PUTEREA unui nume bun

                                                         PUTEREA 1ui nume bun


Motto: Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si aurul.
                                                                                         Pilde 22;1

            Luni am aflat ca in seara zilei de dumineca a murit "tanti Dita", Ecaterina Morar fosta asistenta medicala, pensionata in 1991 de la Spitalul Judetean Arad,fosta cantareata in corul bisericii Sega I Ilarion V. Felea din Arad si organizatoare de pelerinaje pe la manastiri de pe tot cuprinsul Romaniei.

             Din octombrie anul trecut am fost si noi (eu si sotul meu) impreuna cu grupul ei, din pacate ea nu a mai putut veni, problemele de sanatate au determinat taierea progresiva, la inceput degetele, apoi jumatate din laba pentru ca in final sa i se amputeze de la glezna piciorul stang. Dificultatile  in mers dupa taierea a jumatate din laba piciorului au facut imposibil ca ea sa mai vina.Desi am cunoscut familia Morar de doar cateva luni aceste luni au fost suficiente sa vad ca ei si in special tanti Dita este tipul de om care scoate ceea ce este mai bun din fiecare persoana cu care interactioneaza.

             Numarul foarte mare de oameni care au venit luni seara la priveghi mi-a intarit convingerea  ca nu doar eu am vazut-o asa pe Dita. Au fost prezenti corul impreuna cu care a cantat 40 de ani, o mare parte din lumea medicala aradeana, multi dintre pelerinii cu care ea vizita manastirile din toate regiunile Romaniei chiar si preotul Manastirii Sfantul Nectarie din judetul Hunedoara. Numarul foarte mare de oameni care au venit la priveghi au dovedit inca o data ca puterea este ceva greu de inteles, ceva pentru ce multi alearga, fac sacrificii pe care nici nu le gandesti si pe care multi nici nu o gasesc niciodata, altii  gasesc pentru o vreme iluzia puterii si cand se trezesc cad in abis. Multi oameni care nu cauta puterea , nu o doresc si nici macar nu isi constientizeaza puterea. Uneori  nici cei din jurul lor , cei cu care interactioneaza nu realizeaza ce om puternic au in fata. Puterea are foarte multe forme, o intalnesti la oameni umili, in locuri unde nu te-ai astepta , pentru ca "puterea este parte integranta din orice relatie" ( Dachner Keltner- Paradoxul puterii; principiul 2) iar eu consider ca este cel mai puternic acela care in toate interacrtiunile sale reuseste sa ii faca pe cei cu care interactioneaza sa dea ceea ce este mai bun in ei, scoate ceea ce este mai bun din fiecare si face asta fara sa constientizeze,fara sa urmareasca acest scop, fara sa i se para nimic alceva decat normalitatea. In acesti oameni lucreaza "roada duhului (care) este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea,infranarea poftelor." (Epistola catre Galateni cap 5 versetele 22-23).

           "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor"
                                                                                           K'melia

Limba, cultura,istorie...si manipulare

MOTTO:"Omul nu poate sa dea ceea ce-i este lasat sa indeplineasca decat in pamantul lui si pamantul lui inseamna legea lui traditia lui, amintirile lui istorice numele lui national"
                                                                                                      Nicolae IORGA


                    Am sesizat de multa vreme ca eu desi ma consider o cititoare impatimita,  dupa literatura de limba romana cel mai mult am citit autori ai limbii engleze,mai apoi cativa autori de limba franceza si ceva germani, scriitorii marii literaturi ruse, toti in traducere, aproape deloc autori de limba spaniola,nordici sau asiatici, deloc autori africani. Am pus asta pe seama faptului ca in scoala am studiat din clasa a II-a limba engleza si in toti anii de studiu a limbii engleze am avut numeroase texte care ne faceau cunoscute noua elevilor literatura engleza, cultura generata de limba engleza.

