Crăciun cu miros de amintiri din copilărie

             Când eram copil Crăciunul l-am petrecut, invariabil până la 18 ani, la bunicii paterni, în satul Iermata, comuna Seleuș din județul Arad. Bunica și mătușa mea făceau bradul în cămară, pe ascuns, de obicei când ne culcau de amiază pe noi copii. Moș Crăciun venea în persoană la noi, pe coridorul lung, cu bradul în mână și un sac cu darurile în cealaltă mână, costumul era format din bunda ciobanilor din vecini, o căciulă din blană de oaie întoarsă pe dos și o mustață din fuior. În aproape toți anii copilăriei mele Moș Crăciun era baci Mitru a lu Puzlic, omul acesta mi-a luminat copilăria (Dumnezeu să-l odihnească și să îi numere sufletul cu drepții Săi). Ne punea pe totți copii să îngenunchem, să spunem rugăciuni și poezii înainte de a ne da cadourile. Într-un an tatăl meu i-a făcut fratelui său cadou o pereche de pantaloni, i-a împachetat frumos și i-a pus în sacul moșului iar acesta l-a pus și pe Lelu să îngenuncheze și să spună o rugăciune spre a își primi darul.

              După ce se termina totul la noi moșul traversa strada la a lu Andea iar noi cu toții copii și adulți îl urmam și asiste-am acolo la acelaș spectacol. Ne culcam târziu în noapte cu toții după ce prime-am colindătorii, unii îmbrăcați urât, uneori îi recunoște-am și uneori nu. Țin minte că au venit într-un an un cuplu îmbrăcați bărbatul în hainele femeii și femeia în bărbat, ne-au cântat o colindă și nu i-a recunoscut nimeni din familie.

             Pe când eram în liceu mă alătur-am unor colindători și colindam întreg satul, cunoște-am atât de bine satul încât ști-am ce anume îmi place să mănânc la fiecare casă, care prăjituri sunt specialitatea gospodinei, unde este vinul cel mai bun, niciodată nu prime-am bani, pata colinzilor era că eram serviți cu mâncare, prăjituri și băutură. În ziua de Crăciun la Moroda, la căminul cultural era Joc, horă dar la noi se joacă în doi, nu horă așa că îi spune JOC.

            Feciorii care erau de însurat se adunau și tocmeau un taraf și merge-au la toate fetele de măritata din sat, la fiecare fată se aduna o bună parte din sat, vecini, rude. Ce repede trec anii... mai ieri eram copil și astăzi pensionară...

Pelerinaj pentru suflet

              În perioada 21-25 august 2023 am fost într-un pelerinaj care ne-a purtat din Arad până în Dobrogea, ne-am închinat în 14 mănăstiri din șase județe și București precum și în două catedrale. Toate locurile vizitate au avut pentru mine o importanță deosebită, pentru mine acest pelerinaj a fost o călătorie pentru minte și suflet, ceva gen "Mănâncă, roagă-te, iubește" în variantă personală, a-la  Camelia.

              În prima zi am vizitat Mănăstirea Mărcuș din comuna Dobârlău, județul Covasna, Mănăstirea Schimbarea la Față din comuna Sita Buzăului, acelaș județ și Mănăstirea Ciolanul din comuna Tisău, județul Buzău și ne-am cazat seara în Hotel Sport Buzău. Trecerea dinspre județul Covasna spre Buzău am făcut-o pe la Siriu , Nehoiu deci am văzut lacul de acumulare și barajul de la Siriu, localitatea natală a cântărețului de muzică populară Benone Sinulescu, care în ultimii ani a locuit în județul Arad la  Bîrzava, este înmormântat în Arad. În tot timpul cât am fost în județul Buzău gândul nostru a fost la nașul nostru de cununie originar din județul Buzău, cu atât mai mult cu cât a fost și nașa cu noi, ca în toate pelerinajele. Seara ne-am plimbat puțin prin Parcul Tineretului în Buzău care este foarte aproape de hotel. L-am simțit pe nașu aproape tot timpul cât am fost în Buzău, mă așteptam să îl aud vorbind. Dimineață am văzut când cei de la societatea de salubritate Buzoiană au venit să colecteze gunoiul, au ridicat platforma cu tomberoane din pămînt, ne era căzut nimic pe margini și mașina a colectata doar reciclabillele, după gunoiul menajer și biodegradabil au venit alte mașini, cei de la hotel au spus că se ridică gunoiul de două ori pe zi, i-am invidiat pe buzoieni amintindu-ne că și administrația arădeană au promis așa ceva dar... noi am rămas cu "făgădașul ne-mplinit".

