Preafericit

Preafericit  

              Asa cum marturiseam in prima mea postare m-am nascut si am crescut intr-o familie ortodoxa, bunicul care m-a crescut a fost epitrop la biserica ortodoxa din sat iar durerea vietii lui a fost aceea ca el nu a putut ajunge preot ortodox ca si cei trei frati mai mari ai sai, pentru ca la 13 ani a ramas orfan de tata, a trait insa intreaga sa viata ca om al bisericii si alaturi de biserica.

              Cu toate ca educatia mea ortodoxa este destul de bogata, nu stiu exact din ce motiv s-a decis ca titulatura oficiala a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane sa fie aceea de PREAFERICIT ?!Daca logica este aceeasi si in teologie ca si in viata cea de toate zilele, acest titlu ar trebui sa aiba o legatura cu Predica de pe munte a lui Iisus , in care acesta a enumerat  FERICIRILE:

            "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.

             Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.

             Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.

             Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.

             Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.

             Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

             Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor  chema.

             Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor."

                                                                                                    Sfanta Evanghelie dupa Matei
                                                                                                     Capitolul 5, versetele 3-10

                 Mesajele transmise de P.F.Daniel Patriarhul actual al Bisericii Ortodoxe Romane nu sunt insa conforme cu ceea ce spune aceasta predica, mesajele au fost arogante, mustratoare, acuzatoare, chiar si cel care incepea cu "ne cerem iertare", cand de fapt aceste mesaje trebuiau sa fie blande, facatoare de pace, sa transmita mila, curatia inimii si dreptatea bisericii ?!Patriarhul este capul BOR si mesajele sale au anulat de-a dreptul gesturile, nu putine, ale preotilor care au donat sange, au ridicat rugaciuni, au ajutat dupa puterile lor pe cei raniti la clubul Colectiv, familiile lor si pe cei care au pierdut pe cineva acolo...pacat pentru ca inca o data PF Patriarhul Daniel nu s-a ridicat la inaltimea pe care o cerea pozitia sa de ierarh sef al BOR !Chiar si mesajul de iertare cerea aceasta iertare cu jumatate de gura, de pe varful buzelor si acuzand ca i-au fost "rastalmacite" cuvintele, nu a reusit sau nu a dorit sa fie empatic, nu a reusit sau nu a dorit sa transmita iubirea crestineasca, nu a reusit sau nu a dorit sa fie un facator de pace, un milostiv si un insetat de dreptate slujitor al Domnului .Prin aceasta atitudine ne-a indurerat pe noi pe toti romanii ortodocsi, a facut obrazul bisericii sa roseasca  si din pacate nu este pentru prima oara...  

                Aceasta atitudine a celui care este capul BOR este doar un exemplu despre tipul coruptiei din Romaina, despre cat de adanc a patruns poltizarea in toate institutiile romane si politizarea aduce domnia interesului de partid si a interesului personal, aduce domnia banului si nu asa cum ar trebui sa fie domnia interesului national, domnia dreptatii si a corectitudinii, atitudini care sa faca tot ceea ce este necesar pentru a preveni asemenea tragedii.

         O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                  K'melia         
             

Dementa Alzheimer

Motto:

          "Memoria inseamna identitate.Cred asta de cand...o, de cand ma stiu.Esti ceea ce ai facut; ceea ce ai facut se regaseste in tine in memorie; si ceea ce-ti amintesti defineste exact cine esti; cand iti uiti viata, incetezi sa mai existi, inainte chiar sa mori."

                                                                                                 Julian Barnes

          Ieri 10 iulie 2015 ,intr-un spital din Egipt, a murit OMAR SHARIF, suferea in ultimii ani de Alzheimer si fiul actorului a afirmat ca boala l-a schimbat mult.Se pare ca actorul, licentiat in matematica si fizica, nu isi mai amintea filmele in care a jucat si nici nu a realizat cand i-a murit sotia, in luna ianuarie anul acesta.

            Aceasta stire m-a facut sa ma gandesc la mama, la boala ei.In ultimele doua saptamani este din ce in ce mai pierduta, in fiecare seara nu stie unde sa se culce, unde este camera ei desi locuim in actuala locuinta de 15 ani, in permanenta vrea sa mearga acasa la parintii ei.Chiar daca spune ca are "70 si...nu mai stiu cati ani", aceasta cifra 70 este doar un cuvant lipsit de sens, golit de semnificatie pentru ea.Mai alaltaieri imi spunea la un moment da,t cand voia sa se imbrace sa mearga " acasa la Resita","tu daca ai avea un copil de care sa nu stii de el"?!In mintea ei nu mai este nici profesoara pensionara, desi spune inca ca a lucrat in invatamant si cu putin efort spune ca predat istoria la scoala, intra insa in ceata cand o intrebi unde a predat si raspunsul universal valabil  este RESITA.A incetat sa mai fie mama, soacra sau bunica si a redevenit in mintea ei confuza si in constiinta ei din nou copil si asa cum un copil se simte cel mai bine in bratele mamei lui si ea in toate aceste zbateri si eforturi de a se duce "acasa la Resita" isi doreste sa regaseasca acel sentiment de siguranta pe care numai in bratele mamei il avem....

            Stiu ca aceste cuvinte nu vor fi niciodata citite de familia lui Omar Sharif dar similitudinea suferintei ma face sa rezonez la fel cu ei in acesta pierdere dar mai ales in toata suferinta care a precedat acest final.Ce multi oameni mari ai lumii, oameni inteligenti, oameni care si-au folosit mintea intens si pana tarziu au facut la finele vietii Alzheimer! Imi amintesc ca si fostul prim ministru britanic, Margaret Thacher a murit intr-un stabiliment medical si suferise in ultimii ani de Alzheimer.Din pacate comparatia cu toate aceste ilustre persoane nu-mi mangaie sufletul ranit si nu fac ca totul sa fie mai usor, doar ca inteleg mai  bine suferinta familiilor lor, suferinta anonima a tuturor familiilor care au pe cineva in aceasta situatie.

          Imi vin in minte cuvintele poetului Adrian Paunescu cine mai are in lume parinti, pe pamant nu in gand, dar si povestea aceea cu nici imbracata nici dezbracata, asa si noi copii tuturor celor care sufera de Alzheimer avem parinti pe pamant dar mai mult in gand.E atat de dureros sa  sa privesti acelas chip drag al parintelui sau bunicului care pana mai ieri te mangaia si totusi in spatele aceluias drag si cunoscut chip nu mai este nici parintele si nici bunicul sau bunica...Ma intreb dureros si amar mai am eu mama pe pamant, nu in gand?! Privind la ea raspunsul pare afirmativ dar daca incerci sa porti orice conversatie, fie ea cat de simpla realizezi ca tot ce a ramas din mama este doar o umbra si nu, nu este umbra lui Mircea la Cozia...

          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                                         K'melia

             

5 iunie ZIUA INVATATORULUI

5 iunie ZIUA INVATATORULUI

           E timpul sa ne amintim cine ne-a invatat sa deslusim tainele cititului, cine ne-a invatat sa descifram tabla inmultirii si ne-a pus bazele educatiei noastre scolare si cine a facut acelas lucru pentru copii nostri.Imi amintesc cu nostalgie de invatatoarele mele Frau Gerner din clasa intai, in limba germana, patru clase simultane la un singur invatator, doamna Gerner, o femeie energica, meticuloasa si organizata, o adevarata nemtoaica.Sotul doamnei, invatator si el in aceeasi scoala, la o clasa cu predare in limba romana, impreuna familia Gerner se implica in organizarea evenimentelor majore ale comunitatii germane din oras Kirwei (hramul bisericii catolice din oras) in cea mai apropiata dumineca de 15 august, Adormirea Maicii Domnului si Fasching (balul porturilor) care se organiza iarna, inainte de a intra in postul Sf. Paste, undeva in luna februarie.

           Pe cand eram in clasa a doua sotul doamnei invatatoare a fugit in ceea ce era pe atunci RFG (Republica Federela Germania), doi ani mai tarziu au plecat si restul familiei doamna invatatoare si cei doi copii fiica Heidi, proaspat absolventa de liceu si bacalaureat si fiul Adrian.Pentru ca mama mea a vazut ca toata presiunea si nesiguranta viitorului au facut ca doamna invatatoare sa nu mai poata fi la fel de energica cu cele patru clase simultane, a decis transferul mei in clasa cu predare in limba romana, dupa plecarea doamnei Gerner s-au perindat catva dascali la clasele cu predare in limba germana, unii calificati, altii nu.

          Incepand cu clasa a doua dascalita mea a fost doamna Aurelia Raducan, toata scoala ii spunea Lela, o femeie blanda care iubea nespus copii si meseria de dascal, mama a trei copii.Prin felul ei de a fi, de apreda mi-a deschis dragostea pentru lectura, pentru istorie, pentru natura si in toata viata mea lectura a fost si ramane o terapie, un priten, o relaxare, o necesitate.Imi amintesc ce mirata a fost doamna invatatoare cand la primele dictari nu am facut alte greseli decat ca am scris toate substantivele cu litera mare, atunci i-a explicat mama ca in germana nu exista substantive prorii si substantive comune, ca in germana toate substantivele se scriu intotdeauna cu litera mare.

          De prima mea invatoare, doamna Gerner mi-a amintit mult invatoarea fiicei mele Frau Monika Lehman Hosu, parca seamana oarecum si fizic cu doamna Gerner si este la fel de energica, meticuloasa si perseverenta cu copii, acelas tip de nemtoaica, nu voi putea in toata viata sa-i multumesc indeajuns Bunului Dumnezeu pentru sansa de a o avea pe dansa ca invatatoare pentru fiica mea.Totul a fost inca o dovada ca planurile noastre nu sunt intotdeauna si planurile lui Dumnezeu dar ale Sale sunt cele bune intotdeauna.

           Recunostinta vesnica dascalilor nostri iar celor care au trecut la Domnul fie ca Dumnezeu sa-i odihneasca.

             O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor.
                                                                                                          K'melia

Mosii de vara

Mosii de vara- din perspectiva unui credincios obisnuit

                De patru ori pe an, in fiecare anotimp, biserica ortodoxa a fixat niste sambete in care se fac parastase de obste.Asa cum la slujbele Sf.Maslu se fac rugaciuni DOAR pentru cei vii, familia poate aduce atunci hainele unui bolnav si se roaga pentru insanatosirea sa, se roaga pentru cei plecati in calatorie, pentru cei aflati inaintea unei incercari, de orice natura ar fi aceasta incercare, se aduce ulei si faina care se sfintesc la slujba maslului iar din partea care se ia acasa se ia de catre cei ai casei cu credinta si smerenie pentru ca Dumnezeu sa implineasca rugaciunile.La parastasele de obste se fac rugaciuni DOAR pentru cei morti, fiecare credincios aduce spre a da de pomana ce anume poate si cat poate si scrie o lista cu mortii din familia sa pentru ca preotul sa se roage pentru iertarea pacatelor lor.

                 Personal nu cred ca este obligatoriu sa respecti neaparat mosii pentru a te ruga pentru parintii pierduti, pentru fratii sau surorile pierdute, pentru sotul sau sotia trecuta la Domnul sau pentru copilul pierdut, cred ca ei, cu totii nu sunt trecuti in nefiinta, cum gresit se exprima multi de foarte multe ori, decat atunci cand sunt uitati de catre toti cei care i-au cunoscut, de catre familia lor.Sigur ca rugaciunile si pomenile date in numele celor morti nu pot schimba felul in care si-au trait ei viata, dar nu cred ca poti ierta cu adevarat pe cineva care ti-a gresit candva, si cine in lumea aceasta nu a gresit fata de cineva, gresim cel mai mult si cel mai adesea fata de cei care ne sunt cei mai apropiati, cei mai dragi ai nostri, nu poti ierta pe nimeni daca nu poti sa te rogi cu toata credinta pentru odihna celui trecut la Domnul.Nu poti sa treci cu adevarat mai departe si sa-ti traiesti viata daca nu dedici din cand in cand o clipa, un ceas sau o zi celor care au pierdut lupta cu viata.

                Nu cred ca este important nici in ce biserica obisnuiesti tu sa te rogi, nici in ce cult a trait sau a murit cel drag tie asa cum nu cred ca poate fi un pacat sa pomenesc intr-un pomelnic al meu pe cineva care nu a fost ortodox.Nu strictetea unui rirual arata credinta cea adevarata, cred eu, ci curatenia sentimentelor care te indeamna sa-i pomenesti.

                In sambata dinaintea Sf.Rusalii, sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh, se tin mosii de vara si se dau in mod obisnuit de pomana fructe de sezon: cirese, capsuni, o chesea cu dulceata.nu cred ca important este ce se da sau cat se da ci important cu adevarat este sa ne gandim fiecare, cu recunostinta la mortii nostri, la tot ceea ce ne-a dat bun cat timp au trait chiar daca acesta a fost un sfat bun la momentul potrivit, un imbold spre a indrazni sa faci ceea ce trebuia atunci cand trebuia, sau pur si simplu ne-au dat viata.

                Deci astazi, in aceasta seara dati si voi unui insetat un pahar cu apa sau unui prunc flamand o cescuta cu niste fructe si ganditi-va la toti cei care nu mai sunt printre noi, spuneti cu sufletul curat un "Odihneste-i Doamne in loc cu verdeata, unde nu este nici scarba, nici durere, doar VIATA fara de sfarsit".

             O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                        K'melia

DEPRESIA azi in Romania

             A fi depresiv azi in Romania este considerat ceva, asa...o fita, ceva care primeste un raspuns gen "mai lasa prostiile astea".Avem psihologi angajati in penitenciare dar DOAR pentru detinuti, avem programe de managmentul furiei in penitenciare si tot felul de alte programe educative dar nimeni nu se ocupa de frustrarile angajatilor, de motivarea lor sau de consilierea personalului atunci cand acestia traverseaza perioade dificile?!Nimeni nu ofera consiliere unui politist care a instrumentat o crima care l-a oripilat, nimeni nu se gandeste ca poate ajunge depresiv sau anxios un politist care a facut cercetarea la fata locului la un accident rutier in care victimele sunt imprastiate pe suprafete mai largi decat doi metri patrati?!Nimeni nu ofera consilere victimelor unui viol, unei talharii, unei tentative de omor sau unui parinte care si-a pierdut copilul.Nu ma refer la o consilere suportata material de cel in cauza, cei mai multi dintre cei aflati in situatiile enumerate nu au nici posibilitatile materiale de a suporta 10-20 de sedinte de consiliere si nici nu ar sti cum sa procedeze pentru a beneficia de o asemenea consiliere, cui sa se adreseze pentru un sfat?!

             In majoritatea statelo UE esti trimis la consiliere psihologica pentru mult mai putin decat ceea ce am enumerat eu, se ofera consilere cand esti diagnosticat cu o boala grava, gen cancer, cand trebuie din motive medicale sa renunti la fumat ti se ofera ajutor.La noi ajutorul vine de la cei apropiati, de la familie, de la Bunul Dumnezeu.Dar s-a gandit cineva ca familia nu au, de cele mai multe ori nici un fel de cunostinte de psihologie, pentru ca in ultimii ani ai comunismului PSIHOLOGIA a fost declarata oficial dusman al poporului, se incheiase lupta cu mosierii, chiaburii sau legionarii si au venit la rand cei care gandeau si ii invatau la randul lor si pe altii sa gandeasca....

              Dupa fiecare eveniment gen sinuciderea unui militar sau poltist ,etc se precizeaza cand a fost testat psihologic si ca acesta "a trecut cu bine" toate testarile psihologice, am vaga impresie ca se considera in Romania ca aceste testari psihologice sunt un fel de panaceu universal care stiu totul, vindeca totul, rezolva totul, o combinatie intre Oracolul din Delphi si Vraciul atoate vindecator?!Nimeni nu si-a pus vreodata problema ca testarea psihologica este doar un prim pas, un pas care trebuie urmat de consiliere pentru tendintele suicidare, pentru anxietate, pentru traumele suferite, pentru orice soc emotional.Daca dupa testare nici macar nu se discuta cu cel testat despre rezultatul acestei testari, asa cum se face actualmente in multe ramuri din Romania (de exemplu in penitenciare), se mentine si se incurajeaza opinia publica cvasigeneralizata in Romania, ca testarile psihologice sunt un fel de sabie a lui Damocles deasupra capului fiecarui angajat , sabie care poate si este utilizata de catre sefi in orice moment in care devii un angajat incomod, incomod pentru ca iti ceri cu vehementa drepturile, pentru ca nu executi ordine automat ci le treci prin filtrul gandirii proprii si uneori constati ca sunt ilegale, incorecte, imorale, ordinele...

              Se discuta mult in aceste zile despre situatia femeii care dupa ce a stat 35 de ore pe un bloc a cazut/s-a aruncat si a murit.Familia femeii acuza autoritatile ca nu au facut totul pentru a o salva, presa face un caz din toate acestea menit sa le ridice reitingul.Sigur ca s-a gresit in aceasta situatie si sigur ca se putea face mai mult pentru biata femeie, dar nu cred ca atunci cand ea era pe bloc, cand in ceke 35 de ore ea nu a raspuns negociatorului, psihologului, politiei.Ar fi trebuit ca aceasta femeie sa beneficieze de ajutor si consilere dupa pierderea fiicei, pentru un parinte pierderea propriului copil este cea mai mare trauma psihologica si orice parinte intr-o asemenea situatie ar trebui sa beneficieze de consiliere.

                    O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                            K'melia

Omor din culpa

        "Doua persoane-sot si sotie-si-au pierdut viata dupa ce au fost loviti de o masina pe trecerea de pietoni din orasul aradean Pancota, politistii au stabilit ca barbatul care conducea autoturismul era baut, transmite corespondentul MEDIAFAX.[...] Soferul va fi cercetat penal pentru UCIDERE DIN CULPA si conducere sub influenta bauturilor alcoolice."

          Aceasta stire a aparut in aceasta dimineata de 19 ianuarie 2015, pe toate site-urile de stiri aradene.Fara sa fiu un specialist in drept stiu insa ca alocutiunea "din culpa" este echivalentul unor circumstante ATENUANTE, ucidere din culpa se traduce pentru un nespecialist in ale dreptului cu ucidere din greseala ?!Nu vreau sa spun ca autorii accidentelor de circulatie o fac in mod voit, in circumstante normale nimeni nu isi doreste sa faca un accident, dar atunci cand in mod deliberat dupa ce ai consumat alcoo,l te urci la volan, nu cred ca este corect , fata de societate in general si fata de victime si familiile lor, sa se aplice circumstanta "din culpa", eu as spune din contra "cu premeditare"!

          Noi romanii suntem mult prea permisivi cu viciul bauturii, prea indulgenti cu cei care beau alocatia copiilor in loc sa le cumpere alimente copiilor, prea concesivi cu toti cei care isi neglijeaza familia din cauza bauturiisau isi terorizeaza familia tot din cauza acestui viciu.Paradoxal anii de comunism in care s-a stimulat para vecinului, a format un fel de autism al constiintei sociale cu mottoul pretext "nu ne amestecam in familie"nu sanctionam pe cei care isi maltrateaza familia, isi neglijeaza copii si familia dar nu ne deranjeaza sa reclamam pe cel care are mai mult decat noi pentru "venituri ilicite".

           Oare cum ar trebui sa educam tinerele generatii astfel incat sa fie cool atunci cand fac voluntariat si nu cand fumeaza, sa ajute un copil neglijat in loc sa se drogheze, sa ajute un batran singur in loc sa se imbete?!Cu siguranta ar fi de ajutor ca noi adultii din aceste ecuatii sa nu mai injuram , sa nu ne mai victimizam si sa nu mai actionam din motive de invidie si rautate.

O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor.
                                                                                                     K'melia

Servesc patria !

Servesc patria!

              Pe vremea cand si politia si pompierii si lucratorii din penitenciare si cei din aparare erau cu totii militari, la orice inaintare in grad, felicitare in urma unei misiuni reusite, se raspundea cu "Servesc patria!".Pe vremea dinainte de a intarata un anume presedinte pe romani impotriva romanilor, numind pensiile speciale "pensii nesimtite", acesti profesionisti erau respectati pentru ca serveau si servesc patria.

              Ce adanca durere ma sageta in suflet in vremea cand un prim ministru si un presedinte taiau pensiile speciale si romanii care s-au lasati dusi de val comentau pe tot facebookul despre militari ca nu fac nimic decat bat cartile in unitatile militare si pentru asta iau o cascheta de bani ?!Oare de ce nerecunostinta si carcoteala este atat de larg raspandita la noi la romani ?!Este oare nevoie de o Sarbatoare a RECUNOSTINTEI ca la americani?Daca am importat Valentin's Day si Haloweenul de ce nu am imorta si asta, ziua recunostintei si cum sa facem ca aceasta zi a recunostintei sa fie in fiecare zi?!

              Socrul meu a fost militar de cariera, in 1983 la pensionarea lui in luna mai pe decizia lui sta scris se acorda pensia de serviciu pentru o vechime efectiva in serviciul militar de 34 ani, 4 luni si 29 de zile, avea atunci varsta de 52 de ani si 5 luni, scadeti va rog din aceasta varsta anii de vechime si veti afla la ce varsta s-a alaturat ca si copil de trupa armatei romane ?!A participat dupa cel de-al doilea razboi mondial la deminari pe tot malul Dunarii din Romania si recunostinta tarii pe care a servit-o este ca pensia lui este numita "nesimtita"!

               Ieri a cazut un elicopter SMURD cu angajati ai MAI in lacul Siutghiol din judetul Constanta, mai luna trecuta au cazut 8 militari in judetul Sibiu, de fiecare data la un asemenea eveniment ii inaintam in grad post mortem pe eroi, ii inmormantam cu onoruri militare si pana la un alt eveniment de acest gen...uitam.Uitarea este omeneasca dar nerecunostinta este de la diavol.

                Nu stim sau nu vrem sa-i respectam pe cei care au trait toata viata pentru a-si servi patria, stiu oare sefii politicieni ai armatei cati fosti militari de cariera, care au avut sansa de a muri de batranete, nu sunt ingrapoati cu salve de arme si cu onoruri militare, cum ar merita dupa ce toata viata au servit patria?!Toti cei care lucreaza in armata, in politie, la pompieri, in penitenciare,in securitatea statului pentru linistea noastra, pentru apararea noastra, pentru salvarea noastra merita respectul nostru, al tuturor, in permanenta si nu doar atunci cand mor servind patria.Patria pe care o servesc ar trebui sa-si arate recunostinta acordandu-le cele mai bune conditii de munca si nu doar conditii decente, un venit care sa le permita sa traiasca decent si o pensie decenta , o viata tihnita si nu bataie de joc.Noi romanii pe care ei ne apara, ne salveaza sau doar ne vegheaza tihna vietii de fiecare zi ar trebui sa le fim recunoscatori cu un zambet, cu comentarii adevarate, decente despre activitatea lor si cu o mangaiere, o mana de ajutor, o vorba buna pentru vaduva si copii orfani dar si pentru acei copii care tatal sau mama lor nu e langa ei de ziua lor sau la serbare sau cand vine Mos Craciun pentru ca tocmai atunci ei SERVESC PATRIA.

       O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                                      K'melia