Limba, cultura,istorie...si manipulare

MOTTO:"Omul nu poate sa dea ceea ce-i este lasat sa indeplineasca decat in pamantul lui si pamantul lui inseamna legea lui traditia lui, amintirile lui istorice numele lui national"
                                                                                                      Nicolae IORGA


                    Am sesizat de multa vreme ca eu desi ma consider o cititoare impatimita,  dupa literatura de limba romana cel mai mult am citit autori ai limbii engleze,mai apoi cativa autori de limba franceza si ceva germani, scriitorii marii literaturi ruse, toti in traducere, aproape deloc autori de limba spaniola,nordici sau asiatici, deloc autori africani. Am pus asta pe seama faptului ca in scoala am studiat din clasa a II-a limba engleza si in toti anii de studiu a limbii engleze am avut numeroase texte care ne faceau cunoscute noua elevilor literatura engleza, cultura generata de limba engleza.

                  In anii de cand am acces la internet dar si la carti la care nici nu puteam visa inainte de 1990 am inceput sa citesc mult despre religii, toate religiile lumii, culturi exotice pentru noi europenii.In anii '90,inainte de internet prin cartile lui James Clavell am facut cunostinta cu lumea Japoniei, a Chinei dar si a Iranului. Am inceput sa citesc despre musulmani. Revenind pe litoralul romanesc dupa o pauza de...24 de ani,in copilarie am fost intr-o tabara la Navodari in 1980,aveam pe atunci 13 ani,tin minte ca am audiat la radio comentariile lui Cristian Topescu despre evolutia Nadiei Comaneci la olimpiada de la Moscova care se desfasura in aceea perioada. Am revenit pe litoralul romanesc in 2004 casatorita si cu fiica mea de patru ani,in aceste concedii am intalnit si cunoscut mai multi tatari din Dobrogea,am vizitat moscheile din Constanta, CarolI, din Mangalia si cea din Medgidia si asta mi-a deschis dorinta de a afla mai mult despre istoria musulmanilor din Europa cum au ajuns ei in Europa,unde sunt. Mare a  fost surpriza mea sa aflu ca in Rusia, chiar si in Rusia tarista populatia a fost impartita cam in mod egal intre crestinii ortodocsi si musulmani dar acestia din urma au fost si Rusia tarista ca si in URSS tot timpul cetateni de rangul doi.Rusia in timpul tarismului dar si cea comunista nu a recunoscut niciodata alta credinta, religie ca fiind a tarii decat crestinismul ortodox.

                    In anii de scoala am studiat opt ani limba rusa, in gimnaziu dar si in liceu,spre deosebire de engleza, rusa nu mi-a placut.Nu am reusit nici eu,nici familia mea si nici cei doi profesori pe care i-am avut la limba rusa sa imi deschida dorinta de a cunoaste cultura rusa. Probabil o importanta a avut si alcatuirea manualelor de limba rusa care nu au cuprins in acesti opt ani nici o referire la literatura rusa anterioara anului 1917 dar nici macar la litaratura sovietica, nimic despre cultura Rusiei inainte de comunism, nimic despre cultura rusa in general, doar texte anoste , patriotarde si cu un foarte puternic iz de ideologie comunista. Nici la istorie nu am invatat nimic despre istoria dinainte de 1917 a Rusiei sau foarte putin si asa cum era la istoria Romaniei se spunea foarte putin despre regi si daca acel putin era de rau era perfect din punctul comunistilor de vedre la fel se aplica si despre tarii Rusiei, nu am ramas cu mai nimic mai mult decat ca se numeau Romanov,ca ultimul tar a fost ucis la Ekaterinburg in Siberia, ca a avut patru fiice si un fiu bolnav de hemofilie.

                     In urma cu cativa ani citind memoriile lui Farah Pahlevi, sotia ultimului sah al Iranului, pe care revolutia islamica l-a alungat in ianuarie 1979 din tara, am aflat despre Azerbaidjan si ca aceasta provincie si aceasta populatie, azerii sunt impartiti intre Azerbaidjanul sovietic si cel iranian.