                  In anii de cand am acces la internet dar si la carti la care nici nu puteam visa inainte de 1990 am inceput sa citesc mult despre religii, toate religiile lumii, culturi exotice pentru noi europenii.In anii '90,inainte de internet prin cartile lui James Clavell am facut cunostinta cu lumea Japoniei, a Chinei dar si a Iranului. Am inceput sa citesc despre musulmani. Revenind pe litoralul romanesc dupa o pauza de...24 de ani,in copilarie am fost intr-o tabara la Navodari in 1980,aveam pe atunci 13 ani,tin minte ca am audiat la radio comentariile lui Cristian Topescu despre evolutia Nadiei Comaneci la olimpiada de la Moscova care se desfasura in aceea perioada. Am revenit pe litoralul romanesc in 2004 casatorita si cu fiica mea de patru ani,in aceste concedii am intalnit si cunoscut mai multi tatari din Dobrogea,am vizitat moscheile din Constanta, CarolI, din Mangalia si cea din Medgidia si asta mi-a deschis dorinta de a afla mai mult despre istoria musulmanilor din Europa cum au ajuns ei in Europa,unde sunt. Mare a  fost surpriza mea sa aflu ca in Rusia, chiar si in Rusia tarista populatia a fost impartita cam in mod egal intre crestinii ortodocsi si musulmani dar acestia din urma au fost si Rusia tarista ca si in URSS tot timpul cetateni de rangul doi.Rusia in timpul tarismului dar si cea comunista nu a recunoscut niciodata alta credinta, religie ca fiind a tarii decat crestinismul ortodox.

                    In anii de scoala am studiat opt ani limba rusa, in gimnaziu dar si in liceu,spre deosebire de engleza, rusa nu mi-a placut.Nu am reusit nici eu,nici familia mea si nici cei doi profesori pe care i-am avut la limba rusa sa imi deschida dorinta de a cunoaste cultura rusa. Probabil o importanta a avut si alcatuirea manualelor de limba rusa care nu au cuprins in acesti opt ani nici o referire la literatura rusa anterioara anului 1917 dar nici macar la litaratura sovietica, nimic despre cultura Rusiei inainte de comunism, nimic despre cultura rusa in general, doar texte anoste , patriotarde si cu un foarte puternic iz de ideologie comunista. Nici la istorie nu am invatat nimic despre istoria dinainte de 1917 a Rusiei sau foarte putin si asa cum era la istoria Romaniei se spunea foarte putin despre regi si daca acel putin era de rau era perfect din punctul comunistilor de vedre la fel se aplica si despre tarii Rusiei, nu am ramas cu mai nimic mai mult decat ca se numeau Romanov,ca ultimul tar a fost ucis la Ekaterinburg in Siberia, ca a avut patru fiice si un fiu bolnav de hemofilie.

                     In urma cu cativa ani citind memoriile lui Farah Pahlevi, sotia ultimului sah al Iranului, pe care revolutia islamica l-a alungat in ianuarie 1979 din tara, am aflat despre Azerbaidjan si ca aceasta provincie si aceasta populatie, azerii sunt impartiti intre Azerbaidjanul sovietic si cel iranian.

                    In acest context completat de internet si de documentare tv am citit in aceste ultime zile "Deschide ochii Zuleiha", romanul de debut al scriitoarei Guzel Iahina, o scriitoare rusoaica dar etnic tatara.Un roman despre exilul in Siberia al unei femei tatare considerata chiabur, despre cei 16 ani pe care ii traieste aceasta femeie intr-o colonie siberiana alaturi de multe alte nationalitati, de chiaburi, detinuti de drept comun si intelectuali ai vechiului regim din Sankt Petersburg redenumit Leningrad .

                    Poate relatiile destul de incordate  dintre estul UE si Rusia lui Putin face ca nici acum dupa mai bine de 30 de ani de la sfarsitul razboiului rece nici in Romania si nici posturie tv de documentare straine nu dau decat foarte putine informatii despre Rusia si cultura rusa dinainte de 1917 si in putinele filme sau documentare care se difuzeaza se abordeaza doar marile personalitati istorice ale Rusiei ca Petru cel Mare, Ekaterina cea Mare,uciderea Romanovilor, ecranizari ale clasicilor rusi arhicunoscutele Ana Karenina, Razboi si Pace sau Fratii Karamazov.Nici acum nu se spune nimic despre populatiile musulmane de pe teritoriul Rusiei, despre cultura tatarilor si a celorlalte populatii musulmane din Rusia. Trist si pacat pentru ca eu am convingerea ca daca am incerca sa  ne cunoastem mai bine unii pe altii,sa ne apreciem cultura reciproc am deveni mai toleranti si poate am reusi sa reducem din actele teroriste  ale cecenilor si ale altor popoare care nu au o tara a lor, nu le este recunoscuta identitatea nationala, cultura si nu li se permite sa traiasca conform cu cutumele lor,unele vechi de secole.

      "O constiinta impacatasi pace in suflete va doresc tuturor."

                                                                                       K'melia