Statut special

Statut special

           In septembrie 2004 cand noi militarii din DGP (Directia Generala a Penitenciarelor) am fost demilitarizati am fost transformati in functionari publici cu STATUT SPECIAL, prescurtat f.p.s.s. corpul ofiterilor a ramas tot corpul ofiterilor dar colonelul a devenit comisar, corpul subofiterilor a devenit corpul agentilor, am fost dezorientati, ne-am simtit putin cam ca si copii care s-au ratacit in codru.Incet incet au inceput sa se intrevada si unele avantaje, am primit dreptul de a ne afilia unor sindicate, au inceput sa se faca cunoscute notiuni absolut inexistente in militarie ca :ore suplimentare, recuperari.

           Cred sincer ca nici cei aflati la conducerea penitenciarelor transformati in directori din comandanti si nici cei de la compartimente gen financiar sau personal nu au stiut ce implicatii vor avea toate acestea, cat de mult le va ingreuna munca, cat de multe alte activitati supuse in militarie dictonului "militarul sta in unitate cat este nevoie" vor trebui normate, remunerate si recuperate unor functionari publici fie ei si cu statut special. 

            Primii ani au fost grei, cu pasi timizi si drepturi castigate incet dar in cativa ani doar lucrurile au inceput sa se vada, se dadeau recuperari, se plateau in anumite conditii ore suplimentare, e adevarat un extrem de blamat ordin 399 ne facea sa pierdem putin daca regimul de munca nu era de 8 ore si orele suplimentare nu erau multiplu de 8 dar se plateau.

            A venit MAREA CRIZA si totul s-a dus...pe apa sambetei, s-au taiat salarii, orele suplimentare nu se mai pot plati nici chiar acum in 2017 desi sunt multe, foarte multe si adunate de ani de zile.S-au blocat posturi si orice om pleca, nu conteaza daca pleca in pensie sau cu lichidare, sarcinile celui plecat se redistribuiau celor ramasi si postul se bloca, fisele postului nostru au devenit atat de stufoase incat au devenit adevarate brosuri cu capitole si aliniate interminabile la fiecare capitol si sarcini atat de multe incat a devenit imposibil sa le executi in timpul regulamentar de serviciu asa incat fiecare am fost pusi sa alegem daca stam peste program sau clasificam unele sarcini ca nefiind de stringenta importanta si le amanam, ceva in genul personajului literar Scarlet O'Hara "la asta ma gandesc maine", nu se stie in care maine...

           In paralel prin aderarea la UE drepturile detinutilor s-au inmultit, comisiile de control trimise de organisme ale UE, gen CPT (Comitetul Pentru prevenirea Torturii) formate din cetateni ai UE din tari straine care nu au nici cea mai mica idee despre psihologia romaneasca, despre cum traieste cetateanul roman obisnuit, platitor de taxe si impozite in Romania si nu de putine ori victima a detinutilor a caror conditii de detentie si drepturi le aparau dansii, au venit si dandu-le dreptate mai intotdeauna detinutilor acestia au inceput sa-si revendice tot ceea ce isi inchipuie ei ca este "dreptul meu" intr-un mod extrem de vehement.Toate aceste drepturi reale sau doar dorite de catre detinuti au crescut volumul de munca pentru personal.

           In virtutea alinierii la tarile UE se acorda mai multe drepturi detinutilor decat functionarilor publici din tara asta, cand cineva acuza un functionar public in Romania, fie el functionarul cu sau fara statut special, nu acuzatorul trebuie sa aduca probe in sprijinul acuzatiilor sale ci functionarul trebuie sa se dezvinovateasca, in Romania a fi functionar public e o crima care face ca tu sa nu beneficiezi in executarea serviciului tau de prezumtia de nevinovatie, principiu de baza al dreptului de pe vremea Romei antice.Cand detinutii aduc acuzatii ei nu trebuie sa plateasca taxa de timbru caci sunt categorie sociala defavorizata, au avocat din oficiu, functionarul public daca vrea sa isi apere onoarea plateste toate taxele si avocatul...

          In anul 2016 din penitenciarele romanesti s-au pensionat oamenii cu sutele si cum eram oricum cu personal sub standarde, cu state de functiuni pentru personal depasite si cei care am ramas la munca suntem depasiti de multitudinea sarcinilor noastre, de obraznicia si tupeul multor detinuti, de faptul ca sistemul nu ne apara pe noi cadrele ci doar pune si mai multa presiune pe noi cadrele.

          In concluzie in aceste doua luni care s-au scurs din acest an 2017 un coleg a facut accident cerebral hemoragic, un alt coleg a fost operat pentru o tumora canceroasa.Dintre cei proaspat pensionati in 2016 unul a fost operat in decembrie trecut pentru ulcer perforat, un altul operat in antecedente pentru o malformatie vasculara cerebrala, a facut o recadere si a ajuns in spital la neurologie, nu cred ca multi dintre cei 80 pensionati in unitatea in care lucrez se vor bucura de o pensie lunga si in sanatate...

          Ma intreb asa ca romanul in ce o fi constand statutul nostru special?! Ce ne face sa fim speciali? 

            In cei aproape 20 de ani de cand lucrez la penitenciar mai multi colegi au murit, cel mai tanar avea 36 de ani iar cel mai in varsta 54 si aproape toti au ajuns sa moara din cauza unor afectiuni in care contributia stresului la dezvoltarea bolii sau la deznodamantul tragic este demonstrat de catre specialisti de multa vreme.Cu toate acestea noi personalul nu beneficiem de asistenta psihologica ci doar de testare, nu beneficiem de sprijin ci doar de amenintari si multa presiune pusa pe noi de sistem, de organismele UE, de sefi . 

            O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor

                                                                                            K'melia

SNLP Tichilești: AVANTAJE. Membrii SNLP beneficiaza de oferte negoc...

SNLP Tichilești: AVANTAJE. Membrii SNLP beneficiaza de oferte negoc...: Structura sindicala SNLP reaminteste membrilor de sindicat ca, pe langa multitudinea de actiuni pe linia drepturilor si a intereselor...

SNLP Tichilești: Munca decenta, salarii si economii mai echitabile....

SNLP Tichilești: Munca decenta, salarii si economii mai echitabile....: Participati acum si faceti-va auzita vocea pana la 31 decembrie. BNS promoveaza in Romania campania sustinuta de Confederatia Europeana...

Ziua Nationala ...cu gust de grapefruit

Ziua Nationala ... cu gust de grapefruit

         In urma cu doi ani votam ca presedinte Klaus Iohanis, e adevarat dupa lungi ezitari pentru ca eu consider ca seful de drept al statului este MS Regele Mihai I, nu voi face aici analiza motivelor care m-au facut sa votez asa,ma limitez la a expune unul jumatatea mea genetica, ADN-ul meu nemtesc m-a facut sa cred ca daca presedinte al Romaniei va fi un roman de etnie germana va fi o dovada despre cat de toleranti suntem noi romanii, despre cat de drepti suntem. Dupa doi ani sunt mai mult decat dezamagita, ma asteptam ca un neamt presedinte sa se comporte sobru si sa fie , asa cum o cere "fisa postului" un mediator, un om al pacii care sa nu dea curs conflictelor si cu atat mai mult sa nu fie el cel care genereaza conflicte si scandaluri, suntem noi romanii destul de carcotasi de felul nostru si cei 70 de ani de diverse forme de comnuism pe care i-am trait ne fac oricum sa vedem conspiratii peste tot.

        Multi romani, pe buna dreptate, contesta alegerea zilei de 1 Decembrie ca Zi Nationala a Romaniei, daca totusi s-a ales aceasta zi cred ca este corect sa privim aceasta zi ca ziua tuturor celor care au cetatenie romana indiferent unde au ales sa traiasca sau i-a dus viata, indiferent ce etnie scrie ca au in documentele lor de identitate, indiferent cum arata cazierul lor judiciar.Din punct de vedere istoric 1 Decembrie 1918 a fost incununarea mai multor evenimente intinse de-a lungul veacurilor de istorie a romanilor,a fost incununarea eforturilor revolutionarilor de la 1948, incununarea unionistilor care au realizat mica unire de la 24 panuarie 1859, incununarea eforturilor romanilor care au adus principe strain si impreuna cu acesta au facut din cele doua principate o tara independenta si moderna, bine administrata asa cum a lasat Romania dupa cei 48 de domnie Carol I de Romania, incunarea eforturilor memorandistilor si ale corifeilor Marii Uniri care la Arad au gandit si mai apoi realizat Marea Adunare de la Alba Iulia si implicit definitivarea Romaniei Mari.Multi dintre toti acestia care au realizat aceste acte au fost personalitati sau persoane contestate in anumite cercuri sau in cancelaria Imperiului Habsburgic dar ceea ce a contat a fost gandirea si actiunile lor unioniste si pentru progresul Romaniei.De Ziua Nationala a Romaniei cred ca politicienii, guvernantii si conducatorii nostri ar trebui sa ingroape securea razboiului, cum faceau odinioara vechii greci in timpul olimpiadelor si sa puna cu totii umarul la faurirea unui viitor maret Romaniei, un viitor demn de inaintasii care au facut posibila existenta Romaniei de astazi, inaintasi datorita carora putem astazi sa spunem noi cu mandrie ca suntem romani!

           Convertirea mea personala la monaRhism s-a facut in timp si prin multe comparatii, am comparat in permanenta ce au facut pentru tara lor presedintii, oricare dintre ei si ce au facut domnitorii dar mai ales regii nostri si nu am putut gasi in istoria republicii un act comparabil cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial impotriva Germaniei, tara de origine a primilor doi regi ai Romaniei si am inteles atunci de ce Ferdinand a fost numit Cel Loial si Intregitorul !Am comparat purtarea M.S.Regele Mihai I al Romaniei care niciodata in intreaga sa viata de 95 de ani incoace nu a facut vreo declaratie discutabila, un gest care sa aduca cel mai mic prejudiciu tarii sale si poporului roman, care nu a ezitat sa-si ofere ajutorul cand i s-a cerut pentru intrarea noastra in NATO si UE, chiar daca nu cu multa vreme in urma afost intors de pe aeroport si de pe autostrada, nu cu multa vreme inainte nu i s-a permis sa se roage la mormintele stramosilor sai, nu cu mult timp inainte nu a putut sa-si casatoreasca fiica cea mare in tara ei si tara lui ?!

           Un sef de stat fie el presedinte sau rege, in opinia mea, trebuie sa fie un om care sa ne ofere demnitate tuturor cand ne reprezinta in afara tarii iar in interior sa aiba darul de a scoate din elitele acestei tari si din politicieni ce este mai bun in fiecare, sa ne adune pe toti laolata pentru tara noastra, sa aplaneze conflictele si nu sa le creeze sau sa le amplifice si a impartii romanii de Ziua Nationala a Romaniei in penali si nepenali in...nu conteaza ce alte categorii situate pe pozitii de opozitie nu este demn de un sef al statului !Un sef al statului trebuie sa-i reprezinte pe toti cei care au cetatenie romana , pe toti cei care gandesc, vorbesc si simt romaneste, pe toti cei care platesc taxe si impozite in Romania.

           Gustul dulce amarui al sarbatorii de azi mi-a fost dat de faptul ca Bunul Dumnezeu mi-a harazit sa ajung la pragul acestor 50 de ani si asta e de dule caci tatal meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) nu a atins acest prag, ca am alaturi o familie iubitoare si implinita dar partea amaruie mi-e data ca ma asteptam din partea unui conational al mamei mele care in plus este si dascal de formatie profesionala, asa cum era si mama mea sa fie un facator de pace ( asa cum a fost mama mea intreaga ei viata) si din pacate nu este asa...

                  "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." Ev. Matei cap.5 verset 9


    O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor. K'melia

In pragul celor...50 de ani

In pragul celor...50 de ani

             In ziua in care implinea 50 de ani mama mea a ramas vaduva, tatal meu nu a apucat sa implineasca aceasta frumoasa varsta.Maine de 1 Decembrie 2016, Ziua Nationala a Romaniei si la 98 de ani de la Marea Unire eu implinesc 50 de ani, o fi mult, o fi putin, nu stiu, mie sincer nu mi se pare a fi asa de multi.Se spune ca odata cu inaintarea in varsta devenim mai intelepti, sincer nu mi se pare ca sunt mai inteleapta, poate putin mai calma, acum e parca un pic mai usor sa nu reactionez instantaneu coleric cum faceam la 20 de ani...In rest acum ma misc mai incet, in principal din cauza kilogramelor in plus si nu de putine ori mi se taie respiratia, din cauza astmului.Imi iubesc profesia si in ciuda multor neajunsuri ale locului in care profesez cred in continuare ca pot sa ajut si o fac, incerc asa cum m-a invatat din copilarie mama, sa nu judec pe nimeni , sa ma gandesc intai ce as face eu daca as fi intr-o situatie similara?! Incerc sa fiu un om pozitiv, sa gandesc frumos, sa vorbesc frumos sa simt frumos pentru ca eu cred cu adevarat ca asa cum banul trage la bani tot asa binele trage la bine si se pare ca si oamenii de stiinta sunt de acord cu aceasta abordare.

             O fi aici jumatatea vietii mele sau, cel mai probabil, mai mult decat jumatate, Dumnezeu stie cred insa cu tarie ca sunt binecuvantata, m-am nascut intr-o familie iubitoare, o familie care pana la grade de rudenie care se pierd in multe alte familii, au tinut si tin mereu aproape, o familie care ne-am ajutat unii pe altii cand am putut sa facem asta.Dumnezeu mi-a harazit bucuria de a fi mama, mi-a daruit un copil bun, vesel, frumos si iubitor, mi-a harazit un sot bun, un om iubitor, harnic care s-a integrat minunat in familia mea si astfel am completat-o.

             Tot ceea ce sunt astazi ca om, ca profesionist, ca sotie si ca mama datorez parintilor mei si familiei mele, in familie am invatat sa iubesc radacinile mele, sa respect munca, credinta si gandirea celor din jurul meu.Tot ceea ce am astazi ca posesie, avere datorez parintilor mei.Din experienta lor de viata am invatat ca este important sa iti iubesti munca si pe cei cu care lucrezi, ca asta te ajuta sa nu ti se para o povara castigarea painii noastre cea de toate zilele, am invatat ca atunci cand esti apreciat pentru ceea ce faci totul pare mai usor, cand simti ca esti respectat si iubit totul este mai usor, mai frumos.

               Nu stiu ca viitor imi rezerva Bunul Dumnezeu dar sper ca sa imi dea sanatae si daca sanatate am atunci totul va fi o binecuvantare si nu o povara.

O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                         K'melia

Dascalita

Motto:"Cand tremurandu-si jalea si sfiala,
Un cant pribeag imbratiseaza firea,
Si-un trandafir crescut in umbra moare,
Si soare nu-i sa-i planga risipirea,
Eu plang atunci, caci tu-mi rasai in zare,
A vremii noastre dreapta mucenita,
...................................
Sfielnica, balaie dascalita"
Dascalita- de Octavian Goga


Astazi s-a implinit o luna de la moartea mamei si eu incerc sa-mi amintesc tot ceea ce a fost frumos in viata ei, incerc sa tezaurizez toate amintirile frumoase impreuna cu ea.Imi amintesc ca povestea ca de cand se stie se juca cu papusile de-a educatoare cand era la gradinita, de-a invatatoarea cand a trecut la scoala si de-a profesoara atunci cand a ajuns in ciclul gimnazial.Dragostea pentru istorie i-a trezit-o profesoara ei din ciclul gimnazial, imi pare rau ca nu imi amintesc numele ei dar mama povesteste ca era o femeie deosebita, cu studii facute in anii antebelici in Franta si asta si-a pus amprenta pe intreaga ei personalitate, nu era casatorita, era o femeie eleganta si care a trait cu pasine profesia de dascal.In liceu la Bastilia Resiteana a avut o profesoara de istorie anosta si cand a anuntat colegii ca ea vrea sa dea admitere la Cluj Napoca la istorie toti au fost extrem de mirati, au intrebat-o daca vrea sa ajunga ca si profesoara din licei si ea a replicat atunci ma las de invatamant si ma duc la cratita...
Chiar daca mama a avut o viata implinita si in familie a trait profesia cu pasiune, si-a iubit elevii si a stiut sa le trezeasca interesul chiar si celor carora nu le placea istoria, elevii ei au iubit-o de la primele generatii care ii spunea mama Lore si pana la ultimele generatii pentru care a ramas chiar si dupa pensionare doamna directaore, cred ca au iubit-o pentru ca au simtit cu totii ca ii iubeste si ea, ca pentru ea erau cu totii niste copii frumosi si deosebiti fara sa conteze neaparat notele lor sau daca le placea materia pe care ea o preda, stia sa stimuleze in toti cei care o inconjurau calitatile fiecaruia, stia cum sa faca pe toti cei cu care interactiona sa fie mai buni, mai impaciuitori, mai iubitori.
Ca profesor, pentru ca da am avut-o profesor in gimnaziu pe mama mea, stia sa starneasca dragostea de pamantul romanesc, pentru istoria noastra si pentru eroi nostri in toti cei care o ascultau.Am plans cand ea mi-a predat Iancu de Hunedoara si ne-a povestit ca eroul de la Belgrad a murit la 10 zile dupa victoria care a salvat Europa , de ciuma, ii vedeam pe toti conducatorii celor 360 de statulete germane chefuind in timp ce eroul victoriei murea...


Dormi in pace mama mea

Nunta de aur

Nunta de aur

Maine pe 18 septembrie 2016 se implinesc 51 de ani de la casatoria parintilor mei, de fapt aniversarile lor s-au oprit pe la jumatate...la 26 de ani si ceva.Tatal meu a murit putin inainte de a implini 50 de ani, in ziua in care mama a implinit 50 de ani, parintii mei erau nascuti in acelas an, mama in 28 ianuarie, tata in 5 aprilie 1942, imi amintesc ca frecvent de ziua mamei, in gluma, tata spunea ca ea devine acum seful familiei fiind cea mai in varsta dar ca in aprilie isi va relua functia de cap al familiei.Zilele de nastere erau marcate intotdeauna in familia noastra, cand eram prea mici spre a tine minte asemenea aniversari tata inainte de ziua mamei planuia in secret cu noi ce sa-i cumparam mamei si pe la sfarsitul lunii martie cand se apropia ziua tatei mama complota impreuna cu noi.Tata era un fericit fiind in fiecare an aniversat de doua ori el avand nume de sfant, FLORIAN, de regula tot in luna aprilie erau si Floriile, onomastica tatei cand casa era plina de musafiri trei zile.Imi amintesc insa ca ziua casatoriei lor nu era marcata niciodata, chiar si acum cand amurit mama a trebuit sa caut certificatul de casatorie intre acte spre a fi sigura ca nu gresesc data casatoriei...Stiam ca nunta lor s-a facut acasa la mama, la Resita dar in rit ortodox, a fost gestul de respect al mamei pentru cei doi frati ai viitorului ei socru, frati care erau preoti ortodocsi dar ziua casatoriei parintii mei nu au serbat-o niciodata.
Mama imi povestea o discutie purtata cu mamam ei inainte de a se casatori, bunica era o catolica convinsa dar si o credincioasa adevarata si din motiv ca ea era divortata de primul sot s-a casatorit cu bunicul meu la biserica ortodoxa pentru ca a dorit sa aiba binecuvantarea lui Dumnezeu asupra familiei ei.Date fiind acestea bunica a acceptat destul de usor cununia ortodoxa dar a incercat sa-i sugereze mamaei ca sa boteze copii catolic sau baietii ortodox si fiicele catolic, mama a refuzat din start spunand ca religia trebuie sa uneasca o familie nu sa o dezbine si ca ea nu isi poate inchipui doi frati care pleaca impreuna de acasa si in fata bisericii unul intra iar celalalt isi continua drumul spre alta biserica...
In familia mamei din cei cinci frati mama a fost singura care a fost casatorita o singura data, ceilalati patru frati si surori au fost casatoriti fiecare de mai multe ori, fara sa ramana vreunul vaduvi sau vaduve, au divortat fiecare de mai multe ori, au avut fiecare mai multe casnicii, mai multe relatii, vieti personale destul de agitate.
Chiar daca traind in anii comunismului mama nu a putut afisa credinta ei in Dumnezeu, copil fiind mama mergea la biserica doar in satul bunicilor mei paterni, un sat care nici astazi nu are decat vreo 300 de numere de casa si unde bunicul era epitrop la biserica, un sat unde intrau in biserica toti cei care veneau la parinti fie ca lucrau pe la armata sau politie.Imi amintesc un an in care de Sfintele Pasti nu am reusit sa ajungem la bunici iar mama adorit sa mergem la inviere si ne-am dus cu tramvaiul la Masca, la 3 kilometri distanta unde era preot unul din fratii bunicului si unde era tot o comunitate mica de oameni credinciosi.Anii acestia mi-au aratat ca nu este nevoie sa mergi tot timpul la biserica pentru a fi credincios ci felul in care iti traiesti viata arata credinta cea adevarata si mama mea daca ar fi sa caut un citat din Biblie care ar putea sa o caracterizeze acesta ar fi:"fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Ev.Mateicap5 vers 9).In tot ceea ce a facut sau spus mama mea a cautat sa cultive buna intelegere intre oameni, pacea in familie , in comunitate la locul de munca.Se facea ca nu baga de seama cand era persiflata, nu raspundea la replici acide si nu spunea niciodata mai departe o critica sau un repros doar cuvinte de multumire , de bine.
Sper ca acum sunteti impreuna dragii mei parinti si de acolo dintre ingeri ne vedeti pe noi copii si nepoatele voastre, sper sa fiti multumiti de noi si Dumnezeu sa va odihneasca alaturi de Sfintii Sai.


O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
K'melia