În prima zi am vizitat Mănăstirea Mărcuș din comuna Dobârlău, județul Covasna, Mănăstirea Schimbarea la Față din comuna Sita Buzăului, acelaș județ și Mănăstirea Ciolanul din comuna Tisău, județul Buzău și ne-am cazat seara în Hotel Sport Buzău. Trecerea dinspre județul Covasna spre Buzău am făcut-o pe la Siriu , Nehoiu deci am văzut lacul de acumulare și barajul de la Siriu, localitatea natală a cântărețului de muzică populară Benone Sinulescu, care în ultimii ani a locuit în județul Arad la Bîrzava, este înmormântat în Arad. În tot timpul cât am fost în județul Buzău gândul nostru a fost la nașul nostru de cununie originar din județul Buzău, cu atât mai mult cu cât a fost și nașa cu noi, ca în toate pelerinajele. Seara ne-am plimbat puțin prin Parcul Tineretului în Buzău care este foarte aproape de hotel. L-am simțit pe nașu aproape tot timpul cât am fost în Buzău, mă așteptam să îl aud vorbind. Dimineață am văzut când cei de la societatea de salubritate Buzoiană au venit să colecteze gunoiul, au ridicat platforma cu tomberoane din pămînt, ne era căzut nimic pe margini și mașina a colectata doar reciclabillele, după gunoiul menajer și biodegradabil au venit alte mașini, cei de la hotel au spus că se ridică gunoiul de două ori pe zi, i-am invidiat pe buzoieni amintindu-ne că și administrația arădeană au promis așa ceva dar... noi am rămas cu "făgădașul ne-mplinit".
De dimineață după un mic dejun copios și variat am pornit spre județul Brăila, am vizitat prima dată o mănăstire care nu era în program, Mănăstirea Voevodală Nașterea Sf. Ioan Botezătorul Măxineni situată la confluența râurilor Buzău și Siret, o mănăstire înființată de Matei Basarab la 1637 dar care a fost distrusă de mai multe ori în aceste sute de ani ce au trecut de la înființarea ei pentru că în aproape întreaga sa existență s-a aflat pe graniță, între Țara Românească și Moldova pe de o parte și Raiaua Brăila aflată atunci sub stăpânire turcească. În anii 1700 în Ardeal Coroana Habsburgică în dorința de a întări catolicismul și a îi forța pe români să treacă la greco-catolicism au distrus aproape toate mănăstirile ortodoxe și multe biserici. În aceleași timpuri în Țara Românească multe mănăstiri au ajuns în ruină din cauza proastei administrații a grecilor cărora le fuseseră închinate. A urmat apoi Mănăstirea Sf. Pantelimon Lacul Sărat situată într-un parc frumos în apropierea plajei. Am intrat în municipiul Brăila, locul nașterii mamei mele. Bunicii mei materni în 1929 la începutul crizei au plecat în căutare de lucru spre București, au ajuns în Brăila, mai exact în Brăilița, au locuit aici 16 ani, pentru că bunica a făcut malarie, de mai multe ori, medicul i-a spus bunicului că dacă vrea ca soția lui să trăiască să se mute într-o casă de cărămidă, nu din chirpici. Bunicul a construit o casă în Brăilița, nu știu pe ce stradă și nici nu mai am cum să aflu. Toți cei patru copii ai bunicului s-au născut în Brăila, de aici a fost luat bunicul și deportat în Rusia, la finele celui de al doilea Război Mondial, iar bunica s-a întors împreună cu copii în Reșița, casa au vândut-o la mulți ani după ce s-a întors bunicul din Rusia. În tot timpul cât am fost prin Brăila m-am gândit la mama și la familia ei, la bunicii materni și frații mamei. Am trecut spre Tulcea pe podul suspendat inaugurat de doar o lună și am vizitat Mănăstirea Cocoș cu o biserică impresionantă pictată în tehnica mozaicului, Mănăstirea Saon cu un alt fel de frumusețe și în final Mănăstirea Celic Dere. Ne-am cazat la Hotel Atlantis în Tulcea.
Cea de a treia zi a început pentru cei mai mulți dintre membrii grupului nostru cu o plimbare cu trei șalupe în Delta Dunării, noi am preferat să ne plimbăm pe proaspăt restaurata Faleza Ivan Patzaikin Tulcea însoțiți de încă câțiva pelerini ce nu au putut sau nu au dorit să meargă. Pe la prânz am plecat prin Dobrogea cea pietroasă și aridă spre Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, cu o biserică nouă ridicată, impresionată prin arhitectura puțin atipică, eu am renunțat să ajung la Peșteră, o mică parte din grup au ajuns și acolo. Am renunțat la vizitarea mănăstirii din Năvodari spre a ajunge cu ziuă la cazarea din Mamaia, Grand Hotel Astoria și a putea face o baie în Marea Neagră cea frumoasă.
A patra zi am început-o vizitînd Mănăstirea Sfântul Filip din Adamclisi, județul Constanța, am continuat cu Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei și în final Mănăstirea Dervent, fiecare cu frumusețea ei, la ultima multe plante exotice acomodate aici de un părinte sfătos, glumeț și foarte amuzant în cuvintele sale de învățătură. Am trecut înspre județul Călărași cu bacul pe la Ostrov-Silistra și ne-am îndreptat spre capitală. În Ilfov ne-am oprit să vedem Mănăstirea Cernica, nu ni s-a deschis nici un pangar deși am văzut mai multe, nu a venit nici un preot să ne dea cuvânt de învățătură, ne-am închinat în biserică și ne-am plimbat prin cimitir și peste tot, în cimitir am găsit mormintele unor celebrități și unii au comentat despre starea unora dintre morminte.
Ultima cazare a fost în București la Hotel Sir Colentina, dimineața fară micul dejun am fost la Catedrala Mântuirii Neamului, am putut intra doar la paraclis, mic dar dichist, cu o curte încă rcată de flori, un loc aglomerat de oameni ce se roagă dar înconjurat de mulți cerșetori. Am renunțat la vizitarea Mănăstirii Pasărea și am înlocuit-o cu Mănăstirea Radu Vodă din Sectorul 1 al capitalei după care ne îndreptăm spre casă.
