"In loc sa consideram nevoia de strategie ca un soi de imunologie, adica metoda prin care ne putem apara de influentele sau agresiunile de toate felurile, noi am ramas la un nivel de pasivitate fantastic, lupta fiind doar pentru conformism si respectarea regulilor europene."
Vasile Sebastian Dancu-Politically INcorect.Scenarii pentru o Romanie posibilaEditura Scoala Ardeleana, 2017, pg.71
In luna iunie de sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel se serbeaza si Ziua Personalului din Penitenciarele romanesti, Ziua Penitenciarelor, de mai bine de 20 de ani, mai exact din anul 1994 cand s-a convenit pentru aceasta sarbatoare cu Patriarhia Ortodoxa Romana sau cu acordul patriarhiei.
In primii ani dupa stabilirea zilei de 29 iunie ca ziua personalului din penitenciare, ziua penitenciarelor aceasta era marcata printr-o prima in bani pe care personalul o primea daca respectivul nu a fost pedepsit in anul precedent.Prime in bani se primeau si de Ziua Nationala a Romaniei.Desi in anii 90 in penitenciarele romanesti au aparut pe statele de plata si preoti ortodocsi, mai intai ca personal contractual civil, mai tarziu s-a creat functia de capelan, echivalentul bisericesc al gradului militar, pentru personal sarbatorile religioase nu au fost marcate pentru ani de zile nici cu prime de Sf.Pasti sau Sf.Craciun, prime care de altfel nu se acorda cu aceste ocazii nici unor bugetari, in nici un sistem de stat, nici chiar in invatamant desi aici religia a fost introdusa ca materie de studiu pentru elevi imediat in 1990 ! Pana in 2004 la demilitarizarea sistemului de sarbatorile legale ale Romaniei nu se acordau personalului nici macar zile libere, un paradox, o reminiscenta a gandirii comunist atee in administratia si managmentul romanesc, cel mai probabil ambele. Desi ziua penitenciarelor, ziua personalului din penitenciare s-a stabilit de un important praznic religios ortodox si cu acordul BOR (Bisericii Ortodoxe Romane), caracterul religios al acestei sarbatori s-a oprit aici. Se organizau sedinte festive in care se comunicau primirea primelor si inaintarile in grad care fie ca erau "la termen" adica la implinirea termenului limita prevazut de lege pentru detinerea unui grad, fie ca se faceau inainte de termen, in regim exceptional pentru merite deosebite inaintarile in grad se faceau doar in doua ocazii din an de 29 iunie sau de 1 Decembrie. La aceste sedinte festive preotii erau simpli participanti, nu se incepea cu o rugaciune sau cu un Te Deum si nici nu se incheia.Raspunsul militarului premiat sau inaintat in grad era "Servesc patria". In aceste sedinte festive se acordau si diplomele si medaliile pentru ordinele militare de diferite grade celor care serveau patria de 15 ani, 20 de ani sau 25 de ani.
Dupa 2004, dupa demilitarizare s-a pastrat ziua de 29 iunie ca ziua peniteniarelor, ziua personalului din penitenciare.Pentru cativa ani s-au pastrat si celelalte caracterisitici ale zilei:primele, inaintarile in grad, sedintele festive si pentru cei care lucrau la opt ore, la birouri, logistica, escorte aceasta era o zi libera. Se organizau un fel de sarbatori campenesti cu mici la gratar, tocana la ceaun si bere cu personalul liber si cu familiile acestora. Cu timpul insa caracterul festiv al zilei s-a pierdut, criza din anii 2008-2009 a taiat impreuna cu salariile si toate primele din sistem si nici pana azi nu am reusit sa le recuperam. Inaintarile in grad se fac de ani buni in cel mai strict sens la termen, la fiecare 1 ale lunii, in toate cele douasprezece luni ale anului sunt inaintati in grad cateva persoane, sunt mentionati in DZU (Decizia Zilnica pe Unitate) si afisati la avizierul unitatii. Sedintele festive nu se mai organizeaza pentru ca si-au pierdut obiectul, fara prime, fara inaintari in grad si fara medalii care se fac cu sincope, cu pauze de ani de zile incat s-a ajuns sa le ducem colegilor pensionati de ani de zile sau vaduvei celui care a fost colegul nostru...
