Pelerinaj, credinta si traire romaneasca

             Motto: "Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea mea fericita [...]. Voiesc dara si hotarat sa dispun ca TOATA averea mea [...] sa treaca in folosul natiunii si intru ajutorul infiintarii unei academii de Drepturi, tare crezand ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii noi."

 Testamentul lui Avram Iancu 

      In Transilvania biserica ortodoxa romana a cunoscut prigoana timp de sute de ani, dimpreuna cu poporul roman, care, desi majoritar in aceasta regiune, a fost lipsit  de recunoastere si drepturi timp de sute de ani. Cele mai importante represiuni imopotriva bisericii ortodoxe romane au fost cei trei ani din primavara anului 1761 cand generalul Adolf Nikolaus von Bukow a devenit comandant militar si guvernator al Transilvaniei. In toata aceasta perioada generalul trimis de catre Imparatesa Imperiului Habsburgic a distrus in doar trei ani aproape toate cele 200 de manastiri ortodoxe romanesti pentru ca acestea se opunea uniatiei. Urmatoarea prigoana importanta a fost aceea a comunismului ateu, prigoana a tuturor bisericilor din Romania, Biserica Greco Romana din Romania a fost desfiintata printr-un decret. In perioada interbelica in special in anii '20 romanii din Transilvania au reinfiintat multe dintre manastirile distruse de generalul Bukow dar acestea au fost din nou depopulate de calugari si distruse de comunisti in special dupa decretul 410 din 1959 care obliga monahii si monahiile sa paraseasca manastirile, dupa ce cu un an inainte, in 1958 au fost obligati minorii sa paraseasca manastirile. Asa cum credinta nu a slabit in Transilvania in sutele de ani de stapanire habsburgica, turceasca sau duala austro ungara nu a slabit nici in anii comunismului si toate acele manastiri distruse se recladesc si infloresc in anii ce au urmat lui 1990.

              In sfarsitul de saptamana 18-19 iulie 2020 am facut un pelerinaj cu un grup minunat de oameni din municipiul Arad si Curtici pe la biserici frumoase si manastiri ortodoxe romanesti de la Oradea si din Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului.

             Am vizitat Manastirea  Buna Vestire din Oradea, str. Matei Corvin, nr. 234, cartierul Episcopia Bihor. Biserica manastirii a fost construita in 1934 de Armata Romana pentru a aduce sufletul romanesc si in aceste  zone maghiarizate de veacuri. Lacasul a avut insa o soarta nefericita , ramanand peste 60 de ani in paragina, pana  in 1997, cand s-a infiintat aici o manastire.

            Al doilea  obiectiv vizitat a fost Manastirea Scarisoara Noua cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul, situata in  sat Scarisoara Noua, com. Piscolt, jud Satu Mare. Satul a fost o colonie de moti, stabiliti aici in anul 1924. In anul 1940 dupa Dictatul de la Viena ( 30 august 1940), motii au fost alungati, dar au revenit in anul 1948. La 24 iunie 1991 s-a sfintit aici un loc de schit. 

         Urmatorul obiectiv a fost Catedrala Episcopala Ortodoxa Romana din Baia Mare, inca in constructie, de dimensiuni impresionante, comparabila ca dimensiune cu Catedrala Mantuirii Neamului din Bucuresti si cu Biserica Sfanta Vineri din Zalau. Catedrala baimareana este construita pe mai multe nivele, momentan se slujeste in  demisolul organizat ca un adevarat complex, impresionanat ca si dimensiuni, poate gazdui 2500 de credinciosi, cu un iconostas zidit si icoane realizate in mozaic din sticla de Murano ( imaginea este plafonul demisolului acestei catedrale).

         Am vizitat Manastirea Rohita- Boiereni Maramures, manastirea a fost distrusa de trupele generalului Bukow in anii 1761-1762. Din anul 1992 se incepe recontruirea manastirii cu  hramul  Acoperamantul Maicii Domnului. Asezata in padure la cativa kilometrii de vatra satului, toate cladirile construite in stil traditional maramuresan din lemn si cu acoperisuri din sindrila de lemn.  O scara de lemn cu aproximatic 100 de trepte urca in curba, ca si serpentinele soselei pe munte, pana la clopotnita, scara mi-a reamintit de scara scolarilor din Cetatea Sighisoarei.

           A urmat apoi Manastirea Sfanta Ana-Rohia, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Asezamantul a fost  ctitorit de preotul Nicolae Gherman in amintirea fiicei sale Anuta care a murit la varsta de 10 ani. Intre anii 1940- 1944 , sub staretia ieromonahului Nifon Matei, manastirea a facut in zona o frumoasa misiune ortodoxa si nationala. Aici a fost primit in anul 1980 Nicu Steinhardt si tuns in monahism la 16 august 1980,a trait aici pana la moartea sa in 1989. Aici se construieste un Centru Cultural Monahal si Social  "Nicolae Steinhardt" care in final va avea zece nivele si va cuprinde paraclis, muzeu, biblioteca, sala de conferinte, spatii culturale si trapeza monahala unica.

               Am innoptat la Manastirea  Nasterea Maicii Domnului -Lapusul Romanesc, Rouaia.Acest lacas a fost construit pe temelia unui lacas mai vechi care exista la 1480 si a fost distrus in 1762 de catre generalul Bukow, manastirea a fost reactivata in 1994. Situata intr-o locatie superba manastirea are posibilitati de a gazdui multi pelerini, curtea care cuprinde si un helesteu in care se poate pescui, este amenajata superb.

               Dumineca de dimineata cu ploaia impreuna am pornit spre Manastirea Sfantul Ilie Dealu Mare unde am stat la slujba. Manastirea infiintata in 1991 este destul de mica dar impresionanata prin frumusete. A plouat in rafale in tot timpul slujbei, la un moment dat un abur ca o ceata s-a lasat peste poiana in care este manastirea incat din pridvorul bisericii nu se vedea altarul de vara situat la cativa metri. Dupa slujba am fost ospatati si impreuna cu noi a fost si Episcopul Maramuresului si Satmarului care ne-a binecuvantat si cu modestie ne-a intrebat ce manastiri am vizitat si cum ni s-a parut eparhia sa.

         Ultimul nostru obiectiv vizitat a fost Biserica Sfanta Vineri din Zalau, cu o arhitectura care imbina clasicul cu modernismul,impresionanta ca dimensiuni, poate gazdui 5000 de credinciosi, are planul unei cruci inscrise, cu laturile egale si pe jumatate dimensiunile Catedralei Sfanta Sofia din Istanbul. Intrarea principala se faca pe sub arcul unui monument al eroilor, imbracata in marmura alba si situata pe un deal biserica catedrala domina orasul. 

" O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                            K'melia

Democratie si drepturile omului in varianta romaneasca

Motto: " Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate SUNT DE FOLOS. Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva."  1 Corinteni 6;12
            "Nu stiti oare ca nedreptii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu?" 1 Corinteni 6;9

             Anul acesta 2020 in Romania  este marcat pe langa pandemia de SARS 2 generata de virusul COVID 19 si de o politica de uzura a nervilor. Uzura a nervilor politicienilor dar cel mai mult uzura nervilor nostri, ai romanilor si aceasta uzura a nervilor suprapusa peste consumul nervos determinat de pandemie, de lupta cu un dusman nevazut, necunoscut si pentru care nu s-a gasit inca tratamentul cel mai eficient scot din fiecare dintre noi ceea ce este mai rau.

            Dupa ce mai multe legi , HG-uri si ordine de ministru au fost declarate neconstitutionale de catre CCR s-a ajuns acum ca sa nu se mai poata da amenzi, sa nu se mai poata izola, carantina, interna fortat persoanele testate COVID 19 pozitiv dar asimptomatice si nici contactele lor.

            Guvernul a elaborat un proiect de lege pentru situatii de pandemie, epidemie, catastrofe sanitare, situatii speciale de sanatate si au trimis proiectul de lege spre dezbatere in parlament si aici a inceput iar lupta aceasta de uzura a nervilor. PSD avand majoritatea in parlament pune permanent piedici guvernului in toate modurile posibile. Pana la un punct toate acestea sunt previzibile si normale,intr-o anumita masura corecte. La dezbaterile din parlament a legii social democratii se concentreaza din nou DOAR pe drepturile celor care ar trebui internati pentru ca sunt contagiosi, pot transmite boala altor oameni chiar daca sunt asimptomatici si neglijeaza drepturile victimelor, asa cum au facut si la modificarea legilor justitiei. Cei care vor fi infectati, imbolnaviti de un asimptomatic care refuza tratamentul si contesta internarea obligatorie sunt victime! Victime ale lipsei de responsabilitate , de  educatie, de intelegere a celui care refuza tratamentul dar si al celor care in politica pun dreptul unei singure persoane inaintea dreptului altei persoane sau chiar al mai multor persoane.

             Eu sunt un cetatean simplu , nu am facut politica si nu imi doresc sa fac politica dar pentru ca vreau sa votez constient si pentru ca am realizat  de foarte multi ani ca in Romania TOTUL este determinat, influentat, duce la politica incerc sa inteleg. Pentru mine cele mai simple definitii pentru DEMOCRATIE si DREPTURILE OMULUI sunt doua dictoane celebre, afirmatia lui ION RATIU " voi lupta pana la ultima picatura de sange ca tu sa ai dreptul de a nu fi de acord cu mine" si faptul ca  drepturile mele se termina acolo unde interactioneaza in mod negativ cu drepturile altcuiva. Nu pot sa inteleg nici daca ma picuri cu ceara cand a devenit politica social democrata  una de tipul stapanilor de sclavi si a aparatorilor infractorilor, a celor obraznici, lipsiti de educatie si compasiune?! Nu pot sa accept lipsa de protejare a copiilor, a femeilor, a persoanelor cu dizabilitati, cei pe care orice stat care se vrea democratic  ar trebui sa ii sprijine si sa ii apere. Nu pot sa accept reprosuri de tipul: " noi ti-am crescut salariul/pensia si tu ai votat cu altii", indiferent ca sunt rostite de la tribuna parlamentului sau intr-o discutie particulara. Asemenea reprosuri ma fac sa cred ca cresterea "oferita" nu a fost nici rezultatul cresterii economice, nici al aprecierii mele sau a muncii mele, incluzand aici catergoriile profesionale ci a fost o "mita" menita sa imi cumpere constiinta! 

                   "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor"
                                                                                                  K'melia

Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasca - Episodul doi

                    Atunci cand cineva, fie acel cineva o persoana sau o familie, cineva cumpara o locuinta  isi inchipuie ca impreuna cu actul notarial al achizitiei locuintei respective cumpara si istoria locuintei dar si viitorul acesteia. Daca la achizitionarea unei locuinte vechi te astepti sa existe sarcini de patrimoniu care sa iti limiteze posibilitatile de reabilitare, renovare in asa fel incat arhitectura si apartenenta la fondul de patrimoniu arhitectural sa nu fie afectat in sens negativ. Te astepti poate ca impreuna cu locuinta istorica, de patromoniu vei achizitiona si legendele locului plus sau minus fantomele ce populeaza aceste legende ale locului. Te astepti ca atunci cand cumperi o locuinta veche in interiorul careia s-au petrecut tragedii si minuni, cineva care s-a sinucis pentru ca nu a putut, din varii motive, sa isi traiasca dragostea, sau pentru ca a fost parasita sau parasit, cineva pe care Bunul Dumnezeu l-a binecuvantat cu nasterea unui copil atunci cand nu mai spera la o asemenea bucurie, cineva care a crezut ca a pierdut totul avere, iubire sa gaseasca nu doar iubirea si salvarea ci poate si sanatatea.Multe se pot petrece intre peretii unei case in cateva zeci de ani sau poate in 100 de ani si eu chiar cred ca energiile pozitive si negative ale celor care au trait intr-o casa, a intamplarilor fie ele fericite binecuvantari, minuni sau tragedii consumate intre peretii unei case raman, intr-o forma sau alta, acolo, in casa in care au avut loc. De aceea pentru o buna curatire a casei ea nu trebuie doar reabilitata, renovata, zugravita ci si curatata spiritual, cred eu. Fiecare face aceasta curatare spiritual energetica asa cum crede el sau ea ca este mai bine fie cheama un preot care sa faca o sfestanie, fie cheama un prezbiter sa tina o rugaciune sau cheama un vindecator spiritual energetic care sa faca ce stie pentru curatarea energiilor negative din casa, sa pregateasca casa pentru alte intamplari, alte vieti, alte binecuvantari, iubiri, bucurii sau tragedii si drame ce se vor petrece intre peretii ei.

                      Ce facem insa cand achizitionam o casa relativ noua, pentru curatarea energetico spirituala a casei? Am zugravit-o, renovat-o, amenajat-o dupa gustul si pofta noastra, am adus preotul si am facut sfestanie si ne traim bucuriile, binecuvantarile si suferintele, bolile, pierderile de  DOUAZECI de ani in casa noastra dar, din timp in timp, intr-un fel sau altul, ne bantuie fostii proprietari ai casei?! Cum am putea sa le spunem acestora stafii, fantome, strigoi? Unii dintre ei au murit in acesti douazeci de ani dar unii sunt inca in viata, am putea numi stafie pe cineva in viata fiind?

                       Apartamentul in care locuim l-am cumparat de la un barbat vaduv ce traia in acest apartament impreuna cu cei doi copii minori, un baiat si o fiica, si mama sa batrana si bolnava, mama copiilor murise de curand dupa o lunga si grea suferinta cauzata de un cancer. Tranzactia s-a desfasurat la inceputul anului 2000, tatal vaduv a fost nevoit sa vanda apartamentul deoarece ramase-se somer de la una din uzinele orasului ce fie s-au inchis in anii '90, fie s-au privatizat, divizat, incerca prin taximetrie sa creasca cei doi copii si sa isi ingrijeasca mama dar apartamentul devenise o povara, se adunasera datoriile la intretinere, impozite neplatite. Familia s-a mutat intr-un alt cartier al orasului, intr-un apartament mai mic. Dupa un timp batrana bunica a murit, veniturile mici au fost si mai mult micsorate si bruma de bani ce le ramasesera din vanzarea apartamentului s-au dus de multa vreme. Datoriile si restantele la curent si la intretinerea blocului i-au ajuns si la noul apartament si la un moment dat au vandut si acest apartament si s-au mutat undeva intr-un sat, fiica nici nu s-a dus in noua locuinta, a ramas in oras la nasa ei ce ii era si ruda, la tara s-au mutat tatal si fiul. In urma cu vreo doi trei ani am aflat de la o cunostinta comuna ca a murit si tatal iar copii l-au inmormantat alaturi de mama lor.

                       In acesti 20 de ani scursi de la achizitionarea locuintei am primit zeci de plicuri, facturi pentru telefoane mobile pe numele tatalui dar si ale copiilor si tot felul de alte plicuri. In primii ani le trimite-am la blocul in care s-au mutat, printr-un coleg ce locuia in acelas bloc. De la colegul nostru am aflat si ca a murit bunica, ca li s-a taiat curentul electric pentru neplata, ca au datorii la intretinere si intr-un tarziu ca au plecat la tara undeva. Dupa o vreme nu am mai trimis plicurile. La vreo doi ani de la mutarea noastra in apartament la usa noastra a venit politia, il cautau pe fiul fostului proprietar, stiau ca nu mai locuiesc aici dar cum familia nu si-a refacut buletinele nu stiau unde sa ii caute si sperau sa le putem da noi o noua adresa, le-am furnizat noua adresa, era in vremurile cand inca locuian in oras. Peste inca vreo trei patru ani a venit un domn de la centrul militar al orasului, fiul efectuase stagiul militar si fusese-se lasat la vatra dar nu a venit la centrul militar sa isi ridice livretul militar, in evidentele militare singura adresa ce o aveau era aceea a apartamentului nostru, familia nu mai locuia in oras si nu mai stiam nimic despre unde sunt si nici relatii despre rude apropiate nu am putut da. Plicurile cu facturi sau de la banci se rarisera dar continuau sa vina spre aducere aminte de la cine am cumparat apartamentul, nu ne oboseam nici sa le deschidem, le rupeam si le aruncam la cos. Undeva in 2015 pe telefonul fix de la telekom, acelas numar preluat si doar transcris pe numele nostru, pe telefonul fix suna cineva din Bucuresti, o femeie care afirmativ era verisoara primara a mamei celor doi copii, dorea sa vorbeasca cu verisoara ei...a fost mai mult decat socata cand i-am spus ca noi cumparasem de vreo... 15 ani apartamentul si ca la data achizitionarii apartamentului verisoara ei era moarta.

                     In aceste zile firmele ce gestioneaza fondurile de pensii private sunt obligate sa instiinteze romanii despre aceste fonduri ale lor si aproape in fiecare zi vine cineva de la o firma privata de posta si pune niste plicuri lungi de culoare verde in aproape orice cutie postala. Astazi in cutia noastra postala era un plic din aceeasi colectie pe numele fiului fostului proprietar cu adresa  apartamentului nostru. Ma intreb cum se poate ca dupa ce apartamentul a fost vandut in 2000 cand baiatul era minor dar avea mai mult de 14 ani si avea deja buletin, cum se poate ca si acum dupa 20 de ani baiatul sa aiba al... nu stiu catelea buletin pe aceasi adresa?!

                     Cand am cumparat apartamentul cu noi a venit si mama mea, vaduva, apartamentul a fost achizitionat din banii proveniti din vanzarea casei construita de parintii mei, casa in care tata si-a bagat intreaga viata, a murit in 1992 inainte de a implini 50 de ani si mama mea si-a bagat tineretea. In aceste circumstante apartamentul a fost trecut doar pe numele meu desi eram casatorita iar mama a fost trecuta cu uzufruct pe apartamentul pentru care ea ne-a dat banii, asta a fost dorinta ei. Cand ne-am facut primele carti de identitate pe noua adresa a trebuit sa dau declaratie de primire in spatiu pentru buletinul sotului meu, din cauza ca apartamentul era doar pe numele meu, nu al ambilor soti. Zece ani mai tarziu cand a trebuit sa ne refacem buletinele a trebuit mama in calitate de uzufructuar sa dea declaratie ca ne primeste in spatiu pe amandoi. Cand i-am facut buletin fiicei noastre din nou a trebuit sa semneze bunica uzufructuara. Buletinul i s-a facut cu o valabilitate de patru ani. Cand fiica a implinit 18 ani a trebuit refacuta cartea de identitate, pentru ca nu am sters uzufructul a trebuit sa duc cu mine, in original, certificatul de deces al mamei.

                     In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb cum poate cineva sa isi faca in continuare carte de identitate pe un apartament pe care tatal sau l-a vandut in urma cu DOUAZECI DE ANI ?!

                     "O constiinta impacata si pace in  suflet va doresc tuturor"

                                                                                                             K'melia      

Pacaleli amare versus frica

Motto: "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate ZIDESC. Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare folosul altuia."
                                                                                                         1 Corinteni 10;23-24

              Maine e 1 aprilie, ziua pacalelilor dar, din pacate, maine nu vor fi pacaleli.Nu din acelea vesele. Pacaleala zilei de maine si a anului 2020 este pandemia de COVID 19. Este una amara, pelin curat.

               Pacaleala lui 2020 este ca ne-a aratat ca politizarea Romaniei a creat un sistem bazat pe Politica,  Cunostinte, Relatii si minciuna, santaj, impostura si aceasta pandemie a scos la lumina tot ceea ce este mai urat, mai putred si in acest sistem pe care s-au catarat oamenii cei mai toxici, prin santaj, amenitari dar totodata frica exacerbata pana la groaza si suferinta scoate tot ceea ce este mai rau si  in fiecare dintre noi.