                    In acest context completat de internet si de documentare tv am citit in aceste ultime zile "Deschide ochii Zuleiha", romanul de debut al scriitoarei Guzel Iahina, o scriitoare rusoaica dar etnic tatara.Un roman despre exilul in Siberia al unei femei tatare considerata chiabur, despre cei 16 ani pe care ii traieste aceasta femeie intr-o colonie siberiana alaturi de multe alte nationalitati, de chiaburi, detinuti de drept comun si intelectuali ai vechiului regim din Sankt Petersburg redenumit Leningrad .

                    Poate relatiile destul de incordate  dintre estul UE si Rusia lui Putin face ca nici acum dupa mai bine de 30 de ani de la sfarsitul razboiului rece nici in Romania si nici posturie tv de documentare straine nu dau decat foarte putine informatii despre Rusia si cultura rusa dinainte de 1917 si in putinele filme sau documentare care se difuzeaza se abordeaza doar marile personalitati istorice ale Rusiei ca Petru cel Mare, Ekaterina cea Mare,uciderea Romanovilor, ecranizari ale clasicilor rusi arhicunoscutele Ana Karenina, Razboi si Pace sau Fratii Karamazov.Nici acum nu se spune nimic despre populatiile musulmane de pe teritoriul Rusiei, despre cultura tatarilor si a celorlalte populatii musulmane din Rusia. Trist si pacat pentru ca eu am convingerea ca daca am incerca sa  ne cunoastem mai bine unii pe altii,sa ne apreciem cultura reciproc am deveni mai toleranti si poate am reusi sa reducem din actele teroriste  ale cecenilor si ale altor popoare care nu au o tara a lor, nu le este recunoscuta identitatea nationala, cultura si nu li se permite sa traiasca conform cu cutumele lor,unele vechi de secole.

      "O constiinta impacatasi pace in suflete va doresc tuturor."

                                                                                       K'melia   

Sagetile K'meliei: Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasc...

Sagetile K'meliei: Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasc...: Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la ca...

Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasca

Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la care cel putin demografic vorbind, ne putem astepta.Nu este resemnare si nici "fatalism", dar chiar si celmai ireductibil optimism trebuie sa ramana lucid..."
                                   Vintila MIHAILESCU-Scutecele natiunii si hainele imparatului

        In administratia romaneasca oamenii cu adevarat profesionisti ii cauti cam ca si diamantele prin mina iar ca sa ii ajutam pe cei mai prostuti ce totusi au accesat un post in administratie fie ea politie, posta romana, serviciul de taxe si impozite, asistenta sociala sau nu conteaza, ca sa ii "ajutam" deci noi romanii concepem procedurui de lucru stufoase, imbarligate in care cetateanul ce are ghinionul de a se naste in Romania si manat de arhaicul sentiment patriotic, o reminiscenta din epoca de piatra de altfel, manat deci de arhaicul sentiment patriotic nu vrea sa emigreze si atunci EU administratia romaneasca il plimb de la Ana la Caiafa cu un ditamai dosarul pentru orice fleac. Ca nu stim, nu vrem si nu putem sa scoatem proceduri simple, clare, logice si carti sau brosuri ce sa se intituleze "Administratia romaneasca pe intelesul tuturor" sau poate mai bine "Actul administrativ romanesc pentru DUMIES/prostuti" ( ca tot e la moda romgleza)...

          E februarie,prima zi din semestrul doi al anului studentesc si in goana dupa venituri a administratiei romanesti se planteaza un politist, cel mai tanar si naiv angajat al politiei care inca nu si-a invatat prea bine gradul si titlul profesiional daca nu are legitimatia in mana darmite procedurile stufoase si incalcite ale administratiei, se planteaza deci acest politist langa complexul studentesc,intr-un loc in care si cel mai modern GPS iti spune "problema imposibil de rezolvat" sa faca bani pentru politie. Cum? Simplu, orice complex studentesc din Romania este inghesuit, fara locuri de parcare si deci cu masini lasate unde e un pic de loc si cu multe sensuri unice, schimbate des si politistul nostru pandeste tineri studenti cu masini din alte judete care calca pe bec...Prinde tanarul nostru politist o domnisoara studenta ce intra 10 metri pe interzis si o amendeaza. Domnisoara nu contesta amenda, intreaba timid totusi pe unde se poate intra legal aici?! I se raspunde "pe strada Miorita".I se dau indicatii pretioase nu platiti amenda in orasul de resedinta pentru ca va trebui sa aduceti la politie la noi dovada platii ca altfel veti figura in evidentele ANAF cu ea neplatita! Intreaba unde pot sa o platesc, la orice oficiu postal i se raspunde, in termen de 15 zile lucratoare platiti jumatate din amenda. Zis si facut plateste domnisoara in termenul celor 15 zile lucratoare jumatate din amenda si isi ia gandul de la aceasta amenda.

           In septembrie pe cand domnisoara si familia ei se pregateau de inceputul unui nou an universitar vine un plic de la directia de taxe si impozite a primariei din localitatea de resedinta un plic pe numele domnisoarei noastre studente cum ca are de platit suma de ... lei,nu se intelege din hartia respectiva deloc daca suma este o amenda sau un impozit si nici cine ar fi emis amenda?! Intram pe pagina de internet a primariei la sectiunea taxe si impozite cu CNP-ul domnisoarei noastre dar nici aici nu aflam nimic relevant, doar ca domnisoara noastra are de platit ... lei.Cum domnisoara noastra nu are proprietati pe numele ei chestiunea impozitelor se exclude, masina cu care circula fata este masina mamei suma nu poate fi decat o amenda si una care s-a dat intr-un moment in care a fost legitimata domnisoara. Dupa o deplasare la directia taxe si impozite a primariei, aici plimbarea intre trei ghisee si birouri, trei persoane, una mai plictisita decat alta de la care explicatiile se obtin greu de parca ar fi toate acestea o munca de Sisif (sic), i se explica domnisoarei ca tanarul si naivul nostru politist plantat in zi defebruarie langa complexul studentesc a dat indicatii anapoda caci trebuia tocmai invers daca plateste amenda in judetul in care studia trebuia sa prezinte dovada platii, chitanta in original la directia taxe si impozite din localitatea de domiciliu caci banii trebuie sa intre la primaria de domiciliu nu la aceea de unde a fost emisa amenda! Aflam cu aceasta ocazie ca nici comunicarea intre posta romana care incaseaza amenzi si politia care le-a emis sau directiile de taxe si impozite nu se face mai deloc, e greu domnule sa trimit pe internet o copie de chitanta.

          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                        K'melia    

Sfarsit si inceput de drum

              Sfarsit de an si inceput de an, timp pentru bilanturi si pentru planuri de viitor.Sfarsit de cariera  de 21+ ani ca asistent medical de penitenciar si inceput pentru o alta etapa a vietii pentru mine, timp pentru provocari noi.

              A fost o provocare munca intr-un  penitenciar, am parcurs in acesti peste 21 de ani multe transformari si tot atatea provocari. Prima provocare a fost transformarea mea din civil in subofiter militar de penitenciare. Daca gradul, functia, titlul le-am primit instant la transferul meu din spital in penitenciar, interiorizarea si asumarea acestor calitati a fost un proces de durata, asta in primul rand pentru ca eu nu am avut militari in familie, tatal meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) nu a facut nici macar armata din cauza unor probleme de sanatate si de aceea eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre ceea ce inseamna cu adevarat militaria. Imi amintesc ca mi-am inceput aceasta cariera intr-un 1 Decembrie, familia mea compusa la aceea vreme din mama mea si sora mea cu familia ei locuiau la mai putin de 40 km de localitatea in care eu locuiam si lucram, la revenirea in serviciu dupa sarbatorile de iarna medicii cu care lucram m-au intrebat cum mi-am petrecut sarbatorile si raspunsul meu firesc a fost am fost acasa, la mama.Un coleg subofiter asistent medical si el m-a intrebat "ti-ai facut parasirea garnizoanei?"...Dupa o pauza de cateva secunde am intrebat stupefiata "Ce sa-mi fac?!" Am realizat cu adevarat ce inseamna suofiter cu grad militar abia dupa ce am inceput o relatie sentimentala cu cel care avea sa devina sotul meu, subofiter la acelas penitenciar cu o vechime de peste sapte ani cand eu m-am angajat si fiu de ofiter de armata el visa regulamente si ordine militare si in somn. Cursul de initiere de 45 de zile l-am facut abia dupa mai bine de trei ani de la nagajarea mea, in acest timp fusesem un an in concediu de cresterea copilului .

              O alta provocare a fost demilitarizarea si transformarea noastra in functionari publici cu statut special, introducerea sindicalismului in sistem. De fapt demilitarizarea adevarata este si ea un proces de durata, una chiar mai lunga decat transformarea mea intr-un militar, au trebuit sistemului peste zece ani pentru a gasi solutia politica, economica si legala ca sa ni se plateasca un spor de 75% pentru orele de serviciu efectuat la sfarsitul de saptamana si in sarbatori in care legal nu se lucreaza si vreo patrusprezece ani pentru a plati orele suplimentare muncite de catre cei care muncesc in locuri cu continuitate. O provocare a fost insasi introducerea pontarii si normarii muncii, concepte inexistente la militari, mai apoi introducerea recuperarilor, a compensarii cu timp liber a muncii suplimentare sau realizarea graficelor de lucru in asa fel incat cei care lucreaza in posturi cu continuitate sa nu efectueze mai multe ore decat cei care lucreaza opt ore de luni pana vineri.

                 Toti acesti ani si transformari mi-au lasat urme in gandire, in atitudine, in modul de a judeca. Am colaborat si lucrat impreuna si sub comanda mai multor comandanti, directori, medici si colegi asistenti medicali, colegi din multe si variate compartimente. De unii dintre acestia m-am despartit de-a lungul anilor cand ei s-au pensionat, unii au murit, cativa chiar inainte de a apuca pensionarea, altii dupa doar cativa ani de pensie. De multi ma voi  desparti la pensionarea mea.

                   Gustul pensionarii este dulce amarui. Dulce pentru implinirile pe care le-am primit in acesti ani, pentru relatiile de prietenie, colegialitate legate si cimentate in toti acesti ani, pentru ca cred, sper ca am lasat loc de buna ziua si intalnirile viitoare atunci cand drumurile ni se vor intersecta cu ale fostilor colegi vor fi placute de ambele parti. Amarui pentru ca am imbatranit eu ca om acumulind aceste impliniri, parcurgind aceste transformari. Amarui pentru ca politica "easy detention"dusa acum de catre politicienii romani a crescut tupeul, obraznicia detinutilor si ne-a diminuat spre zero posibilitatile de a contracara acest tupeu, aceste obraznicii. Aceasta politica a distrus coeziunea care exista intre noi angajatii in primii mei ani de munca in penitenciar. Atunci eram un corp compact, uniti chiar daca discutiile purtate de colegi din compartimente diferite puteau parea unui outsider adevarate certuri. Acum, din pacate, coeziunea aceea nu o mai regasesc, suntem dezbinati, egoisti si in loc sa formam un colectiv suntem doar o adunatura de grupuri si grupulete.

                      Eu am incercat in toti acesti ani sa ii privesc pe detinuti prin prisma de pacienti si nu prin aceea de detinuti, sa nu ii judec. Am incercat sa imi fac cu placere si dragoste meseria, sa imi iubesc colegii, sa ii ajutsi sa nu ii judec nici pe ei cand fac ceva ce eu nu as face sau intr-o maniera in care eu nu as actiona. Va multumesc tuturor pentru bucuriile pe care mi le-ati facut, pentru sprijinul primit, pentru mangaierile pe care mi le-ati oferit, incurajarile si aprecierile voastre fara ele nu as fi ceea ce sunt acum si nu as fi adunat implinirile pe care le-am adunat in toti acesti ani. Sa incercati sa pastrati ceea ce ce a fost bun in ce si cum am facut eu, amintirile frumoase cu si despre mine caci eu cu siguranta asa voi face cu amintirile mele. Sper sa ma iertati daca v-am gresit cu ceva , nu afost niciodata in mod voit sau cu rea intentie.

                       Va doresc fiecaruia sa in parte sa ajungeti cu bine, sanatosi la sfarsitul carierei voastre si sa va simtiti cel putin la fel de impliniti cum ma simt eu acum.

                 " O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                                                                                  K'melia      

De-a ... aruncatul pisicii moarte in ograda altuia

           Se ia o asociatie de proprietari dintr-un bloc construit inainte de revolutie, intr-o urbe de pe malul Muresului, cu vecini buni, amabili, saritori in a-ti oferi ajutorul, care ofera compasiune, sufera si se bucura de tot ceea ce viata le ofera lor si vecinilor lor si se baga coada celui incornorat in toata linistea si buna intelegere a acestor oameni. Cum ? Simplu se iau drept protagonisti un tanar locatar de la etajul patru, om cu scoala si cu functii inalte, grade pe umeri, vaduv si cu un copil licean si o batrana octogenara, decana de varsta a asociatiei de locatari, vaduva si ea care locuieste singura la parterul blocului cu pricina.Tanarul vecin si-a descoperit cam dupa ce  a trecut de 40 de ani pasiunea pentru legumicultura si a cultivat in fata blocului si a geamurilor vecinei octogenare rosii.Mandru nevoie mare de rezultatele muncii sale a imbiat pe toate vecinele sa isi ia si ele o rosie doua cand vor ceva proaspat.Uite asa trece vara si soseste toamna cea tarzie, rosiile se trec.Octogenara vecina isi plateste pe cineva sa ii spele geamurile spre a nu intra in iarna cu ele prafuite de praful verii. Taman dupa ce operatiunea spalatul geamurilor la parter s-a incheiat vecinul tanar isi scoate vrejii rosiilor trecute din pamant si isi sapa locul pentru primavara ce v-a sa vina, depoziteaza aracii rosiilor sub balconul vecinei octogenare, in cursul acestor actiuni nori de praf se ridica din uscatele vrejuri care se asaza pe geamurile proaspat curatate ale vecinei. Vecina incearca sa ii spuna tanarului sa nu mai planteze rosii in fata geamurilor ei ca ea doreste sa vada cine trece pe strada si sa aiba flori in fata ferestrei ei dar pasionatul legumicultor nu este deschis la propunerile octogenarei vecine si discutia degenereaza. Batrana se plange si plange la propriu pe la usile altor vecini si la telefon administratorului imobilului, acestia incearaca sa medieze o intelegere intre cei doi si la un moment dat chiar parea ca lucrurile au reintrat pe un fagas normal, al unei bune vecinatati, o alta vecina traseaza o limita intre doua bucati de teren pe care cei doi sa isi planteze fiecare ce doreste.Batrana octogenara impreuna cu alta vecina planteaza cativa butasi de trandafiri si cateva crizanteme.A doua zi tanarul vecin intr-un acces de nervi ii scoate si arunca tot ceea ce batrana a plantat.In incercarea de a media conflictul aparut intre cei doi vecini administratorul imobilului impreuna cu alte doua vecine incearca sa discute cu cei doi, tanarul vecin recunoaste ca el a scos florile batranei pentru ca "m-a enervat" dar nu accepta sa ii cumpere si sa ii replanteze florile batranei, i se adreseaza batranei cu "tu" si "ma" si o acuza ca ar fi facut afirmatii denigratoare la adresa altor vecini, o face mincinoasa si ii reproseaza ca l-a scuipat si l-a facut prost crescut...In incercarea de a aplana conflictul o alta vecina septuagenara i se adreseaza: domnul... daca cineva de varsta dumneavoastra i-ar vorbi asa mamei dumneavoastra cum ii vorbiti ei, cum ati reactiona?! Tanarul recunoaste ca foarte urat dar continua in acelas stil.

           In incercarea de se impune octogenara vecina suna la primarie, vorbeste cu cineva de la spatii verzi care ii confirma ca terenul din fata blocului este domeniu public dar este obligatia asociatiei de locatari sa amenajeze si sa intretina acest spatiu din fata blocului, ca nu se face gradina de zarzavat in fata blocului ci se planteaza flori si o indeamna pe femeie sa faca o sesizare la politia locala.

           Perseverenta octogenara vecina suna la politia locala si i se raspunde ca nu intra in atributiile lor sa puna pace intre vecini si sa se adreseze administratorului si asociatiei de proprietari...

           Toate acestea mi-au radus in minte atitudinea MILITIEI ceausiste cand sunai sa reclami un scandal intr-o familie de vecini, raspunsul general primit "nu putem sa ne amestecam in familie" si cu asemenea atitudine scnadalurile si bataile continuau pana cand unul dintre protagonisti il omora pe celalt, mortul se ingropa, criminalul ajungea la puscarie si copii in orfelinate...Cel mai probabil cand conflictul nostru va evolua de la jigniri si vorbit insolent din partea unui barbat scolit si cu grade catre o vecina octogenara, pana la violenta fizica atunci vor veni politia si televiziunile ca scandalul creste raitingul in Romania, emisiuni de genul " D'ale lui Mitica" vor avea subiect pentru vreo doua trei episoade si...nimeni nu va invata nimic, nimeni nu se va simti vinovat ca nu s-a intervenit la timp si cu o masura eficienta, cu totii au pasat responsabilitatea in ograda altuia...   

                  "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                                                                                  K'melia     

Actul administrativ romanesc...lipsit de orice logica

               La finele anului trecut am avut un deces in familie, a decedat o sora a sotului meu care nu a fost casatorita niciodata si care nu a avut copii, in urma ei a ramas un apartament de bloc pe care l-a mostenit sotul meu.Cand ne-am prezentat la notar pentru a face succesiunea ni s-au comunicat ce acte trebuie sa aducem pentru a se face succesiunea, printre aceste acte si un certificat fiscal, ni s-a comunicat ca pentru a ni se elibera acest certificat fiscal trebuie sa platim impozitul aferent proprietatii mostenite pentru minim trei luni .Am platit impozitul pentru tot anul 2018 si am solicitat respectivul certificat fiscal, prezentand o copie dupa certificatul de deces al proprietarei care figura in baza de date a Municipiului Arad Directia venituri-Serviciul impunere venituri, am primit respectivul certificat fiscal pe care era precizat ca s-a achitat impozitul pentru imobilul xxxxxx pana la data de 31.12.2018 dar valabilitatea certificatului fiscal era de 30 de zile ?!Pana cand am reusit sa adunam toate celalte acte cerute de operatiunea de succesiune cele 30 de zile au expirat asa ca atrebuit sa solicitam un alt certificat fiscal.

                La finalul lui aprilie am finalizat actiunea de succesiune, sotului meu i-a fost eliberat un Certificat de mostenitor nr xx/2018 si ni s-a spus ca trebuie sa mergem cu acest certificat la directia de impozite pentru a se transcrie in baza lor de date apartamentul pe noul proprietar. La inceputul lui mai sotul meu s-a dus la directia venituri a municipiului Arad pentru a fece operatiunea de transcriere a apartamentului mostenit pe numele sau, de acolo i s-a eliberat o declaratie fiscala pentru stabilirea impozitului pe cladirile rezidentiale/nerezidentiale/cu destinatie mixta aflate in proprietatea persoanelor fizice pe numele sotului meu dar si o instiintare catre Grosu Vaselica Elzi (defuncta cumnata) loc Arad, adresa completa a ultimului domiciliu al defunctei , " ca raspuns la solicitarea dvs.privind scoaterea din evidente a cladirii de la adresa: xxxx, dobandit la data de xxxx va aducem la xcunostinta ca acesta a fost scos din evidenta cu data de xxxx.Prin urmare incepand cu 01/01/2019 nu mai datorati impozit/taxa pentru acest imobil." ?!Actul este datat 10/05/2018 si trecut  "Am primit un exemplar GROSU VASELICA ELZI", de fapt si de drept i s-au dat sotului meu DOUA exemplare ale acestei notificari ?!