Carcterul de zi libera al zilei de 29 iunie este si acesta neclar, oarecum nedefinit, se acorda "invoire platita de zi" celor de la birouri, escorte, logistica, cei din sectoare ca paza,vizita, medical, bloc alimentar lucreaza, unii chiar suplimentar detinutilor servindu-le o masa de pranz festiva cu meniu imbogatit de 29 iunie dar nu li se plateste sporul de 75% din sarbatorile in care legal nu se lucreaza si liberul acordat ca recompensa ulterioara este o chestiune teoretica pentru ca lipsa acuta de personal din penitenciarele romanesti face practic imposibila aceasta compensare, numarul orelor suplimentare nerecuperate dar nici platie este de ordinul milioanelor de ore in intreg sistemul, zile de concediu de odihna restante din ani anteriori de ordinul miilor in intreg sistemul...
Singurul element care la noi in unitate s-a mai pastratinca sunt serbarile campenesti cu tocana laceaun si bere la pahar, nu pot insa garanta acest lucru pentru toate penitenciarele romanesti...Si atunci ma intreb in ce masura ziua de 29 iunie mai este ziua personalului din penitenciare sau a ramas doar ziua penitenciarelor si cei care sarbatoresc cu adevarat in aceasta zi sunt detinutii care nu vor munci pe 29 iunie si vor primi un meniu festiv imbunatatit ?!
Lipsa cronica de orice strategie in sistemul penitenciar romanesc, de mai multi ani de zile indiferent ce guverne s-au perindat pe la Palatul Victoria de la Bucuresti ne-a adus pe noi personalul intr-o stare de demoralizare vecina cu depresia, demoralizare care a determinat pensionarea unui angajat din cinci in anul 2016 si procesul continua. Cei mai multi dintre noi calculam cand putem sa depunem la resurse umane cererea de pensionare, intrebarea cea mai frecventa intre noi colegii este "tu cat mai trebuie sa stai? Tu cand te pensionezi?"...
Specialistii psihologi si sociologi descriu in randul diferitelor diaspore unde apar identitati hibrid si transculturale, tranzitii si tranzactii intre culturi, procese de negociere si dialog intercultural (Vasile S.Dancu op.cit.), specialistii descriu in aceste conditii si imprejurari adevarate "tulburari de identitate". In cu totul alte circumstante si conditii cred ca si noi functionarii publici cu statut special di administratia penitenciara dezvoltam o tulburare de identitate ! Demilitarizati din exterior si cu de-a sila, fara sa reusim in acesti aproape 13 ani sa interiorizam si sa acceptam aceasta demilitarizare. Nici nu prea avem cum sa interiorizam aceasta demilitarizare care ne-a adus o denumire profesionala aproape imposibil de pronuntat f.p.s.s.s din ANP . Timidele avantaje din primii ani ca si crearea sindicatelor, aparitia unor concepte inexistente in militarie ca normarea muncii, munca suplimentara, compensarea muncii suplimentare cu timp liber sau cu plata in bani au fost taiate de criza.Lupta sindicala din acesti ultimi ani desi dusa intr-o maniera extrem de profesionala nu a reusit sa recucerasca decat o mica parte din ce s-a pierdut.La 10 ani de la demilitarizare abia s-a reusit prin ordonante de urgenta cu repetitie anuala sa se plateasca munca din sarbatori legale si repausuri saptamanale cu un spor de 75%, nu cu cel putin 100% cum prevede codul muncii. Corvezi gen alarme de exercitiu si altele de aceasi factura au fost conservate din militarie de statutul special.Acelas statut special nu a conservat insa din militarie si prestigiul profesiei, nu ne acorda protectie in timpul serviciului.Riscurile noastre in executarea serviciului sunt cel putin comparabile cu ale militarilor dar noi nu beneficiem de asigurare de viata, nu beneficiem de consiliere psihologica, de alte drepturi din legea 293/2004 dar niciodata aplicate. Ministrii de justitie de a caror minister apartinem au oscilat intre a uita ca si noi suntem o parte a justitiei romane, a ne ignora sau chiar a ne interzice orice negocieri, aparitii tv directe pe motiv ca ministerul justitiei este ordonatorul principal de credite pentru ANP dar nici ministerul justitiei nu ne-a reprezaentat in parlament sau la intalnirile structurii de siguranta nationala din care suntem parte componenta ! Solicitarile de intalnire ale sindicatelor au fost de cele mai multe ori ignorate, intampinarile scrise pentru modificarea denumirii profesionale in "politie penitenciara" ignorate...
In loc de concluzii parafrazandu-l pe domnul Vasile Sebastian Dancu in opera citata ca motto spun ca o administratie cu angajati deznadajduiti, speriati de viitor si fara incrededre in instituie si in lideri este o administratie care slabeste in fiecare zi si care nu-si poate anticipa viitorul !
O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
K'melia