              Frica si boala ii face pe toti romanii care munceau ocazional, sezonier, la negru, cerseau, furau, se prostituausa se intoarca acasa.Cum toti acestia sunt cu lacune educationale dar si cu o mare agresivitate in gandire, limbaj si comportament, frica si suferinta ii face si mai agresivi, irascibili, instabili. Frica si suferinta ne face si pe noi sa fim banuitori, acuzatori si agresivi cu cei care vin fie ca sunt din aceia care nu respecta regula autoizolarii fie ca o respecta.

              Frica ca se vor descoperi toate minciunile lor, furtisagurile lor si incompetentele lor ale politicienilor si sefilor ii face si pe ei sa devina agresivi, sa tipe, sa ameninte pe toata lumea.

             Frica ne face sa comentam cu rautate pe internet, judecam pe toata lumea, etichetam, condamnam. E plin internetul  de postari si comentarii rautacioase la adresa tuturor, a celor care se intorc acasa pentru ca nu au cotizat la sistemul de sanatate din tara, pentru ca ne desconsidera pe noi cei ramasi acasa ca nu ne descurcam ca ei desi de multe ori cei desconsideratin au si o educatie mai solida si un venit mai sigur daca nu mai bun decat cel care braveaza; a cadrelor medicale in special cele care acum se gasesc sa dezerteze din sistem,a autoritatilor.

             Cultura romana a pierdut deja personalitati de marca Vintila Mihailescu si Paul Goma iar la noi si peste tot in lume aceasta pandemie este abia la inceput. Noi toti, romanii si toti ceilalti locuitori ai lumii trebuie totusi sa gasim calea de a trece prin aceasta pandemie fara sa ne canibalizam, toata suferinta si frica trebuie sa gasim cum sa o transformam in ceva care sa ne apropie pe unii de altii.

             "Respiram noi oare cu adevarat aerul  Libertatii? Si am inceput sa ma indoiesc...

               Nu este vorba aici despre numeroasele "libertati" in care se desface Libertatea, libertati traduse la randul lor in tot atatea "drepturi"care o apara, ci despre Libertate ca atare , Libertatea umana suprema care este LIBERTATEA CUVANTULUI. Inca o data, nu libertatile cumulate ale presei, opinieisi alte cuvantari, ci Libertatea rostitoare a fiintei umane, care este, oricum am defini-o, o fiintacuvantatoare. Iar prin cuvant comunica astfel cu celalalt, transformandu-l -si transformandu-se la randul sau - in ceea ce limbajul crestin numeste atat de potrivit "aproapele"." (Vintila Mihailescu -Scutecele natiunii si hainele imparatului; pg.264 Hainele imparatului. Un manifest stangaci. Editura Polirom 2013)

            "La inceput era CUVANTUL si CUVANTUL era la Dumnezeu si Dumnezeu era CUVANTUL"  Ev. Ioan 1;1

             Pentru ca CUVANTUL este Dumnezeu haide-ti deci sa-L folosim ca sa unim om cu om, sa unim roman cu roman, sa-L folosim ca sa vindecam nu sa ranim, sa-L folosim ca sa mangaiem, sa-L folosim spre a face bine si a ne face pe noi insine mai buni sa folosim aceasta libertate suprema, libertatea cuvantului  spre salvarea noastra a tuturor.

        "O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor"

                                                                                         K'melia 

PUTEREA unui nume bun

                                                         PUTEREA 1ui nume bun


Motto: Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si aurul.
                                                                                         Pilde 22;1

            Luni am aflat ca in seara zilei de dumineca a murit "tanti Dita", Ecaterina Morar fosta asistenta medicala, pensionata in 1991 de la Spitalul Judetean Arad,fosta cantareata in corul bisericii Sega I Ilarion V. Felea din Arad si organizatoare de pelerinaje pe la manastiri de pe tot cuprinsul Romaniei.

