In septembrie 2004 cand noi militarii din DGP (Directia Generala a Penitenciarelor) am fost demilitarizati am fost transformati in functionari publici cu STATUT SPECIAL, prescurtat f.p.s.s. corpul ofiterilor a ramas tot corpul ofiterilor dar colonelul a devenit comisar, corpul subofiterilor a devenit corpul agentilor, am fost dezorientati, ne-am simtit putin cam ca si copii care s-au ratacit in codru.Incet incet au inceput sa se intrevada si unele avantaje, am primit dreptul de a ne afilia unor sindicate, au inceput sa se faca cunoscute notiuni absolut inexistente in militarie ca :ore suplimentare, recuperari.
Cred sincer ca nici cei aflati la conducerea penitenciarelor transformati in directori din comandanti si nici cei de la compartimente gen financiar sau personal nu au stiut ce implicatii vor avea toate acestea, cat de mult le va ingreuna munca, cat de multe alte activitati supuse in militarie dictonului "militarul sta in unitate cat este nevoie" vor trebui normate, remunerate si recuperate unor functionari publici fie ei si cu statut special.
Primii ani au fost grei, cu pasi timizi si drepturi castigate incet dar in cativa ani doar lucrurile au inceput sa se vada, se dadeau recuperari, se plateau in anumite conditii ore suplimentare, e adevarat un extrem de blamat ordin 399 ne facea sa pierdem putin daca regimul de munca nu era de 8 ore si orele suplimentare nu erau multiplu de 8 dar se plateau.
A venit MAREA CRIZA si totul s-a dus...pe apa sambetei, s-au taiat salarii, orele suplimentare nu se mai pot plati nici chiar acum in 2017 desi sunt multe, foarte multe si adunate de ani de zile.S-au blocat posturi si orice om pleca, nu conteaza daca pleca in pensie sau cu lichidare, sarcinile celui plecat se redistribuiau celor ramasi si postul se bloca, fisele postului nostru au devenit atat de stufoase incat au devenit adevarate brosuri cu capitole si aliniate interminabile la fiecare capitol si sarcini atat de multe incat a devenit imposibil sa le executi in timpul regulamentar de serviciu asa incat fiecare am fost pusi sa alegem daca stam peste program sau clasificam unele sarcini ca nefiind de stringenta importanta si le amanam, ceva in genul personajului literar Scarlet O'Hara "la asta ma gandesc maine", nu se stie in care maine...
In paralel prin aderarea la UE drepturile detinutilor s-au inmultit, comisiile de control trimise de organisme ale UE, gen CPT (Comitetul Pentru prevenirea Torturii) formate din cetateni ai UE din tari straine care nu au nici cea mai mica idee despre psihologia romaneasca, despre cum traieste cetateanul roman obisnuit, platitor de taxe si impozite in Romania si nu de putine ori victima a detinutilor a caror conditii de detentie si drepturi le aparau dansii, au venit si dandu-le dreptate mai intotdeauna detinutilor acestia au inceput sa-si revendice tot ceea ce isi inchipuie ei ca este "dreptul meu" intr-un mod extrem de vehement.Toate aceste drepturi reale sau doar dorite de catre detinuti au crescut volumul de munca pentru personal.
In virtutea alinierii la tarile UE se acorda mai multe drepturi detinutilor decat functionarilor publici din tara asta, cand cineva acuza un functionar public in Romania, fie el functionarul cu sau fara statut special, nu acuzatorul trebuie sa aduca probe in sprijinul acuzatiilor sale ci functionarul trebuie sa se dezvinovateasca, in Romania a fi functionar public e o crima care face ca tu sa nu beneficiezi in executarea serviciului tau de prezumtia de nevinovatie, principiu de baza al dreptului de pe vremea Romei antice.Cand detinutii aduc acuzatii ei nu trebuie sa plateasca taxa de timbru caci sunt categorie sociala defavorizata, au avocat din oficiu, functionarul public daca vrea sa isi apere onoarea plateste toate taxele si avocatul...
In anul 2016 din penitenciarele romanesti s-au pensionat oamenii cu sutele si cum eram oricum cu personal sub standarde, cu state de functiuni pentru personal depasite si cei care am ramas la munca suntem depasiti de multitudinea sarcinilor noastre, de obraznicia si tupeul multor detinuti, de faptul ca sistemul nu ne apara pe noi cadrele ci doar pune si mai multa presiune pe noi cadrele.
In concluzie in aceste doua luni care s-au scurs din acest an 2017 un coleg a facut accident cerebral hemoragic, un alt coleg a fost operat pentru o tumora canceroasa.Dintre cei proaspat pensionati in 2016 unul a fost operat in decembrie trecut pentru ulcer perforat, un altul operat in antecedente pentru o malformatie vasculara cerebrala, a facut o recadere si a ajuns in spital la neurologie, nu cred ca multi dintre cei 80 pensionati in unitatea in care lucrez se vor bucura de o pensie lunga si in sanatate...
Ma intreb asa ca romanul in ce o fi constand statutul nostru special?! Ce ne face sa fim speciali?
In cei aproape 20 de ani de cand lucrez la penitenciar mai multi colegi au murit, cel mai tanar avea 36 de ani iar cel mai in varsta 54 si aproape toti au ajuns sa moara din cauza unor afectiuni in care contributia stresului la dezvoltarea bolii sau la deznodamantul tragic este demonstrat de catre specialisti de multa vreme.Cu toate acestea noi personalul nu beneficiem de asistenta psihologica ci doar de testare, nu beneficiem de sprijin ci doar de amenintari si multa presiune pusa pe noi de sistem, de organismele UE, de sefi .
O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor
K'melia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu