.Tata era un fericit fiind in fiecare an aniversat de doua ori el avand nume de sfant, FLORIAN, de regula tot in luna aprilie erau si Floriile, onomastica tatei cand casa era plina de musafiri trei zile.Imi amintesc insa ca ziua casatoriei lor nu era marcata niciodata, chiar si acum cand amurit mama a trebuit sa caut certificatul de casatorie intre acte spre a fi sigura ca nu gresesc data casatoriei...Stiam ca nunta lor s-a facut acasa la mama, la Resita dar in rit ortodox, a fost gestul de respect al mamei pentru cei doi frati ai viitorului ei socru, frati care erau preoti ortodocsi dar ziua casatoriei parintii mei nu au serbat-o niciodata.
Mama imi povestea o discutie purtata cu mamam ei inainte de a se casatori, bunica era o catolica convinsa dar si o credincioasa adevarata si din motiv ca ea era divortata de primul sot s-a casatorit cu bunicul meu la biserica ortodoxa pentru ca a dorit sa aiba binecuvantarea lui Dumnezeu asupra familiei ei.Date fiind acestea bunica a acceptat destul de usor cununia ortodoxa dar a incercat sa-i sugereze mamaei ca sa boteze copii catolic sau baietii ortodox si fiicele catolic, mama a refuzat din start spunand ca religia trebuie sa uneasca o familie nu sa o dezbine si ca ea nu isi poate inchipui doi frati care pleaca impreuna de acasa si in fata bisericii unul intra iar celalalt isi continua drumul spre alta biserica...
In familia mamei din cei cinci frati mama a fost singura care a fost casatorita o singura data, ceilalati patru frati si surori au fost casatoriti fiecare de mai multe ori, fara sa ramana vreunul vaduvi sau vaduve, au divortat fiecare de mai multe ori, au avut fiecare mai multe casnicii, mai multe relatii, vieti personale destul de agitate.
Chiar daca traind in anii comunismului mama nu a putut afisa credinta ei in Dumnezeu, copil fiind mama mergea la biserica doar in satul bunicilor mei paterni, un sat care nici astazi nu are decat vreo 300 de numere de casa si unde bunicul era epitrop la biserica, un sat unde intrau in biserica toti cei care veneau la parinti fie ca lucrau pe la armata sau politie.Imi amintesc un an in care de Sfintele Pasti nu am reusit sa ajungem la bunici iar mama adorit sa mergem la inviere si ne-am dus cu tramvaiul la Masca, la 3 kilometri distanta unde era preot unul din fratii bunicului si unde era tot o comunitate mica de oameni credinciosi.Anii acestia mi-au aratat ca nu este nevoie sa mergi tot timpul la biserica pentru a fi credincios ci felul in care iti traiesti viata arata credinta cea adevarata si mama mea daca ar fi sa caut un citat din Biblie care ar putea sa o caracterizeze acesta ar fi:"fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Ev.Mateicap5 vers 9).In tot ceea ce a facut sau spus mama mea a cautat sa cultive buna intelegere intre oameni, pacea in familie , in comunitate la locul de munca.Se facea ca nu baga de seama cand era persiflata, nu raspundea la replici acide si nu spunea niciodata mai departe o critica sau un repros doar cuvinte de multumire , de bine.
Sper ca acum sunteti impreuna dragii mei parinti si de acolo dintre ingeri ne vedeti pe noi copii si nepoatele voastre, sper sa fiti multumiti de noi si Dumnezeu sa va odihneasca alaturi de Sfintii Sai.


O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
K'melia