Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasca

Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la care cel putin demografic vorbind, ne putem astepta.Nu este resemnare si nici "fatalism", dar chiar si celmai ireductibil optimism trebuie sa ramana lucid..."
                                   Vintila MIHAILESCU-Scutecele natiunii si hainele imparatului

        In administratia romaneasca oamenii cu adevarat profesionisti ii cauti cam ca si diamantele prin mina iar ca sa ii ajutam pe cei mai prostuti ce totusi au accesat un post in administratie fie ea politie, posta romana, serviciul de taxe si impozite, asistenta sociala sau nu conteaza, ca sa ii "ajutam" deci noi romanii concepem procedurui de lucru stufoase, imbarligate in care cetateanul ce are ghinionul de a se naste in Romania si manat de arhaicul sentiment patriotic, o reminiscenta din epoca de piatra de altfel, manat deci de arhaicul sentiment patriotic nu vrea sa emigreze si atunci EU administratia romaneasca il plimb de la Ana la Caiafa cu un ditamai dosarul pentru orice fleac. Ca nu stim, nu vrem si nu putem sa scoatem proceduri simple, clare, logice si carti sau brosuri ce sa se intituleze "Administratia romaneasca pe intelesul tuturor" sau poate mai bine "Actul administrativ romanesc pentru DUMIES/prostuti" ( ca tot e la moda romgleza)...

          E februarie,prima zi din semestrul doi al anului studentesc si in goana dupa venituri a administratiei romanesti se planteaza un politist, cel mai tanar si naiv angajat al politiei care inca nu si-a invatat prea bine gradul si titlul profesiional daca nu are legitimatia in mana darmite procedurile stufoase si incalcite ale administratiei, se planteaza deci acest politist langa complexul studentesc,intr-un loc in care si cel mai modern GPS iti spune "problema imposibil de rezolvat" sa faca bani pentru politie. Cum? Simplu, orice complex studentesc din Romania este inghesuit, fara locuri de parcare si deci cu masini lasate unde e un pic de loc si cu multe sensuri unice, schimbate des si politistul nostru pandeste tineri studenti cu masini din alte judete care calca pe bec...Prinde tanarul nostru politist o domnisoara studenta ce intra 10 metri pe interzis si o amendeaza. Domnisoara nu contesta amenda, intreaba timid totusi pe unde se poate intra legal aici?! I se raspunde "pe strada Miorita".I se dau indicatii pretioase nu platiti amenda in orasul de resedinta pentru ca va trebui sa aduceti la politie la noi dovada platii ca altfel veti figura in evidentele ANAF cu ea neplatita! Intreaba unde pot sa o platesc, la orice oficiu postal i se raspunde, in termen de 15 zile lucratoare platiti jumatate din amenda. Zis si facut plateste domnisoara in termenul celor 15 zile lucratoare jumatate din amenda si isi ia gandul de la aceasta amenda.

           In septembrie pe cand domnisoara si familia ei se pregateau de inceputul unui nou an universitar vine un plic de la directia de taxe si impozite a primariei din localitatea de resedinta un plic pe numele domnisoarei noastre studente cum ca are de platit suma de ... lei,nu se intelege din hartia respectiva deloc daca suma este o amenda sau un impozit si nici cine ar fi emis amenda?! Intram pe pagina de internet a primariei la sectiunea taxe si impozite cu CNP-ul domnisoarei noastre dar nici aici nu aflam nimic relevant, doar ca domnisoara noastra are de platit ... lei.Cum domnisoara noastra nu are proprietati pe numele ei chestiunea impozitelor se exclude, masina cu care circula fata este masina mamei suma nu poate fi decat o amenda si una care s-a dat intr-un moment in care a fost legitimata domnisoara. Dupa o deplasare la directia taxe si impozite a primariei, aici plimbarea intre trei ghisee si birouri, trei persoane, una mai plictisita decat alta de la care explicatiile se obtin greu de parca ar fi toate acestea o munca de Sisif (sic), i se explica domnisoarei ca tanarul si naivul nostru politist plantat in zi defebruarie langa complexul studentesc a dat indicatii anapoda caci trebuia tocmai invers daca plateste amenda in judetul in care studia trebuia sa prezinte dovada platii, chitanta in original la directia taxe si impozite din localitatea de domiciliu caci banii trebuie sa intre la primaria de domiciliu nu la aceea de unde a fost emisa amenda! Aflam cu aceasta ocazie ca nici comunicarea intre posta romana care incaseaza amenzi si politia care le-a emis sau directiile de taxe si impozite nu se face mai deloc, e greu domnule sa trimit pe internet o copie de chitanta.

          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                        K'melia    

Sfarsit si inceput de drum

              Sfarsit de an si inceput de an, timp pentru bilanturi si pentru planuri de viitor.Sfarsit de cariera  de 21+ ani ca asistent medical de penitenciar si inceput pentru o alta etapa a vietii pentru mine, timp pentru provocari noi.

              A fost o provocare munca intr-un  penitenciar, am parcurs in acesti peste 21 de ani multe transformari si tot atatea provocari. Prima provocare a fost transformarea mea din civil in subofiter militar de penitenciare. Daca gradul, functia, titlul le-am primit instant la transferul meu din spital in penitenciar, interiorizarea si asumarea acestor calitati a fost un proces de durata, asta in primul rand pentru ca eu nu am avut militari in familie, tatal meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) nu a facut nici macar armata din cauza unor probleme de sanatate si de aceea eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre ceea ce inseamna cu adevarat militaria. Imi amintesc ca mi-am inceput aceasta cariera intr-un 1 Decembrie, familia mea compusa la aceea vreme din mama mea si sora mea cu familia ei locuiau la mai putin de 40 km de localitatea in care eu locuiam si lucram, la revenirea in serviciu dupa sarbatorile de iarna medicii cu care lucram m-au intrebat cum mi-am petrecut sarbatorile si raspunsul meu firesc a fost am fost acasa, la mama.Un coleg subofiter asistent medical si el m-a intrebat "ti-ai facut parasirea garnizoanei?"...Dupa o pauza de cateva secunde am intrebat stupefiata "Ce sa-mi fac?!" Am realizat cu adevarat ce inseamna suofiter cu grad militar abia dupa ce am inceput o relatie sentimentala cu cel care avea sa devina sotul meu, subofiter la acelas penitenciar cu o vechime de peste sapte ani cand eu m-am angajat si fiu de ofiter de armata el visa regulamente si ordine militare si in somn. Cursul de initiere de 45 de zile l-am facut abia dupa mai bine de trei ani de la nagajarea mea, in acest timp fusesem un an in concediu de cresterea copilului .

              O alta provocare a fost demilitarizarea si transformarea noastra in functionari publici cu statut special, introducerea sindicalismului in sistem. De fapt demilitarizarea adevarata este si ea un proces de durata, una chiar mai lunga decat transformarea mea intr-un militar, au trebuit sistemului peste zece ani pentru a gasi solutia politica, economica si legala ca sa ni se plateasca un spor de 75% pentru orele de serviciu efectuat la sfarsitul de saptamana si in sarbatori in care legal nu se lucreaza si vreo patrusprezece ani pentru a plati orele suplimentare muncite de catre cei care muncesc in locuri cu continuitate. O provocare a fost insasi introducerea pontarii si normarii muncii, concepte inexistente la militari, mai apoi introducerea recuperarilor, a compensarii cu timp liber a muncii suplimentare sau realizarea graficelor de lucru in asa fel incat cei care lucreaza in posturi cu continuitate sa nu efectueze mai multe ore decat cei care lucreaza opt ore de luni pana vineri.

                 Toti acesti ani si transformari mi-au lasat urme in gandire, in atitudine, in modul de a judeca. Am colaborat si lucrat impreuna si sub comanda mai multor comandanti, directori, medici si colegi asistenti medicali, colegi din multe si variate compartimente. De unii dintre acestia m-am despartit de-a lungul anilor cand ei s-au pensionat, unii au murit, cativa chiar inainte de a apuca pensionarea, altii dupa doar cativa ani de pensie. De multi ma voi  desparti la pensionarea mea.

                   Gustul pensionarii este dulce amarui. Dulce pentru implinirile pe care le-am primit in acesti ani, pentru relatiile de prietenie, colegialitate legate si cimentate in toti acesti ani, pentru ca cred, sper ca am lasat loc de buna ziua si intalnirile viitoare atunci cand drumurile ni se vor intersecta cu ale fostilor colegi vor fi placute de ambele parti. Amarui pentru ca am imbatranit eu ca om acumulind aceste impliniri, parcurgind aceste transformari. Amarui pentru ca politica "easy detention"dusa acum de catre politicienii romani a crescut tupeul, obraznicia detinutilor si ne-a diminuat spre zero posibilitatile de a contracara acest tupeu, aceste obraznicii. Aceasta politica a distrus coeziunea care exista intre noi angajatii in primii mei ani de munca in penitenciar. Atunci eram un corp compact, uniti chiar daca discutiile purtate de colegi din compartimente diferite puteau parea unui outsider adevarate certuri. Acum, din pacate, coeziunea aceea nu o mai regasesc, suntem dezbinati, egoisti si in loc sa formam un colectiv suntem doar o adunatura de grupuri si grupulete.

                      Eu am incercat in toti acesti ani sa ii privesc pe detinuti prin prisma de pacienti si nu prin aceea de detinuti, sa nu ii judec. Am incercat sa imi fac cu placere si dragoste meseria, sa imi iubesc colegii, sa ii ajutsi sa nu ii judec nici pe ei cand fac ceva ce eu nu as face sau intr-o maniera in care eu nu as actiona. Va multumesc tuturor pentru bucuriile pe care mi le-ati facut, pentru sprijinul primit, pentru mangaierile pe care mi le-ati oferit, incurajarile si aprecierile voastre fara ele nu as fi ceea ce sunt acum si nu as fi adunat implinirile pe care le-am adunat in toti acesti ani. Sa incercati sa pastrati ceea ce ce a fost bun in ce si cum am facut eu, amintirile frumoase cu si despre mine caci eu cu siguranta asa voi face cu amintirile mele. Sper sa ma iertati daca v-am gresit cu ceva , nu afost niciodata in mod voit sau cu rea intentie.

                       Va doresc fiecaruia sa in parte sa ajungeti cu bine, sanatosi la sfarsitul carierei voastre si sa va simtiti cel putin la fel de impliniti cum ma simt eu acum.

                 " O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                                                                                  K'melia      

De-a ... aruncatul pisicii moarte in ograda altuia

           Se ia o asociatie de proprietari dintr-un bloc construit inainte de revolutie, intr-o urbe de pe malul Muresului, cu vecini buni, amabili, saritori in a-ti oferi ajutorul, care ofera compasiune, sufera si se bucura de tot ceea ce viata le ofera lor si vecinilor lor si se baga coada celui incornorat in toata linistea si buna intelegere a acestor oameni. Cum ? Simplu se iau drept protagonisti un tanar locatar de la etajul patru, om cu scoala si cu functii inalte, grade pe umeri, vaduv si cu un copil licean si o batrana octogenara, decana de varsta a asociatiei de locatari, vaduva si ea care locuieste singura la parterul blocului cu pricina.Tanarul vecin si-a descoperit cam dupa ce  a trecut de 40 de ani pasiunea pentru legumicultura si a cultivat in fata blocului si a geamurilor vecinei octogenare rosii.Mandru nevoie mare de rezultatele muncii sale a imbiat pe toate vecinele sa isi ia si ele o rosie doua cand vor ceva proaspat.Uite asa trece vara si soseste toamna cea tarzie, rosiile se trec.Octogenara vecina isi plateste pe cineva sa ii spele geamurile spre a nu intra in iarna cu ele prafuite de praful verii. Taman dupa ce operatiunea spalatul geamurilor la parter s-a incheiat vecinul tanar isi scoate vrejii rosiilor trecute din pamant si isi sapa locul pentru primavara ce v-a sa vina, depoziteaza aracii rosiilor sub balconul vecinei octogenare, in cursul acestor actiuni nori de praf se ridica din uscatele vrejuri care se asaza pe geamurile proaspat curatate ale vecinei. Vecina incearca sa ii spuna tanarului sa nu mai planteze rosii in fata geamurilor ei ca ea doreste sa vada cine trece pe strada si sa aiba flori in fata ferestrei ei dar pasionatul legumicultor nu este deschis la propunerile octogenarei vecine si discutia degenereaza. Batrana se plange si plange la propriu pe la usile altor vecini si la telefon administratorului imobilului, acestia incearaca sa medieze o intelegere intre cei doi si la un moment dat chiar parea ca lucrurile au reintrat pe un fagas normal, al unei bune vecinatati, o alta vecina traseaza o limita intre doua bucati de teren pe care cei doi sa isi planteze fiecare ce doreste.Batrana octogenara impreuna cu alta vecina planteaza cativa butasi de trandafiri si cateva crizanteme.A doua zi tanarul vecin intr-un acces de nervi ii scoate si arunca tot ceea ce batrana a plantat.In incercarea de a media conflictul aparut intre cei doi vecini administratorul imobilului impreuna cu alte doua vecine incearca sa discute cu cei doi, tanarul vecin recunoaste ca el a scos florile batranei pentru ca "m-a enervat" dar nu accepta sa ii cumpere si sa ii replanteze florile batranei, i se adreseaza batranei cu "tu" si "ma" si o acuza ca ar fi facut afirmatii denigratoare la adresa altor vecini, o face mincinoasa si ii reproseaza ca l-a scuipat si l-a facut prost crescut...In incercarea de a aplana conflictul o alta vecina septuagenara i se adreseaza: domnul... daca cineva de varsta dumneavoastra i-ar vorbi asa mamei dumneavoastra cum ii vorbiti ei, cum ati reactiona?! Tanarul recunoaste ca foarte urat dar continua in acelas stil.

           In incercarea de se impune octogenara vecina suna la primarie, vorbeste cu cineva de la spatii verzi care ii confirma ca terenul din fata blocului este domeniu public dar este obligatia asociatiei de locatari sa amenajeze si sa intretina acest spatiu din fata blocului, ca nu se face gradina de zarzavat in fata blocului ci se planteaza flori si o indeamna pe femeie sa faca o sesizare la politia locala.

           Perseverenta octogenara vecina suna la politia locala si i se raspunde ca nu intra in atributiile lor sa puna pace intre vecini si sa se adreseze administratorului si asociatiei de proprietari...

           Toate acestea mi-au radus in minte atitudinea MILITIEI ceausiste cand sunai sa reclami un scandal intr-o familie de vecini, raspunsul general primit "nu putem sa ne amestecam in familie" si cu asemenea atitudine scnadalurile si bataile continuau pana cand unul dintre protagonisti il omora pe celalt, mortul se ingropa, criminalul ajungea la puscarie si copii in orfelinate...Cel mai probabil cand conflictul nostru va evolua de la jigniri si vorbit insolent din partea unui barbat scolit si cu grade catre o vecina octogenara, pana la violenta fizica atunci vor veni politia si televiziunile ca scandalul creste raitingul in Romania, emisiuni de genul " D'ale lui Mitica" vor avea subiect pentru vreo doua trei episoade si...nimeni nu va invata nimic, nimeni nu se va simti vinovat ca nu s-a intervenit la timp si cu o masura eficienta, cu totii au pasat responsabilitatea in ograda altuia...   

                  "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                                                                                  K'melia     

Actul administrativ romanesc...lipsit de orice logica

               La finele anului trecut am avut un deces in familie, a decedat o sora a sotului meu care nu a fost casatorita niciodata si care nu a avut copii, in urma ei a ramas un apartament de bloc pe care l-a mostenit sotul meu.Cand ne-am prezentat la notar pentru a face succesiunea ni s-au comunicat ce acte trebuie sa aducem pentru a se face succesiunea, printre aceste acte si un certificat fiscal, ni s-a comunicat ca pentru a ni se elibera acest certificat fiscal trebuie sa platim impozitul aferent proprietatii mostenite pentru minim trei luni .Am platit impozitul pentru tot anul 2018 si am solicitat respectivul certificat fiscal, prezentand o copie dupa certificatul de deces al proprietarei care figura in baza de date a Municipiului Arad Directia venituri-Serviciul impunere venituri, am primit respectivul certificat fiscal pe care era precizat ca s-a achitat impozitul pentru imobilul xxxxxx pana la data de 31.12.2018 dar valabilitatea certificatului fiscal era de 30 de zile ?!Pana cand am reusit sa adunam toate celalte acte cerute de operatiunea de succesiune cele 30 de zile au expirat asa ca atrebuit sa solicitam un alt certificat fiscal.

                La finalul lui aprilie am finalizat actiunea de succesiune, sotului meu i-a fost eliberat un Certificat de mostenitor nr xx/2018 si ni s-a spus ca trebuie sa mergem cu acest certificat la directia de impozite pentru a se transcrie in baza lor de date apartamentul pe noul proprietar. La inceputul lui mai sotul meu s-a dus la directia venituri a municipiului Arad pentru a fece operatiunea de transcriere a apartamentului mostenit pe numele sau, de acolo i s-a eliberat o declaratie fiscala pentru stabilirea impozitului pe cladirile rezidentiale/nerezidentiale/cu destinatie mixta aflate in proprietatea persoanelor fizice pe numele sotului meu dar si o instiintare catre Grosu Vaselica Elzi (defuncta cumnata) loc Arad, adresa completa a ultimului domiciliu al defunctei , " ca raspuns la solicitarea dvs.privind scoaterea din evidente a cladirii de la adresa: xxxx, dobandit la data de xxxx va aducem la xcunostinta ca acesta a fost scos din evidenta cu data de xxxx.Prin urmare incepand cu 01/01/2019 nu mai datorati impozit/taxa pentru acest imobil." ?!Actul este datat 10/05/2018 si trecut  "Am primit un exemplar GROSU VASELICA ELZI", de fapt si de drept i s-au dat sotului meu DOUA exemplare ale acestei notificari ?!

              In primul rand solicitarea scoaterii din evidente a cladirii de la adresa xxxx nu a fost facuta de defuncta, nici o persoana decadata nu mai poate face nici un fel de solicitari ulterior datei decesului ! In al doilea rand nu inteleg in ruptul capului care este logica anuntarii unui decedat ca nu mai datoreaza impozit/taxe pentru fostele sale proprietati?! Succesiunea este o actiune notariala foarte frecventa si asemenea transcrieri sunt sigura ca se fac cateva zeci in fiecare luna la fiecare directie de impozite a oricarui municipiu din Romania asa ca nu pot sa nu ma intreb de ce in alcatuirea formularelor standard ale acestor directii de venituri nu s-a facut o redactare conforma cu realitatea a actelor emise si notificarea sa fie facuta catre noul proprietar, ca raspuns al solicitarii acestuia ca in conformitate cu certificatul de mostenitor prezentat proprietatea situata la adresa xxxx a fost inregistrata in baza de date pe numele sau?! Ce valoare juridica poate avea o asemenea hartie de anuntare a unui decadat, hartie emisa in 2018 pentru cineva care a decedat in 2017?! Asemenea notificari se trimit celor care si-au instrainat in viata fiind o anume proprietate dar trebuie sa existe formulare distincte pentru situatia vanzarii si alte formulare pentru situatia mostenirii!

                 O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                                       K'melia

Managment...de puscarie

               Zilele trecute m-a anuntat ,in particular, sefa ca domnii directori H si D in urma numeroaselor informatii venite pe filiera paza cum  ca eu tip la detinuti si "le dau foc" au dispus ca eu sa nu mai merg la consultatii si la activitati pe sectiile de detinere! I-am explicat sefei  doua aspecte care mi-au venit instant in minte: ca a permis interferente in activitatea compartimentului condus de ea inacceptabile si care o vor aduce intr-un viitor nu prea indepartat in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea si ca aceasta dispozitie va fi imposibil de respectat in perioada verii si a concediilor de odihna.M-a rugat sa ii atrag atentia anticipat cand va fi asa ca sa nu fie luata prin surprindere. Ceea ce m-a durut cel mai mult a fost faptul ca cei doi directori nu au manifestat nici cea mai slaba dorinta de a asculta si punctul meu de vedere, ceea ce eu o interpretez a fi o  atitudine lipsita de  profesionalism si in afara deontologiei profesionale.

               Aceasta situatie m-a determinat sa fac o analiza personala a cauzelor care au determinat aceasta dispozitie, o analiza a contextului politic actual, a situatiei particulare din administratia penitenciarelor si a penitenciarului din Arad in particular, o analiza a comportamentului meu care a putut contribui la aceasta decizie.

              In ceea ce priveste contextul politic axat pe liberarea detinutilor pe criterii  de conditii necorespunzatoare si afirmatii facute in spatiul public de catre  ministrul Tudorel Toader despre posibile despagubiri in bani a detinutilor au determinat, in opinia mea, pe de o parte o atitudine a conducerii de tip conducere moderata (middle of road managment ) si conducere "secatuita" (impoverished managment ).Conducerea moderata cauta "calea de mijloc", incearca sa obtina un compromis spun teoriile psihologiei organizationale, asta se traduce in sistemul nostru cu a cauta sa obtii cu orice pret "linistea", adica detinuti linistiti.Conducerea "secatuita" spun aceleasi teorii ale psihologiei organizationale este intalnita in  situatia in care liderul nu face decat atat cat este nevoie pentru a-si mentine postul in cadrul organizatiei. Cauzele acestui comportament, in opinia mea,  sunt lipsa unei sustineri politice ferme si atitudinea obedienta a ministrului justitiei in fata politicului. Consecintele ,cred eu, ca vor fi dramatice, nu doar ca detinutii nu vor fi linistiti ci vor castiga si mai mult tupeu ei simtindu-se incurajati de contextul politic si de atitudinea obedienta si "secatuita" a administratiei penitenciare. In acelas timp personalul  si asa epuizat fizic va fi demotivat pana la a deveni scarbit, cei care ar trebui sa fie personalul cel mai important pentru ca au experienta de 15+ ani in sistem se vor pensiona si dintre cei tineri multi se vor reorienta, profesia de lucrator de penitenciare, in ciuda unor reale avantaje, va deveni tot mai putin atractiva.

                Teoriile tranzactionale ale aceleiasi psihologii organizationale spun ca principala asertiune a acestui model este aceea ca liderul nu-si trateaza toti subordonatii in acelasi fel se contureaza doua substructuri ale ecchipei "in-group" si "out-group". In penitenciarele romanesti paza a fost si ramane in-group, continuam sa ne mandrim infinit mai mult cu absenta evadarilor sau cu numarul lor foarte  mic decat cu interventiile comportamentale facute detinutilor si asta nu doar  pentru ca doua parte a ecuatiei este mult mai greu de cuantificat. La toate acestea contribuie si faptul ca programele educationale care dau foarte bine pe hartie, care i-au plimbat prin toata Europa pe  colegii psihologi si nu doar pe ei, nu se vad deloc din postura supraveghetorului, persoana care face cea mai grea munca in orice penitenciar, nu se face consilere propriu zisa ci se suna la medical "sa ii dati ceva lui X", cu motivatii puerile, nu exista concret nici o interventie psihologica la cei cu numeroase autoagresiuni.Programele se fac cu detinutii scoliti si nu cu cei violenti, autoagresivi, recalcitranti.. Atitudinea general valabila este "da-i ceva" ca sa se linisteasca si nimeni nu pare dispus sa inteleaga consecintele supramedicatiei, riscurile profesionale pe care ne obliga sa ni le asumam si chiar ce bomba cu ceas se creeaza cu aceasta atitudine relaxata de tipul " ce te doare mana sa ii dai un Diazepam in plus?!".

                   Despre mine realizez ca pe langa timbrul meu vocal care li se pare multora a fi o agresiune sonora, intransigenta si rigurozitatea mea determinata de ADN-ul meu pe jumatate nemtesc, determinarea mea provenita de la radacinile stramosesti paterne din Muntii Apuseni ma fac sa fiu in imposibilitatea  de a adopta aceasi atitudine relaxata a conducerii de tipul ' da-i ceva ca sa-l linistesi". Gasesc inacceptabil sa fiu tratata ca un furnizor de servicii sau de pastile, reactionez cand detnutii vin la consultatii cu lista bine facuta de pe camera ca si cu o lista de cumparaturi, se adreseaza cu "vreau..." in loc sa descrie simptome.Nu accept sa fiu tratata ca si cand as fi ajuns sa lucrez la penitenciar ca o pedeapsa profesionala sau cu un mandat ca si detinutii si ceea ce gasesc foarte dezamagitor este ca uneori disting aceeasi atitudine si in comportamentul unor colegi angajati ai penitenciarului si ei...

                  In cei 20+ ani de cand lucrez in penitenciar am avut cel putin sapte directori/comandanti, aproape toti ceilalati s-au aratat mai interesati de a colabora cu medicalul, au dorit sa vina la sedinte ale noastre, sa auda  si perspectiva noastra in legatura cu anumite evenimente. Se pare ca actuala conducere nu este receptiva la riscul administrarii cu lejeritate a medicamentelor chiar si al celor psihotrope si este pusa in alerta doar de perspectiva audierii, anchetarii, cercetarii personalului de catre parchet si procurori. Posibil ca aceasta atitudine sa fie determinata si de certitudinea ca intr-o asemenea eventualitate unui angajat sistemul nu ii ofera o protectie reala, un suport real in timp ce demonstrarea ca moartea unui detinut s-a datorat abuzului de medicamente este mult mai greu de realizat si chiar o asemenea demonstrare a abuzului de medicamente nu poate fi cauzata de catre angajat. Teama mea si a a noastra a celor de la medical este ca suntem pasibili a fi acuzati de neglijenta in serviciu care a cauzat efectele medicale ale abuzului medicamentos dar si pentru folosirea neglijenta a banului public, pentru ca medicamentele care se dau detinutulor inseamna bani publici...

               Nota: referirile la teoriile psihologiei organizationale sunt citate si extrase din "Manual de psihologia muncii si organizationala" aparut sub coordonarea lui Zoltan Boghthy in anul 2004 la Editura Polirom.

                               O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor.
                                                                                                               K'melia

De la Ana la Caiafa

Motto: "Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale si toate cararile tale sa fie bine chibzuite." 
                                                                                   Pilde cap.4; 26

              Ce ne facem insa cand calea picioarelor noastre este dirijata de birocratia romaneasca?! Pe langa birocratia romaneasca extrem de stufoasa, facuta parca inadins sa incurce mai mult decat sa descurce, s-a umplut tara de functionari publici dar si privati promovati in functii de cu totul alte criterii decat cele ale profesionalismului. Dupa ca tanarul sau tanara noastra care nu a invatat la Paris cravatei cum sa-i lege nodul ci acasa in Romania cum sa incurce norodul, s-a instalat in scaunul functionaresc considera sub demnitatea lui sa invete mai bine decat Rugaciunea Tatal Nostru tot ceea ce trebuie sa faca si cum trebuie sa faca in postul pe care il ocupa.Rezultatul este ca pentru orice operatiune fie ea oricat de banala, de normala, de fireasca noi suntem purtati de la o instituie la alta si suntem obligati sa platim tot felul de taxe...

               La finalul lunii noiembrie am avut un deces in familie, o cumnata de 53 de ani a trecut in lumea celor adormiti.Totul a evoluat extrem de repede in 6 noiembrie i s-a efectuat o biopsie pentru un diagnostic de certitudine iar in 28 noiembrie a decedat.Timpul fiind extrem de scurt a fost umplut cu drumuri pe la medici si spitale pentru analize, tratamente, concedii medicale si asa mai departe, nu am avut nici timp si nici dispozitia psihica necesara de a umbla pe la notari sa facem testamente si alte asemenea acte.Abia dupa inmormantare au inceput drumurile: la firma unde decedata a lucrat pentru ajutorul de inmormantare vreo trei sau patru drumuri, la compania de telefonie mobila unde aceasta avea un abonament ni s-a spus: aveti de plata penalizare, contractul nu este la termen?! Adicatelea vezi Doamne in Romania nu ai voie sa mori decat cand ti se termina contractul cu firma de telefonie mobila ?! Am replicat intr-un mod intentionat extrem de incisiv mergeti si penalizati decedata, ii puteti lua vreo doua coroane de pe mormant !

                 Sfatuiti de functionarii firmei unde a lucrat cumnata nu am inchis contul de la banca imediat pentru ca in eventualitatea ca se acorda un al 13-lea salariu sa ni-l poata vira, acum am considerat ca este cazul sa inchidem si acest cont.La banca, nu conteaza care, suntem trimisi in prima faza la finante sa vedem daca raposata mai are sau nu datorii?! Mai apoi suntem trimisi de la sediul central al bancii din orasul nostru la agentia de cartier la care a fost deschis contul ! Oare daca ruda mea traia prin Africa de Sud ne trimiteau acolo?!

                 Miercuri 14 februarie, Valentin's Day si tanar agent de politie examinez candidati la proba de traseu pentru obtinerea permisului de conducere, stam la semafor si eu profit sa arunc o privire telefonului mobil si sa trimit un mesaj pe WhatsApp?!