               De dimineață după un mic dejun copios și variat am pornit spre județul Brăila, am vizitat prima dată o mănăstire care nu era în program, Mănăstirea Voevodală Nașterea Sf. Ioan Botezătorul Măxineni situată la confluența râurilor Buzău și Siret, o mănăstire înființată de Matei Basarab la 1637 dar care a fost distrusă de mai multe ori în aceste sute de ani ce au trecut de la înființarea ei pentru că în aproape întreaga sa existență s-a aflat pe graniță, între Țara Românească și Moldova pe de o parte și Raiaua Brăila aflată atunci sub stăpânire turcească. În anii 1700 în Ardeal Coroana Habsburgică în dorința de a întări catolicismul și a îi forța pe români să treacă la greco-catolicism au distrus aproape toate mănăstirile ortodoxe și multe biserici. În aceleași timpuri în Țara Românească multe mănăstiri au ajuns în ruină din cauza proastei administrații a grecilor cărora le fuseseră închinate. A urmat apoi Mănăstirea Sf. Pantelimon Lacul Sărat situată într-un parc frumos în apropierea plajei. Am intrat în municipiul Brăila, locul nașterii mamei mele. Bunicii mei materni în 1929 la începutul  crizei au plecat în căutare de lucru spre București, au ajuns în Brăila, mai exact în Brăilița, au locuit aici 16 ani, pentru că bunica a făcut malarie, de mai multe ori, medicul i-a spus bunicului că dacă vrea ca soția lui să trăiască să se mute într-o casă de cărămidă, nu din chirpici. Bunicul a construit o casă în Brăilița, nu știu pe ce stradă și nici nu mai am cum să aflu. Toți cei patru copii ai bunicului s-au născut în Brăila, de aici a fost luat bunicul și deportat în Rusia, la finele celui de al doilea Război Mondial, iar bunica s-a întors împreună cu copii în Reșița, casa au vândut-o la mulți ani după ce s-a întors bunicul din Rusia. În tot timpul cât am fost prin Brăila m-am gândit la mama și la familia ei, la bunicii materni și frații mamei. Am trecut spre Tulcea pe podul suspendat inaugurat de doar o lună și am vizitat Mănăstirea Cocoș cu o biserică impresionantă pictată în tehnica mozaicului, Mănăstirea Saon cu un alt fel de frumusețe și în final Mănăstirea Celic Dere. Ne-am cazat la Hotel Atlantis în Tulcea.

             Cea de a treia zi a început pentru cei mai mulți dintre membrii grupului nostru cu o plimbare cu trei șalupe în Delta Dunării, noi am preferat să ne plimbăm pe proaspăt restaurata Faleza Ivan Patzaikin Tulcea însoțiți de încă câțiva pelerini ce nu au putut sau nu au dorit să meargă. Pe la prânz am plecat prin Dobrogea cea pietroasă și aridă spre Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, cu o biserică nouă ridicată, impresionată prin arhitectura puțin atipică, eu am renunțat să ajung la Peșteră, o mică parte din grup au ajuns și acolo. Am renunțat la vizitarea mănăstirii din Năvodari spre a ajunge cu ziuă la cazarea din Mamaia, Grand Hotel Astoria și a putea face o baie în Marea Neagră cea frumoasă.

              A patra zi am început-o vizitînd Mănăstirea Sfântul Filip din Adamclisi, județul Constanța, am continuat cu Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei și în final Mănăstirea Dervent, fiecare cu frumusețea ei, la ultima multe plante exotice acomodate aici de un părinte sfătos, glumeț și foarte amuzant în cuvintele sale de  învățătură. Am trecut înspre județul Călărași cu bacul pe la Ostrov-Silistra și ne-am îndreptat spre capitală. În Ilfov ne-am oprit să vedem Mănăstirea Cernica, nu ni s-a deschis nici un pangar deși am văzut mai multe, nu a venit nici un preot să ne dea cuvânt de învățătură, ne-am închinat în biserică și ne-am plimbat prin cimitir și peste tot, în cimitir am găsit mormintele unor celebrități și unii au comentat despre starea unora dintre morminte.

              Ultima cazare a fost în București la Hotel Sir Colentina, dimineața fară micul dejun am fost la Catedrala Mântuirii Neamului, am putut intra doar la paraclis, mic dar dichist, cu o curte încă rcată de flori, un loc aglomerat de oameni ce se roagă dar înconjurat de mulți cerșetori. Am renunțat la vizitarea Mănăstirii Pasărea și am  înlocuit-o cu Mănăstirea Radu Vodă din Sectorul 1 al capitalei după care ne îndreptăm spre casă.

Pelerinaj

              Nu sunt o bigotă dar sunt ortodoxă, apreciez oamenii buni de orice credință ar fi ei și chiar pe cei care se declară agnostici ori atei. Apreciez mult cuvintele de învățătură care ne învață să fim buni, să ne rugăm, să ne spovedim, să ajutăm și în zilele de 1 și 2 iulie 2023 am primit asemenea cuvinte de învățătură în aproape toate mănăstirile în care am pășit, unele le-am călcat pragul pentru prima oară, altele le-am revăzut. Am fost la Mănăstirea Sf. Ioan Iacob Hozevitul Piatra Craiului din sat Bucea, comuna Negreni județul CJ, Mănăstirea Florești din comuna cu acelaș nume din județul CJ, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci Cășiel din comuna Chiuești acelaș județ CJ, Mănăstirea Sfânta Ana Rohia din satul cu acelaș nume aparținător de Târgu Lăpuș județul MM, Mănăstirea Habra din comuna Groși, județul MM, Catedrala Episcopală Sf. Treime din municipiul Baia Mare, Mănăstirea Măriuș din satul cu acelaș nume, comuna Valea Viilor județul SM, Mănăstirea Țeghea din satul cu acelaș nume, comuna Craidorolț județul SM și Mănăstirea Scărișoara Nouă din comuna Pișcolț județul SM.

             Am pierdut șirul pelerinajelor făcute cu grupul nostru, grup care se schimbă, se înoiește continuu dar oamenii care ni se alătură sunt cu toții oameni frumoși și dau acestui grup un farmec anume ce face ca fiecare pelerinaj să fie o experiență spirituală deosebită, o încântare a minții, a trupului dar în special a sufletului. Explicațiile ghidului nostru ne poartă prin istorie, geografie, teologie, locurile prin care umblăm ne poartă prin amintiri și istorii de familie, preoții care ne vorbesc ne emoționează până la lacrimi de foarte multe ori. Uneori nu suntem băgați în seamă în unele mănăstiri dar în cele mai multe suntem omeniți cu tot ceea ce pot măicuțele sau călugării să ne dea ca merinde trupească nu doar sufletească.

             M-am născut și am crescut într-o familie mixtă, mama șvăboaică din Reșița, tatăl român dintr-o familie de moți ce în anii 1750 au venit și s-au stabilit în satele Moroda și Iermata din județul Arad. Mama botezată, crescută educată romano catolic a trecut la căsătorie la ortodoxism, pentru că a considerat că așa trebuie, din respect pentru familia în care intra și pentru cei doi frați ai socrului ei preoți ortodocși, preot Bodîrlău Teodor și preot Gornic Dimitrie. Mama a fost profesoară de istorie și în toată viața ei a cultivat în familie și în școală dragostea, toleranța, buna înțelegere. Bunicii paterni la care am crescut, țărani au fost oamenii bisericii dar totodată au cultivat și ei buna înțelegere, dragostea de aproape în toată viața lor, nimeni nu trecea pragul curții bunicilor mei fără a fi omenit fie că era cerșetor sau domn cu școală. Un blid cu mâncare îl oferau bunicii mei oricui le intra în curte dacă li se părea că e flămând și fără să muncească ceva pentru acea mâncare. Am învățat de la ei că îți faci pomană cu un om atunci când are nevoie nu când este nu știu ce praznic. 

            Esența acestui pelerinaj pentru mine a fost IUBIREA manifestată în rugăciunea făcută pentru tinerii din familia noastră (și nu doar cei din familia noastră) pentru că și bunicii noștri s-au rugat pentru noi cum frumos spunea unul dintre părinții ce ne-au dat cuvânt de învățatură. IUBIREA manifestată prin a ajuta totdeauna, a îmbrăca pe cel gol, a hrăni pe cel flămând, a sfătui cu bunătate pentru că, spunea un al părințe în cuvântul său de învățătură, și Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale spune "vă rog să...", cu bunătate să ne educăm copii, cu bunătate să sfătuim pe apropiați, cu bunătate să facem tot ceea ce facem și să le închinăm Domnului. 

           Am umblat în acest pelerinaj prin episcopiile Clujului și Maramureșului și vreau să îi felicit pe ierarhii acestor locuri pentru că au știut și inspirat în lăcașurile din subordinea lor cu DRAGOSTE și SMERENIE, aceste sentimente le simți de la primul pas în mănăstirile de aici, înainte de a asculta cuvântul de învățătură, înainte de a primi orice merinde trupească și sufletească. Am avut permanent în minte în timpul acestui pelerinaj "FERICIRILE" predicate de Iisus pe Muntele Fericirilor și în special "Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul".

         O conștiință împăcată și pace în suflete vă doresc tuturor

                                                                                              K'melia