              In primul rand solicitarea scoaterii din evidente a cladirii de la adresa xxxx nu a fost facuta de defuncta, nici o persoana decadata nu mai poate face nici un fel de solicitari ulterior datei decesului ! In al doilea rand nu inteleg in ruptul capului care este logica anuntarii unui decedat ca nu mai datoreaza impozit/taxe pentru fostele sale proprietati?! Succesiunea este o actiune notariala foarte frecventa si asemenea transcrieri sunt sigura ca se fac cateva zeci in fiecare luna la fiecare directie de impozite a oricarui municipiu din Romania asa ca nu pot sa nu ma intreb de ce in alcatuirea formularelor standard ale acestor directii de venituri nu s-a facut o redactare conforma cu realitatea a actelor emise si notificarea sa fie facuta catre noul proprietar, ca raspuns al solicitarii acestuia ca in conformitate cu certificatul de mostenitor prezentat proprietatea situata la adresa xxxx a fost inregistrata in baza de date pe numele sau?! Ce valoare juridica poate avea o asemenea hartie de anuntare a unui decadat, hartie emisa in 2018 pentru cineva care a decedat in 2017?! Asemenea notificari se trimit celor care si-au instrainat in viata fiind o anume proprietate dar trebuie sa existe formulare distincte pentru situatia vanzarii si alte formulare pentru situatia mostenirii!

                 O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                                       K'melia

Managment...de puscarie

               Zilele trecute m-a anuntat ,in particular, sefa ca domnii directori H si D in urma numeroaselor informatii venite pe filiera paza cum  ca eu tip la detinuti si "le dau foc" au dispus ca eu sa nu mai merg la consultatii si la activitati pe sectiile de detinere! I-am explicat sefei  doua aspecte care mi-au venit instant in minte: ca a permis interferente in activitatea compartimentului condus de ea inacceptabile si care o vor aduce intr-un viitor nu prea indepartat in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea si ca aceasta dispozitie va fi imposibil de respectat in perioada verii si a concediilor de odihna.M-a rugat sa ii atrag atentia anticipat cand va fi asa ca sa nu fie luata prin surprindere. Ceea ce m-a durut cel mai mult a fost faptul ca cei doi directori nu au manifestat nici cea mai slaba dorinta de a asculta si punctul meu de vedere, ceea ce eu o interpretez a fi o  atitudine lipsita de  profesionalism si in afara deontologiei profesionale.

               Aceasta situatie m-a determinat sa fac o analiza personala a cauzelor care au determinat aceasta dispozitie, o analiza a contextului politic actual, a situatiei particulare din administratia penitenciarelor si a penitenciarului din Arad in particular, o analiza a comportamentului meu care a putut contribui la aceasta decizie.

              In ceea ce priveste contextul politic axat pe liberarea detinutilor pe criterii  de conditii necorespunzatoare si afirmatii facute in spatiul public de catre  ministrul Tudorel Toader despre posibile despagubiri in bani a detinutilor au determinat, in opinia mea, pe de o parte o atitudine a conducerii de tip conducere moderata (middle of road managment ) si conducere "secatuita" (impoverished managment ).Conducerea moderata cauta "calea de mijloc", incearca sa obtina un compromis spun teoriile psihologiei organizationale, asta se traduce in sistemul nostru cu a cauta sa obtii cu orice pret "linistea", adica detinuti linistiti.Conducerea "secatuita" spun aceleasi teorii ale psihologiei organizationale este intalnita in  situatia in care liderul nu face decat atat cat este nevoie pentru a-si mentine postul in cadrul organizatiei. Cauzele acestui comportament, in opinia mea,  sunt lipsa unei sustineri politice ferme si atitudinea obedienta a ministrului justitiei in fata politicului. Consecintele ,cred eu, ca vor fi dramatice, nu doar ca detinutii nu vor fi linistiti ci vor castiga si mai mult tupeu ei simtindu-se incurajati de contextul politic si de atitudinea obedienta si "secatuita" a administratiei penitenciare. In acelas timp personalul  si asa epuizat fizic va fi demotivat pana la a deveni scarbit, cei care ar trebui sa fie personalul cel mai important pentru ca au experienta de 15+ ani in sistem se vor pensiona si dintre cei tineri multi se vor reorienta, profesia de lucrator de penitenciare, in ciuda unor reale avantaje, va deveni tot mai putin atractiva.