                 Marturisesc ca imi este dor de functionarl public acela cu cravata si camasa, musai apretata, incheiata pana la ultimul nasture, cu vesta si sacou la costum chiar daca este 15 august, cu manecutele acelea negre trase peste coate ca sa nu primeasca manecile sacoului luciu de la tablia biroului la care lucreaza, acela care te saluta cu sarut mana si care arata respect tuturor...se pare ca insa ca acestia au disparut...

                   In scoala romaneasca comunismul a scos "Codul manierelor elegante" considerand, probabil ca manierele elegante sunt apanajul mosierimii atat de blamata de ei si nu al omului educat, dupa 1990 am reintrodus in invatamantul de stat religia dar manierele elegante au ramas in podul bunicilor sa fie prafuit in continuare de anii care trec?! Bunica mea materna, o svaboaica din Banatul Montan care a absolvit DOAR patru clase, in limba maghiara ca inainte de 1918 in Banat daca ai vrut sa faci scoala se facea doar in limba administratorului acestei regiuni, nu conta daca tu cunosteai sau nu aceasta limba iar bunica nu o cunostea pe atunci, bunica mea imi tot cita un proverb nemtesc care in limba romana ar suna asa " ceea ce nu invata Ionut, Ioan nu v-a invata niciodata!". Degeaba creem si legiferam tot felul de coduri etice ale fiecarei profesii, daca nu il invatam pe copilul Ionut ca respectul se castiga prin comportamentul tau civilizat, manierat si prin profesionalism, ca succesul este obtinut de omul priceput la locul potrivit si nu de omul potrivit acolo de catre "cineva de sus" toate aceste coduri etice nu vor fi niciodata alceva decat niste legi care dau bine pe hartie si peste care se asterne praful in arhiva  a Monitorului Oficial...

                              "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                                                                                                           K'melia

Birocratie romaneasca

                 Se pare ca atunci cand doresti un imprumut la banca a dovedi ca esti o persoana previzibila este un atu si acest lucru se dovedeste prin faptul ca ai avut un serviciu stabil in ultimii zece ani sau chiar mai mult, probabil si prin alte diverse moduri.Ce te faci insa cand desi tu lucrezi ca profesor in aceeasi scoala de mai mult de cincisprezece ani, in acesti ani aceasta scoala s-a numit cand "Scoala generala numarul  3", cand " Scoala GIMNAZIALA numarul 3", mai apoi "Scoala generala Iosif Moldovan" pentru ca mai apoi sa se numeasca "Scoala gimnaziala Iosif Moldovan " toate aceste institutii de invatamant si inca alte vreo cateva zeci de denumiri oficiale au functionat in ultima suta de ani in aceleasi cladiri , in aceasi locatie chiar daca strada s-a numit si ea in mai multe feluri in toti acesti ani?! Cum dovedim unei banci care a venit in Romania din Franta, Marea Britanie, Grecia sau treaba lor de unde, o banca care si-a adus cu ea si o oarecare politica financiara si niste criterii dupa care evalueaza solvabilitatea clientilor care solicita un imprumut, cum dovedim deci acestor straini ca noi romanii in aceasta ultima suta de ani in care Romania Mare s-a cam micsorat am schimbat regimuri politice unul dupa altul si pentru a-si marca trecerea vremelnica prin administratia urbei si a tarii toti acesti neica nimeni nu au gasit alta metoda mai eficienta decat aceea de a schimba denumirile strazilor, ale institutiilor si uite asa tu romanul obisnuit ai putut lucra un deceniu sau mai multe in acelas loc dar cu certitudine aceasta instituie a purtat mai multe denumiri in fiecare deceniu...

                   Paradoxal insa nu doar la stat se intampla acest lucru, raposata mea cumnata a lucrat in ultimul an al vietii sale la o unitate de cablaje desi faptil a lucrat in aceasi locatie si a facut aceleasi cabluri scriptic a fost angajata unei alte firme la fiecare trei luni: cate trei luni angajata firmei de recrutare personal, apoi alte trei luni a firmei de cablaje XXX pentru ca doar cateva luni mai tarziu aceasta firma sa isi schimbe numele si vineri am lichidat la firma XXX iar luni am facut angajarea la firma X  XX, aceasi Marie dar cu alta palarie. Desigur aceste schimbari de denumire sau de angajator din mediul privat se datoreaza altor motive decat schimbarea denumirii unei strazi sau al unei institutii de stat...

                  "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor"

                                                                                                                  K'melia