             Din octombrie anul trecut am fost si noi (eu si sotul meu) impreuna cu grupul ei, din pacate ea nu a mai putut veni, problemele de sanatate au determinat taierea progresiva, la inceput degetele, apoi jumatate din laba pentru ca in final sa i se amputeze de la glezna piciorul stang. Dificultatile  in mers dupa taierea a jumatate din laba piciorului au facut imposibil ca ea sa mai vina.Desi am cunoscut familia Morar de doar cateva luni aceste luni au fost suficiente sa vad ca ei si in special tanti Dita este tipul de om care scoate ceea ce este mai bun din fiecare persoana cu care interactioneaza.

             Numarul foarte mare de oameni care au venit luni seara la priveghi mi-a intarit convingerea  ca nu doar eu am vazut-o asa pe Dita. Au fost prezenti corul impreuna cu care a cantat 40 de ani, o mare parte din lumea medicala aradeana, multi dintre pelerinii cu care ea vizita manastirile din toate regiunile Romaniei chiar si preotul Manastirii Sfantul Nectarie din judetul Hunedoara. Numarul foarte mare de oameni care au venit la priveghi au dovedit inca o data ca puterea este ceva greu de inteles, ceva pentru ce multi alearga, fac sacrificii pe care nici nu le gandesti si pe care multi nici nu o gasesc niciodata, altii  gasesc pentru o vreme iluzia puterii si cand se trezesc cad in abis. Multi oameni care nu cauta puterea , nu o doresc si nici macar nu isi constientizeaza puterea. Uneori  nici cei din jurul lor , cei cu care interactioneaza nu realizeaza ce om puternic au in fata. Puterea are foarte multe forme, o intalnesti la oameni umili, in locuri unde nu te-ai astepta , pentru ca "puterea este parte integranta din orice relatie" ( Dachner Keltner- Paradoxul puterii; principiul 2) iar eu consider ca este cel mai puternic acela care in toate interacrtiunile sale reuseste sa ii faca pe cei cu care interactioneaza sa dea ceea ce este mai bun in ei, scoate ceea ce este mai bun din fiecare si face asta fara sa constientizeze,fara sa urmareasca acest scop, fara sa i se para nimic alceva decat normalitatea. In acesti oameni lucreaza "roada duhului (care) este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea,infranarea poftelor." (Epistola catre Galateni cap 5 versetele 22-23).

           "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor"
                                                                                           K'melia

Limba, cultura,istorie...si manipulare

MOTTO:"Omul nu poate sa dea ceea ce-i este lasat sa indeplineasca decat in pamantul lui si pamantul lui inseamna legea lui traditia lui, amintirile lui istorice numele lui national"
                                                                                                      Nicolae IORGA


                    Am sesizat de multa vreme ca eu desi ma consider o cititoare impatimita,  dupa literatura de limba romana cel mai mult am citit autori ai limbii engleze,mai apoi cativa autori de limba franceza si ceva germani, scriitorii marii literaturi ruse, toti in traducere, aproape deloc autori de limba spaniola,nordici sau asiatici, deloc autori africani. Am pus asta pe seama faptului ca in scoala am studiat din clasa a II-a limba engleza si in toti anii de studiu a limbii engleze am avut numeroase texte care ne faceau cunoscute noua elevilor literatura engleza, cultura generata de limba engleza.

                  In anii de cand am acces la internet dar si la carti la care nici nu puteam visa inainte de 1990 am inceput sa citesc mult despre religii, toate religiile lumii, culturi exotice pentru noi europenii.In anii '90,inainte de internet prin cartile lui James Clavell am facut cunostinta cu lumea Japoniei, a Chinei dar si a Iranului. Am inceput sa citesc despre musulmani. Revenind pe litoralul romanesc dupa o pauza de...24 de ani,in copilarie am fost intr-o tabara la Navodari in 1980,aveam pe atunci 13 ani,tin minte ca am audiat la radio comentariile lui Cristian Topescu despre evolutia Nadiei Comaneci la olimpiada de la Moscova care se desfasura in aceea perioada. Am revenit pe litoralul romanesc in 2004 casatorita si cu fiica mea de patru ani,in aceste concedii am intalnit si cunoscut mai multi tatari din Dobrogea,am vizitat moscheile din Constanta, CarolI, din Mangalia si cea din Medgidia si asta mi-a deschis dorinta de a afla mai mult despre istoria musulmanilor din Europa cum au ajuns ei in Europa,unde sunt. Mare a  fost surpriza mea sa aflu ca in Rusia, chiar si in Rusia tarista populatia a fost impartita cam in mod egal intre crestinii ortodocsi si musulmani dar acestia din urma au fost si Rusia tarista ca si in URSS tot timpul cetateni de rangul doi.Rusia in timpul tarismului dar si cea comunista nu a recunoscut niciodata alta credinta, religie ca fiind a tarii decat crestinismul ortodox.