                Teoriile tranzactionale ale aceleiasi psihologii organizationale spun ca principala asertiune a acestui model este aceea ca liderul nu-si trateaza toti subordonatii in acelasi fel se contureaza doua substructuri ale ecchipei "in-group" si "out-group". In penitenciarele romanesti paza a fost si ramane in-group, continuam sa ne mandrim infinit mai mult cu absenta evadarilor sau cu numarul lor foarte  mic decat cu interventiile comportamentale facute detinutilor si asta nu doar  pentru ca doua parte a ecuatiei este mult mai greu de cuantificat. La toate acestea contribuie si faptul ca programele educationale care dau foarte bine pe hartie, care i-au plimbat prin toata Europa pe  colegii psihologi si nu doar pe ei, nu se vad deloc din postura supraveghetorului, persoana care face cea mai grea munca in orice penitenciar, nu se face consilere propriu zisa ci se suna la medical "sa ii dati ceva lui X", cu motivatii puerile, nu exista concret nici o interventie psihologica la cei cu numeroase autoagresiuni.Programele se fac cu detinutii scoliti si nu cu cei violenti, autoagresivi, recalcitranti.. Atitudinea general valabila este "da-i ceva" ca sa se linisteasca si nimeni nu pare dispus sa inteleaga consecintele supramedicatiei, riscurile profesionale pe care ne obliga sa ni le asumam si chiar ce bomba cu ceas se creeaza cu aceasta atitudine relaxata de tipul " ce te doare mana sa ii dai un Diazepam in plus?!".

                   Despre mine realizez ca pe langa timbrul meu vocal care li se pare multora a fi o agresiune sonora, intransigenta si rigurozitatea mea determinata de ADN-ul meu pe jumatate nemtesc, determinarea mea provenita de la radacinile stramosesti paterne din Muntii Apuseni ma fac sa fiu in imposibilitatea  de a adopta aceasi atitudine relaxata a conducerii de tipul ' da-i ceva ca sa-l linistesi". Gasesc inacceptabil sa fiu tratata ca un furnizor de servicii sau de pastile, reactionez cand detnutii vin la consultatii cu lista bine facuta de pe camera ca si cu o lista de cumparaturi, se adreseaza cu "vreau..." in loc sa descrie simptome.Nu accept sa fiu tratata ca si cand as fi ajuns sa lucrez la penitenciar ca o pedeapsa profesionala sau cu un mandat ca si detinutii si ceea ce gasesc foarte dezamagitor este ca uneori disting aceeasi atitudine si in comportamentul unor colegi angajati ai penitenciarului si ei...

                  In cei 20+ ani de cand lucrez in penitenciar am avut cel putin sapte directori/comandanti, aproape toti ceilalati s-au aratat mai interesati de a colabora cu medicalul, au dorit sa vina la sedinte ale noastre, sa auda  si perspectiva noastra in legatura cu anumite evenimente. Se pare ca actuala conducere nu este receptiva la riscul administrarii cu lejeritate a medicamentelor chiar si al celor psihotrope si este pusa in alerta doar de perspectiva audierii, anchetarii, cercetarii personalului de catre parchet si procurori. Posibil ca aceasta atitudine sa fie determinata si de certitudinea ca intr-o asemenea eventualitate unui angajat sistemul nu ii ofera o protectie reala, un suport real in timp ce demonstrarea ca moartea unui detinut s-a datorat abuzului de medicamente este mult mai greu de realizat si chiar o asemenea demonstrare a abuzului de medicamente nu poate fi cauzata de catre angajat. Teama mea si a a noastra a celor de la medical este ca suntem pasibili a fi acuzati de neglijenta in serviciu care a cauzat efectele medicale ale abuzului medicamentos dar si pentru folosirea neglijenta a banului public, pentru ca medicamentele care se dau detinutulor inseamna bani publici...

               Nota: referirile la teoriile psihologiei organizationale sunt citate si extrase din "Manual de psihologia muncii si organizationala" aparut sub coordonarea lui Zoltan Boghthy in anul 2004 la Editura Polirom.

                               O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor.
                                                                                                               K'melia