luni, 25 decembrie 2023

Crăciun cu miros de amintiri din copilărie


             Când eram copil Crăciunul l-am petrecut, invariabil până la 18 ani, la bunicii paterni, în satul Iermata, comuna Seleuș din județul Arad. Bunica și mătușa mea făceau bradul în cămară, pe ascuns, de obicei când ne culcau de amiază pe noi copii. Moș Crăciun venea în persoană la noi, pe coridorul lung, cu bradul în mână și un sac cu darurile în cealaltă mână, costumul era format din bunda ciobanilor din vecini, o căciulă din blană de oaie întoarsă pe dos și o mustață din fuior. În aproape toți anii copilăriei mele Moș Crăciun era baci Mitru a lu Puzlic, omul acesta mi-a luminat copilăria (Dumnezeu să-l odihnească și să îi numere sufletul cu drepții Săi). Ne punea pe totți copii să îngenunchem, să spunem rugăciuni și poezii înainte de a ne da cadourile. Într-un an tatăl meu i-a făcut fratelui său cadou o pereche de pantaloni, i-a împachetat frumos și i-a pus în sacul moșului iar acesta l-a pus și pe Lelu să îngenuncheze și să spună o rugăciune spre a își primi darul.

              După ce se termina totul la noi moșul traversa strada la a lu Andea iar noi cu toții copii și adulți îl urmam și asiste-am acolo la acelaș spectacol. Ne culcam târziu în noapte cu toții după ce prime-am colindătorii, unii îmbrăcați urât, uneori îi recunoște-am și uneori nu. Țin minte că au venit într-un an un cuplu îmbrăcați bărbatul în hainele femeii și femeia în bărbat, ne-au cântat o colindă și nu i-a recunoscut nimeni din familie.

             Pe când eram în liceu mă alătur-am unor colindători și colindam întreg satul, cunoște-am atât de bine satul încât ști-am ce anume îmi place să mănânc la fiecare casă, care prăjituri sunt specialitatea gospodinei, unde este vinul cel mai bun, niciodată nu prime-am bani, pata colinzilor era că eram serviți cu mâncare, prăjituri și băutură. În ziua de Crăciun la Moroda, la căminul cultural era Joc, horă dar la noi se joacă în doi, nu horă așa că îi spune JOC.

            Feciorii care erau de însurat se adunau și tocmeau un taraf și merge-au la toate fetele de măritata din sat, la fiecare fată se aduna o bună parte din sat, vecini, rude. Ce repede trec anii... mai ieri eram copil și astăzi pensionară...