De doua zile mai pe toate posturile de stiri romanesti se prezinta o stire despre tatal unei tenismene romance, de 16 ani, care a lovit-o pe terenul de joc, intr-un turneu desfasurat in Israel.Unele posturi dadeau stirea ca fetei i s-a dat un pumn si fata acesteia s-a umplut de sange, fata necesitand primirea de asistenta medicala, alte posturi au afirmat ca au fost doar doua palme.Se pare ca tatal, fost pilot de vanatoare a renuntat la profesia sa si a facut facultatea de educatie fizica si sport pentru a putea sa-si antreneze fiica.Tatal bataus a fost arestat in Israel si eliberat ulterior, pe cautiune si dupa achitarea unei aemenzi de 300 de euro.Vecinii si colegele de antrenament ai fetei au afirmat ca cei doi protagonisti ai evenimentului, tatal si fiica, sunt firi temperamentale si intre ei au mai existat discutii in contradictoriu.La un post de stiri in seara de ieri s-a spus ca fata ar fi declarat ca i-a o pauza de la antrenamente, motivand ca s-a accidentat.
Sigur, este un fapt general cunoscut ca tenisul este un sport foarte costisitor.Toate sporturile la nivel de performanta implica costuri destul de mari care in Romania sunt intotdeauna suportate de familia sportivului, in zilele noastre nimeni nu primeste nici un ajutor de la stat.Adevarat la un moment dat, cand sportivul ajunge la un anumit nivel, din tenis se fac bani frumosi, dar pana acolo familia investeste enorm in sportiv fara a avea nici o garantie ca acesta, sportivul, va castiga mai multi bani decat investesc ei acum in copilul lor, nimeni nu are garantia ca micutul sau micuta lor vor ajunge un Ilie Nastase sau o Simona Halep?!
Tatal din aceasta intamplare a facut foarte multe sacrificii pentru copilul lui si nu doar investitii materiale, si-a schimbat profesia, toata viata lui si a familiei a fost dedicata fiicei si sportului pe care aceasta il practica.Atunci cand investesi atat de mult sigur ca si asteptarile sunt pe masura a ceea ce oferi.Ce este discutabil in acesta poveste porneste de la ceea ce spunea bunica mea materna despre relatia parinte-copil (bunica care a nascut si crescut 5 copii), spunea ea ca in aceasta relatie copil-parinte singurul care are responsabilitati este parintele, pentru ca " nici un copil nu te trage de maneca ca sa se ceara facut pe lumea aceasta, a face un copil este decizia ta ca adult".Pornind de aici exista certitudinea ca a fost decizia parintilor de a face acest copil, a fost decizia tatalui de a-si schimba profesia pentru a-si antrena fiica, a fost decizia tatalui pentru tot ce a investit in copilul lui.Ma intreb insa daca tenisul a fost si este decizia neconditionata a fetei ?!
A fi parinte este o experienta fabuloasa, sigur asta este o certitudine general cunoscuta, asa cum o certitudine este faptul ca " meseria" de parinte este cea mai grea meserie.Personal nu pot sa accept nici o forma de abuz in familie, fie el indreptat impotriva partenerului/partenerei de cuplu si cu atat mai putin asupra copilului.Nici un fel de sacrificii facute de parinti pentru copii lor nu poate justifica un abuz si in opinia mea a impune copilului idealul tau este tot o forma de abuz.A impune unui copil performanta intr-un anumit domeniu, a impune o anumita scoala sau o anume meserie pe principiul eu sunt parintele tau si eu stiu mai bine care este cea mai buna cale pentru tine, mi se pare tot o forma de abuz, ca si neglijarea copilului, doua extreme ale aceluias act ABUZUL.
Din pacate folclorul romanesc, fie el cel cult sau cel de mahala, abunda de vorbe de duh care indeamna sau chiar glorifica abuzul.De la " bataia e rupta din rai"sau " unde da parintele creste" pana la " eu te-am facut eu te omor", avem fata de copii nostri un sentiment de proprietate ca si cum incercarea comunismului de a desfiinta proprietatea privata a dus la o exacerbare a simtului de proprietate asupra propriei familii, copii si partenera/ partenerul de cuplu se transforma intr-o proprietate neinsufletita si astfel fata de ei, de sotie si de copii, nu se nutreste iubirea de aproapele tau, ei au devenit proprietati, obiecte...
O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor.
K'melia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu