duminică, 28 august 2016

Mama

GORNIC HANI-LORE, nascuta Orzen, s-a nascut la 28 ianuarie 1942 in BRAILITA, astazi cartier al municipiului Braila.A fost al patrulea din cei cinci copii ai cuplului Olga si Rudolf Orzen.
La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial tatal a fost deportat in Rusia si mama impreuna cu copii s-a intors in orasul Resita alaturi de mama ei, bunica copiilor.In resita va urma micuta Lore scoala si v-a absolvi Liceul Teoretic Resita, profil real in anul 1960.In toamna aceluias an, 1960 v-a incepe cursurile facultatii de istorie a universitatii din orasul Cluj Napoca.
Se va casatori cu GORNIC FLORIAN, din localitatea IERMATA, judetul Arad la 18 septembrie 1965.In anul 1966 v-a absolvi facultatea si va primi repartitie in localitatea SAGU din judetul Arad.Primul copil, fiica CAMELIA se va naste la 1 decembrie 1966.In toamna anului 1968 va veni prin transfer la Liceul Teoretic Pancota unde v-a lucra pana la pensionarea sa, la 1 septembrie 1999.Al doua fiica se naste la 2 mai 1969.In cei 31 de ani in care a predat in Pancota a fost profesor, director adjunct, secretar de partid si in perioada mai 1989 si 31 august 1998 a fost director al acestui liceu.Datorita sprijinului fostului elev, devenit coleg si director adjunct Sirb Zorel si al comunitatii orasului Pancota, a trait bucuria reiinfiintarii Liceului Teoretic Pancota sub conducerea ei ca director.
In toti anii in care a profesat si-a iubit meseria si elevii, a lucrat cu daruire si a avut o vorba buna pentru toata lumea colegi, elevi, parinti sau cunoscuti.Profesia i-a adus multe bucurii, satisfactii si impliniri.In ziua in care a implinit 50 de ani a ramas vaduva dupa mai bine de 26 de ani de casnicie. Profesia si dragostea pentru elevi, familia o vor ajuta sa treaca peste aceasta pierdere.
Dupa pensionare, in 1999 pleaca la ARAD alaturi de cele doua fiice si se va dedica intru-totul familiei si celor doua nepoate DIANA si FLORENTINA NICOLETA pe care le-a invatat limba germana.Ultimii ani i-au fost umbriti de suferinta avand dementa Alzheimer.



Aceasta a fost in cateva cuvinte mama mea si viata ei, daca ar fi sa aleg din Biblie versetul care o descrie cel mai fidel as alege" Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"(Matei cap.5 versetul 9).A iubit mult buna intelegere, buna pace in familie, la serviciu, intre toti cei ce au inconjurat-o in toata viata ei.Intotdeauna sfaturile ei erau de asa maniera ca sa duca la pace si buna intelegere.


Pentru ca ieri 27 august am inmormantat-o pe mama mea vreau in mod special sa multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de noi familia ei prin prezenta, coroane, flori, mesaje, ganduri bune si rugaciuni, numarul coplesitor de mare al celor care in diverse moduri ati fost alaturi in aceasta suferinta a fost ca un balsam pentru sufletul meu ranit dar si o dovada ca mama mea a fost o persoana iubita, respectata de comunitatea in mijlocul careia a trait si a muncit, o dovada ca mama mea a fost o persoana respectata si de cei care au cunoscut-o nu doar de noi cei din familie si aceasta convingere este de natura sa ne ajute pe noi familia sa depasim mai usor pierderea noastra.Vom tezauriza amintirile frumoase cu si despre mama noastra ca pe cea mai de pret avere.


K'melia

luni, 15 august 2016

Convertirea la monarhism

                                                       Convertirea la monarhism


               In prima mea postare m-am prezentat cine sunt eu, ce scoli am absolvit , cum gandesc,am ales acum sa completez postarea mea introductiva in cea mai mare parte datorita dezbaterilor declansate pe internet de moartea si funerariile regale cu doliu national a M S Regina Ana a Romaniei.
                Asa cum sugereaza titlul postarii mele nu am fost dintru inceputuri monarhista, fara sa incerc sa ma scuz dar explicatiile mele sunt simple, m-am nascut intr-o familie mixta din mama nemtoaica si tata roman, in care parintii mei au fost fiecare primul intelectual al familiei, bunicii mei au avut barbatii sapte clase, una dintre bunicile mele , cea materna, a avut patru clase iar pe bunica paterna nu am vazut-o niciodata sa scrie sau sa citeasca o scrisoare, sa citeasca un ziar si nu am indraznit niciodata sa o intreb daca a avut sau nu scoala.Educatia mea de baza s-a desfasurat in intregime in anii comunisti, chiar mama mea, profesoara de istorie, a invatat in anii comunisti absolvind facultatea de istorie a universitatii clujene in anul nasterii mele, 1966.In acei ani unul dintre profesorii ei a devenit peste noapte custode de biblioteca pentru ca la curs a explicat studentilor ca si personalitatile pozitive ale istoriei au avut trasaturi negative de caracter cum si personalitatile negative au avut trasaturi pozitive , exemplificand ca Alexandru Ioan Cuza si-a semnat abdicarea in iatacul amantei iar Ion Antonescu a refuzat sa fie lagat la ochi si si-a comandat singur plutonul de executie zicand "trageti baieti dar trageti cum v-am invatat eu....In acei ani de inceput al deceniului '60 studentilor de la istorie nu li se permitea sa studieze liber operele marelui Nicolae Iorga, doar daca depuneau in prealabil un memoriu justificativ care sa explice ce opera doresc sa studieze si de ce ?! Logic ca un asemenea memoriu justificativ nu ar fi putut nici un student sa alcatuiasca decat daca un profesor il indruma in alcatuirea lui, un profesor care cunostea operele marelui istoric.
               Intoxicata deci de tot ceea ce mi s-a predat in scoala in anii '90 nu eram monarhista, iubirea mea pentru istorie si curiozitatea mea m-a facut sa incerc sa-mi corectez rastalmacirile istoriei care mi s-a predat in scoala si am incercat sa ma informez pe orice cale citind cam tot ce mi-a cazut in mana, urmarind documentare BBC sau ale altor televiziuni.
                Peste toate acestea insa definitoriu pentru mine a fost ca mi-am trait intreaga viata in Romania, am trait si am vazut cum aceasta tara candva granarul Europei a ajuns sa nu mai poata sa-si hraneasca populatia.Am vazut cum suntem mintiti, batuti , umiliti si niciodata nu s-au gasit vinovatii pentru mortii de la revolutie sau pentru cei de la mineriade.Traiesc desertificarea Romaniei prin distrugerea sistematica a codrilor ei care au fost candva "frate cu romanul".Am vazut cum ne conduc politicieni cu doctorate de carton dar cu reale probleme de integritate si penale, am vazut cum toti presedintii Romaniei , fara nici o exceptie, au fost fiecare in felul lui o dezamagire pentru mine si pentru intreaga tara.Am vazut ca desi se declara " prioritate nationala" si sistemul de invatamant si cel de sanatate ele sunt distruse sistematic cu fiecare zi care trece.
                Romania de azi nu mai are modele, modele adevarate de moralitate, integritate, responsabilitate singurele astfel de modele le gasim azi in istorie, in trecutul nostru si in Familia Regala a Romaniei.
                 Sa incerc sa povestesc cand si cum m-au impresionat membrii Familiei Regale a Romaniei mi-ar lua o viata intreaga si nu as putea epuiza insa subiectul, am sa incerc insa sa relifez cateva acte care au fost definitorii pentru mine.Am comparat actul intrarii in Primul Razboi Mondial al Romaniei condusa de Ferdinand cel loial impotriva Germaniei si prin acest act Ferdinand si-a aratat loialitatea fata de Romania,  nu fata de tara in care s-a nascut si a crescut, nu fata de Familia de Hohenzolern Siegmaringen, cu incapatanarea autista a lui Ion Antonescu de a-si respecta cuvantul lui pe care l-a dat lui Hitler dincolo de adevaratele interse ale Romaniei si armata noastra a trecut Nistrul si am pierdut mii de soldati intr-o lupta care nu era a noastra ?! Am comparat atitudinea atator romani nascuti si crescuti in Romania care dupa ce au parasit tara au improscat in spatele lor cu gunoi, cam ca si o pasare care scurma dupa viermisori cu povestea A S Principesa mostenitoare Margareta a Romaniei care spune ca a invatat sa iubeasca Romania din povestirile bunicii ei Regina mama Elena, la fel povestea si Regina Ana, auzind acestea m-am cutremurat intrebandu-ma ce i-a oferit Romania acestei femei Regina mama Elena ca sa merite atata loialitate?! Regina mama Elena nascuta principesa a Greciei nu a fost incoronata regina a Romaniei pentru ca atunci cand sotul ei a urcat pe tron erau divortati, Romania nu i-a oferit fericirea in casnicie, nu i-a oferit un regat si chiar si unica bucurie oferita, aceea de a fi mama , a fost ani si ani intunecata de faptul ca putea sa-si vada fiul doar o luna pe an...si totusi ea a putut sa iubeasca acaesta tara atat de mult incat sa sadeasca iubirea pentru Romania si in sufletul nurorii ei si al nepoatelor care nu au cunoscut niciodata tara pe care in suflet o simteau ca este tara lor !!!Gandind la toate aceste comparatii m-am intrebat ce anume face diferenta? Raspunsul nu este si nu poate fi altul decat EDUCATIA. Niciodata un politician mai mult sau mai putin oportunist nu va fi educat, format in spiritul impartialitatii, al echidistantei,al loialitatii, al responsabilitatii si moralitatii cum este un membru al unei case regale !Sloganurile politicienilor sunt menite a fi ceva ce da bine la public, ceva care sa castige voturi si implicit putere in timp ce sloganul NIHIL SINE DEO al Familiei Regale a Romaniei este un modus vivendi, un mod de a trai.



              O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                                             K'melia

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Revelion pe stil vechi ?!

Revelion pe stil vechi ?!

              Anul 1990 a adus cu sine o libertate pe care in timp am invatat sa o fructificam, una din formele de a folosi aceasta libertate este si promovarea in media a sarbatorilor religioase, a diferitelor pelerinaje din Romania si nu numai.Datorita acestei libertati am aflat despre manifestari care nu erau cunoscute decat pe o raza destul de mica in jurul locului de desfasurare.Ca si copil am aflat de la bunici ca de sarbatorile dedicate Sfintei Fecioare Maria se merge in pelerinaj la Manastirea Hodos Bodrog, pentru ca aceasta era cea mai apropiata manastire cu un hram legat de Sfanta Fecioara de locul in care am copilartit.Tot in acea perioada am stiut ca vecinii, prietenii romano catolici fac de aceleasi sarbatori pelerinaj la Manastirea Maria Radna si cam atat este ceea ce cunosteam eu despre pelerinaje romanesti...asta desi asa cum spuneam am crescut la bunici si bunicul patern (Dumnezeu sa-l odihneasca) era epitrop la biserica. Bunica m-a invatat rugaciuni si mi-a explicat slujbele bisericesti asa cum ea s-a priceput, era o taranca simpla fara scoala si explicatiile ei erau simple, logice, cu trimitere la viata cotidiana si nu la simbolistica sau teologie.Nu am stiut copil fiind nimic despre pelerinajele de la Iasi de Sfanta Paraschiva, 14 octombrie, despre cele de la Bucuresti de Sfantul Dimitrie si Sfantul Dimitrie cel nou Basarabov pe 26 si 27 octombrie si cu atat mai putin despre pelerinajele dobrogene la Pestera Apostolului Andrei de 30 noiembrie.Tin minte ca am fost extrem de mirata cand o colega de serviciu, dobrogeanca de origine, afland ca sunt nascuta de 1 decembrie m-a intrebat cum de nu ma cheama Andreea?!Nu am facut nici o legatura cu sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei care precede ziua nasterii mele.
                 Impreuna cu aceeasi libertate adusa de anul 1990 am aflat ca noi crestinii nu serbam in date diferite doar Invierea Mantuitorului nostru Hristos, ci chiar si Nasterea Sa, adica Craciunul este serbat de crestini ortodocsi in date diferite dupa cum biserica de care acestia apartin a indreptat sau nu calendarul, dupa cum biserica este de STIL NOU sau de STIL VECHI ?! Nu stiu daca v-am spus dar micutul sat Iermata, apartinator de comuna Seleus din judetul Arad, in vremea copilariei mele nu existau nici tigani si nici un fel de nationalitati minoritare, in orasul in care locuiau parintii mei si am urmat scoala existau doar romani, maghiari si germani, nu aveam in oras sarbi si cu atat mai putin nu erau ucraineni. Afland eu despre sarbatori "noi" de genul Craciunului sarbesc, m-am intrebat de unde pana unde aceste diferente ?!
                   Explicatia diferentelor dintre calendarul Iulian si cel Gregorian este destul de simpla.Anul astronomic, adica perioada in care pamantul face un ocol complet in jurul soarelui dureaza exact 365 de zile, 5 ore, 49 de minute si 45 de secunde, deci nu fix 365 de zile si 6 ore pentru ca la fiecare patru ani sa se adune acea zi de 29 februarie si de la anul 46 inainte de Hristos cand s-a aplicat calendarul Iulian si pana prin secolul  XVI calendraul administrativ o cam luase inainte fata de cel astronomic cu vreo 10 zile.Neglijarea  unei diferente de 11 minute si 14-16 secunde pe an ducea la fiecare 128 de ani la o acumulare de diferenta de o zi !!!Biserica Catolica a rezolvat aceasta diferenta in anul 1582, pana atunci se adunasera deja 10 zile diferenta, ei au decis atunci ca ziua de 5 octombrie sa devina 15 octombrie si pentru ca aceasta decizie s-a luat in timpul pontificatului Papei Grigore al XIII-lea, nou indreptatul calendar s-a numit calendarul gregorian. Pana la 1900 diferenta s-a facut de 13 zile, cum pana la 1900 calendarul gregorian a fost adoptat din punct de vedere administrativ nu doar de statele catolice din Europa ci si de state africane si asiatice necrestine ca si Japonia (1873), China (1912), Turcia (1926), Egipt (1928) s.a. A aparut astfel necesitatea ca administrativ tarile care au relatii comerciale si de alt fel sa se raporteze la un calendar unitar si pana la sfarsitul primului razboi mondial , calendarul gregorian (stil nou) a fost adoptat oficial in viata civila, de toate popoarele ortodoxe: Bulgaria si Rusia in 1918, Serbia si Romania in 1919, Grecia in 1923. Astfel Bisericile Ortodoxe autocefale ale acestor tari au tinut un Congres international la Constantinopol,in anul 1923, au stabilit atunci ca vor indrepta fiecare calendarul cand vor considera de cuviinta ca este momentul cel mai potrivit iar Muntele Athos va fi ultima biserica ortodoxa care v-a indrepta calendarul !!!Dar chiar si dupa acest congres unele Biserici Ortodoxe au tinut sa ramana cu stilul vechi, ca :Biserica Rusa si toate bisericile ortodoxe din tarile ex-sovietice, Biserica Sarba si Bisericile din Patriarhia Ierusalimului si manastirile din Muntele Athos.A aparut astfel si un paradox, Biserica Ortodoxa a Greciei a indreptat calendarul dar Manastirile din Muntele Athos, care administrativ tin de Grecia, nu au indreptat calendarul respectand deciziile luate in la congresul din 1923...
                           Marturisesc ca pe mine personal toate aceste fractionari ale noastre ale crestinilor in diferite biserici, care ne fac sa serbam Nasterea sau Invierea lui Hristos in date diferite ma dor, ma doare sufletul pentru ca nu inteleg argumentele teologico filozofice care ii face pe unii sa nu accepte ceea ce este o realitate astronomica si ceea ce multi altii au acceptat ?! Ma doare sufletul pentru ca simt ca toate aceste divizari ale noastre a crestinilor in biserici diferite ne face mai slabi, mai vulnerabili in fata celor care vor sa ne converteasca la altfel de religii. Am convingerea ca nici rusii si nici sarbii nu vor indrepta calendarul, faptul ca azi in secolul XXI ei serbeaza Craciunul separat de ceilalti crestini, majoritari, ii face pe rusi si pe sarbi sa se creada mai deosebiti, ii impinge spre pacatul mandriei desarte.Cei care inteleg argumentele teologico filozofice se impauneaza in cugetul lor ca ei sunt adevaratii pastratori ai DREPTEI CREDINTE, ei sunt ortodocsi adevarati, cei care nu inteleg aceste argumente gasesc alte motive care sa ii faca sa se creada mai buni, mai doesebiti, mai grozavi...si astfel ne indepartam de credinta adevarata, nu mai sarbatorim Nasterea Mantuitorului Hristos ci Craciunul romanesc sau sarbesc, nu mai sarbatorim Invierea Domnului nostru Iisus ci pastele romanesc sau pastele unguresc si nu , nu am gresit, am scris intentionat cu litera mica pentru ca aceste sarbatori sunt zile libere de la serviciu, sunt ocazii de shoping si de a face cadouri si mai sunt ceea ce ar trebui sa fie sarbatori ale credintei pentru care trebuie sa-ti pregatesti trupul si sufletul, sarbatori in care sa te bucuri ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe singurul Sau Fiu l-a dat mortii pentru pacatele noastre.
                         Ceea ce nu am reusit eu sa inteleg pana in ziua de azi este acest asa zis REVELION PE STIL VECHI ?! Pai Revelionul este o "sarbatoare" administrativa, o noapte in care in minutul dintre ora 23:59 si ora 0:00 se schimba nu doar data, nu trecem doar dintr-o zi in alta sau dintr-o luna in alta ci schimbam in acel unic minut si data si luna si anul.Administrativ toate tarile lumii au adoptat acest calendar gregorian, indiferent ca sunt tari  crestine europene, americane, australiene, africane sau ca sunt tari musulmane sau nu conteaza de ce fel de religii sau confesiuni...Nici Egiptul nu tine azi calendarul egiptean din antichitate asa cum nici tarile arabe nu tin calndarele istorice, sau China nu tine calendarul antic chinez. Aceasta uniformizare admnistrativa a usurat relatiile politice, comerciale sau de alta natura intre tari din meridiane opuse si a adus dupa sine aparitia unor sarbatori administrative cum este Revelionul.deci in concluzie daca Revelionul nu este o sarbatoare religioasa cum poate sa apara ceva ca si REVELIONUL PE STIL VECHI?! Sarbatoarea crestin ortodoxa din ziua de 1 ianuarie este cea a Sfantului Vasile cel Mare si Taierea imprejur dupa trup a Domnului (adica circumcizia).


    O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                             K'melia

miercuri, 25 noiembrie 2015

Recunostinta

Motto: "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
                                                                                                                Ev.Matei cap.5 verset 9


              In sfarsitul de saptamana care urmeaza americanii serbeaza ZIUA RECUNOSTINTEI, in primele zile ale saptamanii urmatoare noi, romanii, serbam doua zile dedicate Romaniei si romanismului, pe 30 noiembrie ziua Sf. Apostol ANDREI ,cel care a crestinat Romania, ocrotitorul spiritual al tarii si pe 1 DECEMBRIE Ziua Nationala a Romaniei, ocazii pentru mine de a face oarecari reflectii, ocazii pentru noi toti sa ne gandim si sa ne intrebam daca avem pentru ce sa fim recunoscatori?!Cui trebuie sa-i fim recunoscatori?! Suntem noi mandrii ca suntem romani, cat de mandrii suntem de tara si de natiunea noastra, cat de recunoscatori suntem tarii in care ne-am nascut si poporului in mijlocul caruia ne-am nascut?!
               Evenimente mai recente si mai vechi mi-au demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca viata este scurta, ca moartea vine neanuntata si nu ne intreaba cat de tineri sau de batrani suntem, nu ne intreaba daca mai avem ceva de facut, daca suntem certati cu cei apropiati ai nostri si din nu conteaza ce motive nu vorbim cu ei?!
              Sunt ceea ce sunt astazi in primul rand datorita educatiei oferita mie de catre parintii mei, mottoul de astazi este versetul meu favorit din Biblie, pilda favorita a mamei mele era aceea a fiului risiptor, in toata viata ei, mama a incercat sa faca pace prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin ceea ce auzea si nu mai transmitea spre a nu aprinde flacara certurilor si a supararii.Mi s-a intiparit cu litere de foc in constiinta versetul biblic "Maniati-va si nu pacatuiti.Sa n'apuna soarele peste mania voastra"(Efeseni 4;26) si am depus eforturi spre a ierta, spre a nu tine pizma si a-mi anihila invidia.
                Ca si in orice familie si la noi au fost si sunt probleme discutabile, frustrari, asteptari nerealiste, divergente de idei.Sora cea mare a mamei nu are copii, si de aceea toti fratii si nepotii atunci cand ea i-a ajutat au minimalizat ajutorul pentru ca "are de unde", in schimb au ales sa pastreze in memorie si in constiinte toate promisiunile neonorate si toate asteptarile lor care nu s-au confirmat si au fata de ea resentimente mai mult sau mai putin indreptatite.Eu am ales de foarte multi ani sa tin minte DOAR binefacerile primite prin matusa mea, incepand cu faptul ca traiesc, mama mea a fost internata in spital spre a naste intr-o zi de luni cu "apa rupta", cum se spune in popor,prima noapte a fost tinuta in salonul de langa sala de nasteri si intrebata periodic "aveti dureri doamna?".Marti de dimineata a fost mutata la saloanele de gravide si pana joi, cand sora ei cea mare a vizitat-o, putin dupa ora pranzului, nu a mai consultat-o nimeni, auzind aceasta sora mamei, mai in varsta decat ea cu 19 ani, s-a scandalizat si a determinat un consult al mamei care s-a terminat cu o cezariana de urgenta,eu aveam dubla circulara de cordon si a trebuit sa mi se faca respiratie artificiala.Acum matusa mea, nonagenara, este la pat, dependenta de ajutor 24 de ore din 24, 7 zile din 7, nepotii de frati sunt fie in strainatate, fie in alte orase la minim 150 de km distanta, o ingrijeste o fina a matusii, care a fost si este fiica de suflet a matusii.In aceste circumstante exista rude care cred ca toata agoniseala matusii trebuie sa ramana nepotilor si nu celei care o ingrijeste, pentru ca ea nu este din familie?!La argumentele mele ca matusa are dreptul sa decida cui ii lasa avutul ei, raspunsul primit a fost ca ea nu este acum in situatia de a lua o asemenea decizie, se fac cu totii ca uita ca aceasta dorinta ea si-a exprimat-o de multi ani, nu doar acum.
                 De ce oare averea ne face sa desconsideram dorinta cuiva, ne fac sa uitam ca suntem rude, ne fac sa nu mai vorbim frate cu frate, ne fac sa desconsideram eforturile altora?De ce oare prea multi dintre noi alegem sa fim revendicativi pentru ceea ce consideram a fi dreptul nostru, in loc de a fi recunoscatori pentru ceea ce avem, pentru binefacerile din viata noastra?!
                 Incerc sa va propun tuturor celor veti citi aceste randuri, pana la sfarsitul de saptamana sa reflectati la propriile voastre vieti, la familiile voastre in sens largit , la toate certurile fara rost care au racit relatiile si sa incercati sa cereti iertare celor pe care i-ati suparat, nu conteaza cine are dreptate, pentru ca mai apoi cu sufletul curat sa puteti rosti "si ne iarta noua Doamne pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".Mai apoi in acest sfarsit de saptamana faceti o vizita unor rude pe care nu i-ati vizitat de multa vreme, dati un telefon si fiti recunoscatori lui Dumnezeu ca puteti inca sa faceti asta, un mormant rece oricat ar fi de incarcat cu flori nu raspunde niciodata!


         O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                           K'melia

marți, 10 noiembrie 2015

Fariseism bisericesc

Fariseism bisericesc

                FARISEU=cuvant care, in textele religioase, denumea o categorie de credinciosi evrei, foarte atasati de vechile traditii ale cultului mozaic, aparatori ai Legii, rigurosi, formalisti in implinirea perceptelor morale.[...]FARISEII apartineau partidei religioase strict ritualiste care se lauda ca nu calca nici un principiu al Legii lui Moise si dispretuia pe ceilalti oameni care nu se conformau intru totul acestor principii.Erau pusi alaturi de carturarii iudei.(Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase; pr.prof.dr.Ene Braniste, prof.Ecaterina Braniste, pg.170, Ed.Diecezana Caransebes,2001)

                "Fariseul, stand asa se ruga in sine :Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, risipitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames."(Ev.Luca cap.18;11)

                Cu fiecare zi care trece se pare ca reprezentantii BOR (Biserica Ortodoxa a Romaniei) se comporta tot mai mult ca si fariseii din vremea lui Iisus!Dupa incidentul de la clubul COLECTIv din Bucuresti, in urma caruia au murit, pana acum, 48 de oameni, un profesor de religie dintr-un cunoscut liceu bucurestean le-a predat elevilor sai o lectie in care afirma ca toti cei care asculta muzica rock se predau spiritelor rele si asimila aici orice cantareti de rock de la Elvis Presly pana la cei contemporani, ba chiar si formatii care nu au fost si nu au cantat niciodata rock, ca si formatia suedeza ABBA?!Marturisesc ca nu acest incident m-a deranjat cel mai mult, daca atat intelege acest preot profesor de religie din muzica laica singura care are de pierdut este biserica, asemenea iesiri nu vor face decat sa-i indeparteze si mai mult pe acesti tineri de biserica.Cel mai mult m-a deranjat insa pozitia purtatorului de cuvant al Patriarhiei Ortodoxe a Romaniei, cand acesta a fost intrebat, in cadrul emisiunii lui Maruta, daca acestui profesor i se va mai permite sa predea in continuare religia, raspunsul a fost: aceasta decizie apartine inspectoratului scolar?!Este bine cunoscut ca, desi inspectoratele scolare angajeaza profesorii si nu directorii de scoli, in cazul profesorilor de religie ortodoxa acestia nu pot fi angajati fara acordul bisericii prin episcopiile sale din teritoriu!!Deci in situatia despre care era intrebat reprezentantul bisericii decizia este la indemana ierarhilor bisericesti care pot pur si simplu sa retraga respectivului preot profesor acordul de a mai preda in scoli si in baza acordului dintre BOR si Ministerul Invatamantului fara acordul bisericii omul nu mai poate preda.reprezentantii bisericii se comporta insa precum fariseul din evanghelie care se credea superior vamesului, reprezentantii la nivel inalt al BOR ne judeca pe noi credinciosii, ne mustra cu asprime cand ei ar trebui sa ne iubeasca cu iubire crestineasca si sa ne indrume cu blandete si caldura pe calea credintei...

            O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                                  K'melia
       

    





duminică, 8 noiembrie 2015

Preafericit

Preafericit  



              Asa cum marturiseam in prima mea postare m-am nascut si am crescut intr-o familie ortodoxa, bunicul care m-a crescut a fost epitrop la biserica ortodoxa din sat iar durerea vietii lui a fost aceea ca el nu a putut ajunge preot ortodox ca si cei trei frati mai mari ai sai, pentru ca la 13 ani a ramas orfan de tata, a trait insa intreaga sa viata ca om al bisericii si alaturi de biserica.
              Cu toate ca educatia mea ortodoxa este destul de bogata, nu stiu exact din ce motiv s-a decis ca titulatura oficiala a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane sa fie aceea de PREAFERICIT ?!Daca logica este aceeasi si in teologie ca si in viata cea de toate zilele, acest titlu ar trebui sa aiba o legatura cu Predica de pe munte a lui Iisus , in care acesta a enumerat  FERICIRILE:
            "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
             Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
             Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
             Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
             Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
             Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
             Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor  chema.
             Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor."
                                                                                                    Sfanta Evanghelie dupa Matei
                                                                                                     Capitolul 5, versetele 3-10
                 Mesajele transmise de P.F.Daniel Patriarhul actual al Bisericii Ortodoxe Romane nu sunt insa conforme cu ceea ce spune aceasta predica, mesajele au fost arogante, mustratoare, acuzatoare, chiar si cel care incepea cu "ne cerem iertare", cand de fapt aceste mesaje trebuiau sa fie blande, facatoare de pace, sa transmita mila, curatia inimii si dreptatea bisericii ?!Patriarhul este capul BOR si mesajele sale au anulat de-a dreptul gesturile, nu putine, ale preotilor care au donat sange, au ridicat rugaciuni, au ajutat dupa puterile lor pe cei raniti la clubul Colectiv, familiile lor si pe cei care au pierdut pe cineva acolo...pacat pentru ca inca o data PF Patriarhul Daniel nu s-a ridicat la inaltimea pe care o cerea pozitia sa de ierarh sef al BOR !Chiar si mesajul de iertare cerea aceasta iertare cu jumatate de gura, de pe varful buzelor si acuzand ca i-au fost "rastalmacite" cuvintele, nu a reusit sau nu a dorit sa fie empatic, nu a reusit sau nu a dorit sa transmita iubirea crestineasca, nu a reusit sau nu a dorit sa fie un facator de pace, un milostiv si un insetat de dreptate slujitor al Domnului .Prin aceasta atitudine ne-a indurerat pe noi pe toti romanii ortodocsi, a facut obrazul bisericii sa roseasca  si din pacate nu este pentru prima oara...  
                Aceasta atitudine a celui care este capul BOR este doar un exemplu despre tipul coruptiei din Romaina, despre cat de adanc a patruns poltizarea in toate institutiile romane si politizarea aduce domnia interesului de partid si a interesului personal, aduce domnia banului si nu asa cum ar trebui sa fie domnia interesului national, domnia dreptatii si a corectitudinii, atitudini care sa faca tot ceea ce este necesar pentru a preveni asemenea tragedii.


         O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                  K'melia         
             

sâmbătă, 11 iulie 2015

Dementa Alzheimer

Motto:
          "Memoria inseamna identitate.Cred asta de cand...o, de cand ma stiu.Esti ceea ce ai facut; ceea ce ai facut se regaseste in tine in memorie; si ceea ce-ti amintesti defineste exact cine esti; cand iti uiti viata, incetezi sa mai existi, inainte chiar sa mori."
                                                                                                 Julian Barnes



          Ieri 10 iulie 2015 ,intr-un spital din Egipt, a murit OMAR SHARIF, suferea in ultimii ani de Alzheimer si fiul actorului a afirmat ca boala l-a schimbat mult.Se pare ca actorul, licentiat in matematica si fizica, nu isi mai amintea filmele in care a jucat si nici nu a realizat cand i-a murit sotia, in luna ianuarie anul acesta.
            Aceasta stire m-a facut sa ma gandesc la mama, la boala ei.In ultimele doua saptamani este din ce in ce mai pierduta, in fiecare seara nu stie unde sa se culce, unde este camera ei desi locuim in actuala locuinta de 15 ani, in permanenta vrea sa mearga acasa la parintii ei.Chiar daca spune ca are "70 si...nu mai stiu cati ani", aceasta cifra 70 este doar un cuvant lipsit de sens, golit de semnificatie pentru ea.Mai alaltaieri imi spunea la un moment da,t cand voia sa se imbrace sa mearga " acasa la Resita","tu daca ai avea un copil de care sa nu stii de el"?!In mintea ei nu mai este nici profesoara pensionara, desi spune inca ca a lucrat in invatamant si cu putin efort spune ca predat istoria la scoala, intra insa in ceata cand o intrebi unde a predat si raspunsul universal valabil  este RESITA.A incetat sa mai fie mama, soacra sau bunica si a redevenit in mintea ei confuza si in constiinta ei din nou copil si asa cum un copil se simte cel mai bine in bratele mamei lui si ea in toate aceste zbateri si eforturi de a se duce "acasa la Resita" isi doreste sa regaseasca acel sentiment de siguranta pe care numai in bratele mamei il avem....
            Stiu ca aceste cuvinte nu vor fi niciodata citite de familia lui Omar Sharif dar similitudinea suferintei ma face sa rezonez la fel cu ei in acesta pierdere dar mai ales in toata suferinta care a precedat acest final.Ce multi oameni mari ai lumii, oameni inteligenti, oameni care si-au folosit mintea intens si pana tarziu au facut la finele vietii Alzheimer! Imi amintesc ca si fostul prim ministru britanic, Margaret Thacher a murit intr-un stabiliment medical si suferise in ultimii ani de Alzheimer.Din pacate comparatia cu toate aceste ilustre persoane nu-mi mangaie sufletul ranit si nu fac ca totul sa fie mai usor, doar ca inteleg mai  bine suferinta familiilor lor, suferinta anonima a tuturor familiilor care au pe cineva in aceasta situatie.
          Imi vin in minte cuvintele poetului Adrian Paunescu cine mai are in lume parinti, pe pamant nu in gand, dar si povestea aceea cu nici imbracata nici dezbracata, asa si noi copii tuturor celor care sufera de Alzheimer avem parinti pe pamant dar mai mult in gand.E atat de dureros sa  sa privesti acelas chip drag al parintelui sau bunicului care pana mai ieri te mangaia si totusi in spatele aceluias drag si cunoscut chip nu mai este nici parintele si nici bunicul sau bunica...Ma intreb dureros si amar mai am eu mama pe pamant, nu in gand?! Privind la ea raspunsul pare afirmativ dar daca incerci sa porti orice conversatie, fie ea cat de simpla realizezi ca tot ce a ramas din mama este doar o umbra si nu, nu este umbra lui Mircea la Cozia...

          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                                         K'melia