Centenar de roman simplu

Motto: "Prostia nu are istorie, asa ca e oarba la trecut" Vintila Mihailescu- Scutecele natiunii si hainele imparatului; Editura Polirom 2013, pg 140 versus "Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita [...] tare creznd ca luptatorii cu ARMA LEGII vor putea scoate drepturile natiunii noi" testamentul lui Avram Iancu

             Desi m-am nascut intr-o familie mixta, din tata roman, a carui familie se trage din Muntii Apuseni, din preajma locurilor unde s-a nascut si a trait Avram Iancu, si din m100% ROMama nemtoaica, svaboaica din Banatul montan, sufleteste si spiritual ma simt 100% ROMANCA. Nu imi reneg radacinile germane, sunt foarte mandra de insusirile mele mostenite din partea germana a ADN-ului meu dar faptul ca mama mea a fost o foarte sufletista profesoara de istorie care a cultivat elevilor ei simtul patriotic, mandria de a fi roman, dragostea pentru tara noastra, traditiile noastre si istoria noastra a facut ca si jumatatea mea nemteasca sa contribuie fundamental la a ma simti spiritualmente 100% romanca.Peste toate acestea eu m-am nascut de 1 decembrie si cum momentul nasterii isi pune amprenta asupra intregii noastre vieti, asupra tuturor aspectelor vietii noastre, cred cu tarie ca ziua in care m-am nascut a contribuit la a fi eu sufleteste si spiritualmente romanca.Sigur la toate acestea a contribuit si faptul ca am fost botezata si educata ortodox, am crescut la bunicii paterni intr-un sat micut din judetul Arad in care nu existau nici un fel de minoritati etnice.

             Tatalui meu FLORIAN GORNIC in familie si in satul sau natal i se spunea si i se spune si acum la aproape 26 de ani de la trecerea sa in lumea celor adormiti ( asa cum foarte frumos se spune in biserica noastra ortodoxa romaneasca) IANCU, la fel ca si eroului nostru national. Traditia familiei Gornic spune ca Gornicestii au venit in satele Moroda si Iermata pe la 1750 ca preoti si dascali, in acte de la anul 1771 apare in Moroda un Gornic Ioan. Tot traditia familiei spune ca unul dintre stramosii mei Gornic Igna a murit in anul 1928 la varsta de 103 ani spun unele surse, altele spun ca avea 105 ani.Acesta practica CEUJERITUL, o forma de comert cu animale, cumparau animale in anumite targuri, le transportau spre revindere in alte targuri dupa ce le mai ingrasau.In drumurile sale dupa animale Igna frecventa des targurile de la Brad si Halmagiu unde, povestea acesta nepotilor sai, se intalnea adeseori cu Avram Iancu, eroul motilor, acesta intreba de el prin targ "unde-i Igna cel cu clisa, pita si rachia" (slanina, painea si tuica) si asemenea tuturor motilor nici Igna nu accepta ideea ca Avram Iancu e nebun, el povestea "Iancu nu-i bolund ci numai suparat".

              Cu un asemenea istoric familial nu este deci de mirare ca eu ma simt spiritualmente 100% romanca.Personal cred ca si faptul ca m-am stabilit in Arad, orasul in care au locuit, au trait si au activat corifeii unirii de la 1 Decembrie 1918, membriiConsiliului National Roman Central, CNRC,care au pregatit si realizat Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, nu este o intamplare ci este o implinire a destinului.

               In anul viitor, 2018 se aniverseaza centenarul formarii Romaniei Mari, al Marii Uniri si totodata 160 de ani de la Revolutia de la 1848, doua aniversari importante pentru noi romanii in general dar pentru romanii ardeleni aceste aniversari rezoneaza puternic in sufletele si constiintele noastre. Doar gandindu-ma la aceste aniversari si in sufletul meu rasuna un poem simfonic cantat de clopotele bisericilor din Blaj, de la Tebea si de la Alba Iulia si pe cer vad un curcubeu tricolor asa ca si pe bolta bisericii din cimitirul de la Tebea.  

               Personal cred ca fiecare dintre noi romanii trebuie sa ne aducem contributia la celebrarea acestui centenar, trebuie sa onoram memoria inaintasilor nostri care au facut posibile aceste aniversari prin a ne implica in viata cetatii in care traim in spiritul tolerantei, in spiritul civilizatiei, al moralitatii, al lui Dumnezeu, Nihil sine Deo asa cum minunat spune dictonul Familei Regale a Romaniei, cred sincer ca noi fiecare, indiferent ca suntem sau nu monarhisti in constiinta noastra, ar trebui sa interiorizam in constiinta si viata noastra acest dicton, sa il punem pe Dumnezeu in tot ceea ce gandim, spunem sau facem. Intaorcerea la traditia si valorile noastre stramosesti, la respect, la educatie, la credinta, la toleranta. Sa lasam un pic deoparte pretentiile de la stat, primarie, autoritati si sa facem noi pentru tara si pentru oras un pic mai mult chiar daca acest mai mult inseamna a manifesta in fata Palatului Administrativ pentru a opri un abuz, a initia si a semna o petitie, a ne face ascultati si auziti nu doar atunci cand e campanie electorala, a abandona pasivismul nostru proverbial, a abandona atitudinile gen "cine ma baga pe mine in seama" sau ""merge si asa", a abandona retragerea pe margine si a lasa pe altii sa actioneze si a ne inscrie doar la avantaje caci doar asa rasare Iancu din oricare, daca vrem putem fiecare sa fim pentru orasul in care traim, pentru Romania un Avram Iancu sau un Vasile Goldis, un Ioan Ratiu.

                                  "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor"
                                                                                                                  K'melia

Aradul si cainii lui in secolul XXI

Motto:
http://www.vier-pfoten.ro/files/Romania/Diverse/Declaratia_universala_a_drepturilor_animalelor_RO.pdf
     

                   Lectura mea in curs de desfasurare se numeste "Scutecele natiunii si hainele imparatului" de Vintila Mihailescu, aparuta in anul 2013 la Editura Polirom si cum in urma cu cateva zile, in 10 octombrie 2017 am participat la o intalnire a proprietarilor de animale de companie care incearca sa determine Consiliul Local Arad sa adopte un regulament pentru cainii cu stapan civilizat, demn de secolul XXI in care traim si de un oras care a candidat pentru titlul de capitala CULTURALA europeana, in cartea pe care o citesc mi-au atras atentia doua eseuri: "Despre oameni si caini" si "Cutofili si jafrofobi". Recomand cu caldura lectura scrierilor domnului Vintila Marinescu sunt  asa cum scrie pe coperta patru a volumului analize profunde, scrise cu umor. Spune domnul Marinescu in aceasta lucrare ca "si societatea romaneasca  ar putea fi citita in povestea cainilor sai..." (pg.50)

                   Cel mai probabil gradul de civilizatie, de toleranta sau intoleranta al unei comunitati poate fi citit in atitudinea mebrilor acesteia fata de cainii sai, fie ei caini fara stapan, maidanezii sau fata de iubitorii de animale de companie si animalele lor...

                   Cum zice o vorba romaneasca pestele de la cap se impute dar se curata de la coada, aplicat la situatia de fata  cred ca administratia acestui oras nu are dreptul sa ne trimita inapoi in evul mediu intunecat alimentand intoleranta, ura, lipsa de civilizatie, incultura chiar daca toate acestea sunt mascate de propunerile unei asociatii care se pretinde a fi reprezentanta locatarilor aradeni fara ca noi aradenii sa o fi girat intr-un fel sa ne reprezinte in aceasta situatie si in acest mod.

                   Daca  administratia aradeana nu stie, nu poate sau nu vrea  sa isi faca treaba cultivand valorile tolerantei, ale civilizatiei si ale dragostei atat fata de animale cat si fata de oameni noi cetatenii Aradului , coada pestelui, putem sa-i obligam sa-si faca treaba asa cum trebuie in parametrii secolului XXI si vom face uz  de toate parghiile pe care democratia ni le pune la dispozitie pentru a obliga administratia noastra sa se achite de datoria lor in spritul acestui secol XXI!  

                      Atunci cand municipiul nostru a candidat pentru titlul de capitala culturala europeana a avut ca si contracandidat si municipiul Cluj Napoca, nici acesta nu a castigat dar acestia se straduiesc in continuare sa isi onoreze statutul de oras universitar cu o vechime de cateva secole, de oras civilizat si asta prin mai multe cai una dintre acestea fiind si adoptarea unui regulament in ceea ce priveste cainii cu stapan civilizat, plin de bun simt si adaptat vremurilor de azi, ba mai mult administratia orasului a creat conditii demne de Europa secolului XXI, in municipiul de pe Somes exista cosuri de gunoi special destinate dejectiilor animale, dotate cu pungi de plastic asa cum gaseti si in Viena (ca tot ne impaunam noi aradenii ca orasului nostru i se zice Mica Viena).

                       In replica in ARAD nu exista nici un spatiu destinat plimbarii cainilor cu stapani desi normal ar fi ca un asemenea spatiu sa existe in fiecare cartier cel putin unul! In lungul pistei de biciclisti si promenada amenajata pe malul Muresului  nu exista decat extrem de putine cosuri de gunoi, doar in locurile de odihna ale biciclistilor si acestea nu sunt golite regulat, nu sunt dotate cu pungi asa ca de cele mai multe ori gunoiul curge peste marginea cosului, pe distante de kilometrii intregi pe marginea pistei de promenada nu exista nici un cos de gunoi dar de ce ma mira in ultimele luni orasul nostru a intampinat serioase probleme cu salubrizarea centrului, a cosurilor de gunoi atatea cate mai sunt in plin centru civic?!

                       In final am sa va reproduc un fragment din cartea pe care o lecturez si pe care v-am prezentat-o in primul paragraf al acestei scrieri. "Doar ca unde nu e lege  functioneaza tocmeala, iar unde e tocmeala cineva isi va lua totdeauna partea leului, maidanezii devin astfel o sursa de venituri in cel mai bun caz dubioase si clientelare.Iar esecul statului in aceasta privinta ne afecteaza pe toti, nu numai in viata noastra cotidiana, ci si in imaginea si mandria nationala: maidanezi sintem cu totii, asteptand sa ne adopte  UE!, se plange un bucurestean. Sintem maidanezii Europei!, exclama un altul.Sintem, adica, necivilizati...". Chiar daca intre timp am fost integrati in UE de multe ori, asa ca in aceasta situatie, prin intoleranta noastra si discriminarea de care dam dovada suntem, adica, in continuare necivilizati...

                 O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tututror

                                                                                               K'melia