                    In anii de scoala am studiat opt ani limba rusa, in gimnaziu dar si in liceu,spre deosebire de engleza, rusa nu mi-a placut.Nu am reusit nici eu,nici familia mea si nici cei doi profesori pe care i-am avut la limba rusa sa imi deschida dorinta de a cunoaste cultura rusa. Probabil o importanta a avut si alcatuirea manualelor de limba rusa care nu au cuprins in acesti opt ani nici o referire la literatura rusa anterioara anului 1917 dar nici macar la litaratura sovietica, nimic despre cultura Rusiei inainte de comunism, nimic despre cultura rusa in general, doar texte anoste , patriotarde si cu un foarte puternic iz de ideologie comunista. Nici la istorie nu am invatat nimic despre istoria dinainte de 1917 a Rusiei sau foarte putin si asa cum era la istoria Romaniei se spunea foarte putin despre regi si daca acel putin era de rau era perfect din punctul comunistilor de vedre la fel se aplica si despre tarii Rusiei, nu am ramas cu mai nimic mai mult decat ca se numeau Romanov,ca ultimul tar a fost ucis la Ekaterinburg in Siberia, ca a avut patru fiice si un fiu bolnav de hemofilie.

                     In urma cu cativa ani citind memoriile lui Farah Pahlevi, sotia ultimului sah al Iranului, pe care revolutia islamica l-a alungat in ianuarie 1979 din tara, am aflat despre Azerbaidjan si ca aceasta provincie si aceasta populatie, azerii sunt impartiti intre Azerbaidjanul sovietic si cel iranian.

                    In acest context completat de internet si de documentare tv am citit in aceste ultime zile "Deschide ochii Zuleiha", romanul de debut al scriitoarei Guzel Iahina, o scriitoare rusoaica dar etnic tatara.Un roman despre exilul in Siberia al unei femei tatare considerata chiabur, despre cei 16 ani pe care ii traieste aceasta femeie intr-o colonie siberiana alaturi de multe alte nationalitati, de chiaburi, detinuti de drept comun si intelectuali ai vechiului regim din Sankt Petersburg redenumit Leningrad .

                    Poate relatiile destul de incordate  dintre estul UE si Rusia lui Putin face ca nici acum dupa mai bine de 30 de ani de la sfarsitul razboiului rece nici in Romania si nici posturie tv de documentare straine nu dau decat foarte putine informatii despre Rusia si cultura rusa dinainte de 1917 si in putinele filme sau documentare care se difuzeaza se abordeaza doar marile personalitati istorice ale Rusiei ca Petru cel Mare, Ekaterina cea Mare,uciderea Romanovilor, ecranizari ale clasicilor rusi arhicunoscutele Ana Karenina, Razboi si Pace sau Fratii Karamazov.Nici acum nu se spune nimic despre populatiile musulmane de pe teritoriul Rusiei, despre cultura tatarilor si a celorlalte populatii musulmane din Rusia. Trist si pacat pentru ca eu am convingerea ca daca am incerca sa  ne cunoastem mai bine unii pe altii,sa ne apreciem cultura reciproc am deveni mai toleranti si poate am reusi sa reducem din actele teroriste  ale cecenilor si ale altor popoare care nu au o tara a lor, nu le este recunoscuta identitatea nationala, cultura si nu li se permite sa traiasca conform cu cutumele lor,unele vechi de secole.

      "O constiinta impacatasi pace in suflete va doresc tuturor."

                                                                                       K'melia