MOTTO „Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită "
Am participat aseară la acest spectacol folcloric prilejuit de aniversarea a 200 de ani de la nașterea eroului național Avram Iancu. Pentru mine personal Crăișorul Munților este unul dintre cei mai dragi eroi naționali, din mai multe motive, toate motivele mele sunt subiective, emoționale, eu ca simplu român îmi permit să iubesc pe unii eroi ai istoriei noastre mai mult decât pe alții, este privilegiul oamenilor simpli care își iubesc istoria neamului dar nu sunt oameni de știință.
Numele meu de familie înainte de căsătorie a fost GORNIC, strămoșii mei pe linie paternă au venit din preajma Bradului, locurile în care s-a născut și mai târziu a murit eroul nostru național AVRAM IANCU supranumit CRĂIȘORUL MUNȚILOR, Gornic-eștii au venit din Munții Apuseni și s-au stabilit la câmpie în localitatea Moroda din județul Arad cu aproximativ 100 de ani înainte de Revoluția de la 1848. De ce au făcut această alegere nu știu, legendele de familie nu spun nimic despre motivele acestei mutări. Numele nostru de familie GORNIC în Munții Apuseni este o meserie, tatăl eroului național Avram Iancu era de meserie gornic, adică paznic domenial, ceva asemănător lucrătorului silvic din zilele noastre. Străbunicul meu pe linie paternă Florea Gornic din Moroda a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată s-a dus ginere, prima soție din Moroda a murit tânără fără să aibă copii, Florea Gornic s-a căsătorit în satul Cheri, cu această soție a avut doi fii Ioan și Floriana, murindu-i soția străbunicul meu s-a recăsătorit în Iermata la numărul 237 cu o tânără văduvă pe nume Sofia Bodîrlău, acesteia i-a rămas casa de la primul ei soț, Mila Adam.Ciufala, porecla lui Florea GORNIC în Iermata va fi Florea Chiereanul, pentru că a venit în satul Iermata din Chieri și astăzi porecla familiei noastre în Iermata este "a lu Chiereanul". Cei doi soți Sofia și Florea Gornic vor avea împreună trei fii: Todor care fiind născut înainte ca să fie cununați cei doi soți v-a purta toată viața sa numele de familie al mamei Bodîrlău, Dimitrie și Aurel, ultimul dintre fii născut în anul 1918 va fi bunicul meu patern.
Bunica mea paternă Maria Crișan din Moroda, a lu Oanea lu Ghinu a fost fiica unui pilar de vite,tatăl bunicii cumpăra vite din piețele de la Brad și Hălmagiu pe care le hrănea bine până cănd acestea deveneau mai valoroase și le vindea în piețele de la Pâncota, Ineu și Beliu. În drumuile sale după vite se întâlnea adeseori cu Crăișorul Munților în ultimii ani de viață ai acestuia, avea mare respect pentru acesta.
Tatăl meu a fost fiul cel mic al lui Aurel GORNIC și al soției sale Maria, născută Crișan, a fost botezat FLORIAN după bunicul său patern pe care nu l-a cunoscut niciodată, bunicul meu Aurel GORNIC a avut doar 13 ani când a murit tatăl lui. Doi ani mai târziu a murit și al doilea născut dintre frații bunicului Florian Gornic, era student teolog și a murit bolnav de plămâni, penicilina nu se descoperise încă. Florea Gornic a vrut la un moment dat să emigreze în SUA, a ajuns până în portul Frankfurt pe râul Main, când a văzut în ce condiții sunt îmbarcați emigranții a hotărât să revină acasă, împreună cu el au plecat doi consăteni, aceștia i-au cerut bani împrumut promițând că-i vor înapoia când se întorc din America. Le-a dat banii, a ținut pentru el doar banii să meargă la Berlin, a împrumutat de la o banca cu sucusrală în Transilvania și s-a întors acasă. Peste ceva ani cei doi consăteni s-au întors, cu bani, au cumpărat pâmânt dar nu au înapoiat banii, au găsit martori mincinoși care au declarat că au fost de față la înapoierea banilor. Atunci Florea a decis că își va face cei cinci fii preoți ortodocși. Ioan a aruncat cărțile de liceu pe Criș în Brad și a revenit acasă, Florian a murit doi ani după tatăl său student teolog, Todor Bodârlău a fost preot la Ghioroc și Mâsca în județul Arad și Dimitrie GORNIC a fost preot la Iermata, Buteni, Arad și Vinerea județul Alba, după moartea tatălui său străbunica nu a putut să îl mai țină în școală și pe bunicul, frații lui au decis ca lui Aurel să îi rămână casa părintească și pământul părinților pentru că el nu a mai făcut școală ca ei. Durerea vieții bunicului meu a fost că el nu a putut ajunge preot ca frații lui, a fost toată viața sa epitrop în biserica ortodoxă din Iermata, comuna Seleuș , județul Arad până la moartea sa în decembrie 1998.
Copil fiind tatăl meu nu a putut pronunța Florian și atunci când era întrebat cum îl cheamă răspundea Ian și în familie și în satul lui natal i s-a spus toată viața Iancu.
Toate acestea fac ca pentru mine Crăișorul Munților Apuseni să fie cel mai drag sufletului meu erou național, îmi amintește de istoria familiei mele, de rădăcinile noastre dar cel mai mult îmi amintește de tata, el îl iubea la fel de mult pe eroul de la Țebea. În plus am fost făcută pionier la Țebea, era un obicei la școala din Pâncota ca prima serie de pionieri în clasa a II-a să se facă la Țebea, la mormântul lui Avram Iancu și la Gorunul lui Horea care atunci mai era încă în picioare.
Artiștii prezenți la spectacol mi-au amintit fiecare câte ceva, o nuntă la care a cântat Petrică Pașca și formația sa, în urmă cu vreo 41-42 de ani, la care nu am mâncat nici un fel de mâncare tot ce a fost în farfurie pentru că nu puteam tineretul să nu jucăm. Tudor Furdui Iancu mi-a amintit de un concert al tatălui său la Pâncota în urmă cu aproape 45 de ani, în sala Casei de Cultură nu putea-i scăpa un ac, după spectacol Nicolae Furdui Iancu a spus că s-a simțit ca și când ar fi cântat în țara moților, eu râzând i-am răspuns: știți câți moți au fost în sală în seara asta?!
Istoria unei națiuni înseamnă istoria a mii de familii care o compun, istoria unei țări înseamnă istoria locuitorilor ei, istorii de ieri se combină cu cele de azi.
