"aberatia care s-a numit "Meditatia transcedentala", acea inca neelucidata forma de represiune antiintelectuala care a aruncat-o subit pe Aurora Liiceanu din relativul confort intelectual al unui institut de cercetare ( candva al Academiei, atunci al Ministerului Invatamantului) in micul infern al muncii manuale necalificate de la gradinita de copii a fabricii "Suveica", despunid-o mai mult decat abuziv de titlul stiintific de doctor si de drepturile -atatea cate vor fi fost - ale unei persoane cu studii universitare.[...]Atunci cand este vorba de grava trauma profesionala si umana provocata de incalcita poveste a "Meditatiei transcedentale", nici azi asumata si cu atat mai putin lamurita.Stupoarea mea imediat dupa 1990 - cand doi dintre persecutatii acestei bizare afaceri, Mihai Sora si Andrei Plesu, devenisera ministri, cand Mihai Golu fusese numit secretar de stat, cand toti cei dati afara din Institutul de Psihologie, redevenit al Academiei, inclusiv Aurora Liiceanu, isi redobandisera titlurile stiintifice si posturile, dar cand, cu toate acestea, actiunea lor in justitie fusese respinsa ca neintemeiata si li se comunicase de catre Tribunalul inca Suprem (azi Inalta curte de Casatie si Justitie) ca fusesera spoliati de statutul de cercetator in mod legitim si just -, stupoarea mea de atunci, asadar, poate fi impartasita pe deplin pana azi de cititorii care mai au cat de cat incredere in realitatea rupturii de trecutul comunist." Zoe Petre -Cuvant inainte la cartea "Prin perdea" a Aurorei Liiceanu, Editura Polirom, 2012
Desfiintarea invatamantului de cultura generala si scoaterea psihologiei din aproape toate formele de invatamant in anii comunisti a avut si are inca consecinte dezastroase pentru societatea romaneasca, pentru romanul de rand, absolvent de scoala obligatorie, muncitor la nu conteaza ce ...S.A.
Miercuri 28 iunie 2017, seara dupa ora 20 eram ajunsa acasa de la serviciu, cald, foarte cald ( e cod galben de canicula in Romania acum), ma asez in sufragerie pe canapea si pornesc televizorul pe stiri, cu geamul deschis in speranta ca aerul va fi mai respirabil si cu sonorul nu foarte tare pentru ca la doar cativa metri de fereastra sufrageriei mele sunt ferestrele vecinilor de la cealalta scara a blocului. Brusc pe fereastra deschisa in loc sa intre un aer usor mai racoros decat cel din casa s-a auzit o voce de femeie care tipa isteric. M-am ridicat de pe canapea si m-am dus la fereastra, pe marginea soselei o femeie pe la 40 de ani se isteriza, nu am inteles ce tipa pentru ca televizorul era mai aproape de urechile mele si nici nu doream sa intru in intimitatea altei persoane chiar daca ea o expunea public in fata ferestrelor unui intreg cartier de blocuri.M-am indepartat de la fereastra in timp ce in continuare se auzeau tipetele femeii. La un moment dat spectacolului i se alatura o voce adolescentina de fata, mama tipa "treci in fata mea", de cateva ori, tare si ferm incat acopera televizorul inca in functiune, se aud rugamintile fetei, se ruga sa nu fie lovita pana nu ajunge acasa, sa nu o faca de ras pe strada in fata intregului cartier dar mama in furia ei isterizata pana la autism nu receptioneaza nimic, ia de pe jos un cablu portocaliu de vreo un metru si jumatate si loveste adolescenta din fata care continua sa o roage sa nu o faca de ras in fata cartierului, dupa ce parcurge 10-12 metri arunca cablul in fata intrarii blocului nostru napustidu-se cu pumnii asupra fetei din fata ei...
Asistand la aceasta scena desprinsa parca din evul mediu, am regretat ca nu traiesc intr-unul din statele UE in care legile de protectie a copiilor se aplica cu adevarat, pentru ca eu am oscilat intre dorinta de a suna la politie si aceea de iesi afara spre a o lua la propriu de par pe isterica mama care in aceasta ecuatie ar fi trebuit sa fie adultul...
Mi-am amintit ca in urma cu aproximativ o luna o fata de 20 de ani s-a spanzurat intr-o localitate din apropiere. In urma cu vreo doua saptamani un primar a obligat o adolescenta sa se lase fotografiata cu pomul pe care aceasta l-a rupt, publicand fotografia pe pagina de facebook a primariei si doar dupa ce blogeri tineri au criticat atitudinea de dictator a primarului, fotografia a fost stearsa de pe pagina oficiala de facebook a primariei. Ceea ce pe mine m-a intristat chiar mai mult decat atitudinea primarului retrograd au fost comentariile celor care ii dadeau dreptate primarului si jigneau sau amenintau pe cei cativa comentatori care argumentat si civilizat aratau ca o asemenea atitudine nu este nici corecta si nici demna de un edil !
Toate acestea mi-au reamintit campania "Bataia e rupta din RAU" a posturilor tv, se pare ca mai este mult de muncit in Romania pentru a putea combate concepte vechi de secole din genul "bataia e rupta din rai", "unde da parintele creste" sau " eu te-am facut eu te omor" si a implementa o educatie sanatoasa despre parenting.
Romanul simplu, cu studii de baza, absolvent a ceea ce se numeste acum invatamant obligatoriu nu are cunostinte elementare de psihologie, chiar si pentru oameni scoliti, aflati in pozitii de factori de decizie termeni gen "burn out" sau "bulling" suna chinezeste.nimeni nu ne pregateste pentru a fi parinti, nu exista scoala care sa ne dea diploma sau competenta de a fi parinte si din pacate la noi serviciile de consilere psihologica nu functioneaza cu adevarat. Consilierea psihologica este inca considerata de autoritatile romane un moft si prin urmare nu este nici subventionata de stat, nu este o parte componenta a vreunui pachet minimal de asigurare medicala. Nu exista un sistem bine organizat care sa consilieze copii victime ale violentei in familie, vitimele unor fapte cu violenta ca talharie , viol fie ele victimele adulti sau copii, victimele diferitelor forme de hartuire, in mediul virtual, la scoala sau la serviciu, victimele unor forme bulling.
Nici chiar dascalii in mare parte nu au o pregatire psihologica solida si din cauza lacunelor din curicula lor de formare profesionala constient sau nu practica de multe ori etichetarile, comparatiile discriminatorii si alte forme de bulling. In sistemul de stat nu exista consilerea angajatilor pentru ca la nivel decizional in Romania se practica inca politica strutului, asa cum in anii comunismului nu recunosteam ca avem bolnavi psihici si bolnavi de tuberculoza, aceste spitale au fost in permanenta subfinantate, in continuare se practica aceeasi politica, nu recunoastem hartuirea si nici epuizarea angajatului roman, nu recunoastem ca toate profesiile au si o componenta de stres iar in multe dintre profesii riscul de stres este foarte ridicat. A continua sa nu recunoastem ca stresul exista si prin urmare a nu face nimic in sprijinul angajatului este criminal.
O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
K'melia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu