miercuri, 18 septembrie 2019

Sagetile K'meliei: Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasc...

Sagetile K'meliei: Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasc...: Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la ca...

Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasca

Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la care cel putin demografic vorbind, ne putem astepta.Nu este resemnare si nici "fatalism", dar chiar si celmai ireductibil optimism trebuie sa ramana lucid..."
                                   Vintila MIHAILESCU-Scutecele natiunii si hainele imparatului


        In administratia romaneasca oamenii cu adevarat profesionisti ii cauti cam ca si diamantele prin mina iar ca sa ii ajutam pe cei mai prostuti ce totusi au accesat un post in administratie fie ea politie, posta romana, serviciul de taxe si impozite, asistenta sociala sau nu conteaza, ca sa ii "ajutam" deci noi romanii concepem procedurui de lucru stufoase, imbarligate in care cetateanul ce are ghinionul de a se naste in Romania si manat de arhaicul sentiment patriotic, o reminiscenta din epoca de piatra de altfel, manat deci de arhaicul sentiment patriotic nu vrea sa emigreze si atunci EU administratia romaneasca il plimb de la Ana la Caiafa cu un ditamai dosarul pentru orice fleac. Ca nu stim, nu vrem si nu putem sa scoatem proceduri simple, clare, logice si carti sau brosuri ce sa se intituleze "Administratia romaneasca pe intelesul tuturor" sau poate mai bine "Actul administrativ romanesc pentru DUMIES/prostuti" ( ca tot e la moda romgleza)...
          E februarie,prima zi din semestrul doi al anului studentesc si in goana dupa venituri a administratiei romanesti se planteaza un politist, cel mai tanar si naiv angajat al politiei care inca nu si-a invatat prea bine gradul si titlul profesiional daca nu are legitimatia in mana darmite procedurile stufoase si incalcite ale administratiei, se planteaza deci acest politist langa complexul studentesc,intr-un loc in care si cel mai modern GPS iti spune "problema imposibil de rezolvat" sa faca bani pentru politie. Cum? Simplu, orice complex studentesc din Romania este inghesuit, fara locuri de parcare si deci cu masini lasate unde e un pic de loc si cu multe sensuri unice, schimbate des si politistul nostru pandeste tineri studenti cu masini din alte judete care calca pe bec...Prinde tanarul nostru politist o domnisoara studenta ce intra 10 metri pe interzis si o amendeaza. Domnisoara nu contesta amenda, intreaba timid totusi pe unde se poate intra legal aici?! I se raspunde "pe strada Miorita".I se dau indicatii pretioase nu platiti amenda in orasul de resedinta pentru ca va trebui sa aduceti la politie la noi dovada platii ca altfel veti figura in evidentele ANAF cu ea neplatita! Intreaba unde pot sa o platesc, la orice oficiu postal i se raspunde, in termen de 15 zile lucratoare platiti jumatate din amenda. Zis si facut plateste domnisoara in termenul celor 15 zile lucratoare jumatate din amenda si isi ia gandul de la aceasta amenda.
           In septembrie pe cand domnisoara si familia ei se pregateau de inceputul unui nou an universitar vine un plic de la directia de taxe si impozite a primariei din localitatea de resedinta un plic pe numele domnisoarei noastre studente cum ca are de platit suma de ... lei,nu se intelege din hartia respectiva deloc daca suma este o amenda sau un impozit si nici cine ar fi emis amenda?! Intram pe pagina de internet a primariei la sectiunea taxe si impozite cu CNP-ul domnisoarei noastre dar nici aici nu aflam nimic relevant, doar ca domnisoara noastra are de platit ... lei.Cum domnisoara noastra nu are proprietati pe numele ei chestiunea impozitelor se exclude, masina cu care circula fata este masina mamei suma nu poate fi decat o amenda si una care s-a dat intr-un moment in care a fost legitimata domnisoara. Dupa o deplasare la directia taxe si impozite a primariei, aici plimbarea intre trei ghisee si birouri, trei persoane, una mai plictisita decat alta de la care explicatiile se obtin greu de parca ar fi toate acestea o munca de Sisif (sic), i se explica domnisoarei ca tanarul si naivul nostru politist plantat in zi defebruarie langa complexul studentesc a dat indicatii anapoda caci trebuia tocmai invers daca plateste amenda in judetul in care studia trebuia sa prezinte dovada platii, chitanta in original la directia taxe si impozite din localitatea de domiciliu caci banii trebuie sa intre la primaria de domiciliu nu la aceea de unde a fost emisa amenda! Aflam cu aceasta ocazie ca nici comunicarea intre posta romana care incaseaza amenzi si politia care le-a emis sau directiile de taxe si impozite nu se face mai deloc, e greu domnule sa trimit pe internet o copie de chitanta.


          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                        K'melia    

vineri, 4 ianuarie 2019

Sfarsit si inceput de drum

              Sfarsit de an si inceput de an, timp pentru bilanturi si pentru planuri de viitor.Sfarsit de cariera  de 21+ ani ca asistent medical de penitenciar si inceput pentru o alta etapa a vietii pentru mine, timp pentru provocari noi.
              A fost o provocare munca intr-un  penitenciar, am parcurs in acesti peste 21 de ani multe transformari si tot atatea provocari. Prima provocare a fost transformarea mea din civil in subofiter militar de penitenciare. Daca gradul, functia, titlul le-am primit instant la transferul meu din spital in penitenciar, interiorizarea si asumarea acestor calitati a fost un proces de durata, asta in primul rand pentru ca eu nu am avut militari in familie, tatal meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) nu a facut nici macar armata din cauza unor probleme de sanatate si de aceea eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre ceea ce inseamna cu adevarat militaria. Imi amintesc ca mi-am inceput aceasta cariera intr-un 1 Decembrie, familia mea compusa la aceea vreme din mama mea si sora mea cu familia ei locuiau la mai putin de 40 km de localitatea in care eu locuiam si lucram, la revenirea in serviciu dupa sarbatorile de iarna medicii cu care lucram m-au intrebat cum mi-am petrecut sarbatorile si raspunsul meu firesc a fost am fost acasa, la mama.Un coleg subofiter asistent medical si el m-a intrebat "ti-ai facut parasirea garnizoanei?"...Dupa o pauza de cateva secunde am intrebat stupefiata "Ce sa-mi fac?!" Am realizat cu adevarat ce inseamna suofiter cu grad militar abia dupa ce am inceput o relatie sentimentala cu cel care avea sa devina sotul meu, subofiter la acelas penitenciar cu o vechime de peste sapte ani cand eu m-am angajat si fiu de ofiter de armata el visa regulamente si ordine militare si in somn. Cursul de initiere de 45 de zile l-am facut abia dupa mai bine de trei ani de la nagajarea mea, in acest timp fusesem un an in concediu de cresterea copilului .
              O alta provocare a fost demilitarizarea si transformarea noastra in functionari publici cu statut special, introducerea sindicalismului in sistem. De fapt demilitarizarea adevarata este si ea un proces de durata, una chiar mai lunga decat transformarea mea intr-un militar, au trebuit sistemului peste zece ani pentru a gasi solutia politica, economica si legala ca sa ni se plateasca un spor de 75% pentru orele de serviciu efectuat la sfarsitul de saptamana si in sarbatori in care legal nu se lucreaza si vreo patrusprezece ani pentru a plati orele suplimentare muncite de catre cei care muncesc in locuri cu continuitate. O provocare a fost insasi introducerea pontarii si normarii muncii, concepte inexistente la militari, mai apoi introducerea recuperarilor, a compensarii cu timp liber a muncii suplimentare sau realizarea graficelor de lucru in asa fel incat cei care lucreaza in posturi cu continuitate sa nu efectueze mai multe ore decat cei care lucreaza opt ore de luni pana vineri.
                 Toti acesti ani si transformari mi-au lasat urme in gandire, in atitudine, in modul de a judeca. Am colaborat si lucrat impreuna si sub comanda mai multor comandanti, directori, medici si colegi asistenti medicali, colegi din multe si variate compartimente. De unii dintre acestia m-am despartit de-a lungul anilor cand ei s-au pensionat, unii au murit, cativa chiar inainte de a apuca pensionarea, altii dupa doar cativa ani de pensie. De multi ma voi  desparti la pensionarea mea.
                   Gustul pensionarii este dulce amarui. Dulce pentru implinirile pe care le-am primit in acesti ani, pentru relatiile de prietenie, colegialitate legate si cimentate in toti acesti ani, pentru ca cred, sper ca am lasat loc de buna ziua si intalnirile viitoare atunci cand drumurile ni se vor intersecta cu ale fostilor colegi vor fi placute de ambele parti. Amarui pentru ca am imbatranit eu ca om acumulind aceste impliniri, parcurgind aceste transformari. Amarui pentru ca politica "easy detention"dusa acum de catre politicienii romani a crescut tupeul, obraznicia detinutilor si ne-a diminuat spre zero posibilitatile de a contracara acest tupeu, aceste obraznicii. Aceasta politica a distrus coeziunea care exista intre noi angajatii in primii mei ani de munca in penitenciar. Atunci eram un corp compact, uniti chiar daca discutiile purtate de colegi din compartimente diferite puteau parea unui outsider adevarate certuri. Acum, din pacate, coeziunea aceea nu o mai regasesc, suntem dezbinati, egoisti si in loc sa formam un colectiv suntem doar o adunatura de grupuri si grupulete.
                      Eu am incercat in toti acesti ani sa ii privesc pe detinuti prin prisma de pacienti si nu prin aceea de detinuti, sa nu ii judec. Am incercat sa imi fac cu placere si dragoste meseria, sa imi iubesc colegii, sa ii ajutsi sa nu ii judec nici pe ei cand fac ceva ce eu nu as face sau intr-o maniera in care eu nu as actiona. Va multumesc tuturor pentru bucuriile pe care mi le-ati facut, pentru sprijinul primit, pentru mangaierile pe care mi le-ati oferit, incurajarile si aprecierile voastre fara ele nu as fi ceea ce sunt acum si nu as fi adunat implinirile pe care le-am adunat in toti acesti ani. Sa incercati sa pastrati ceea ce ce a fost bun in ce si cum am facut eu, amintirile frumoase cu si despre mine caci eu cu siguranta asa voi face cu amintirile mele. Sper sa ma iertati daca v-am gresit cu ceva , nu afost niciodata in mod voit sau cu rea intentie.
                       Va doresc fiecaruia sa in parte sa ajungeti cu bine, sanatosi la sfarsitul carierei voastre si sa va simtiti cel putin la fel de impliniti cum ma simt eu acum.



                 " O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."
                                                                                                  K'melia