Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasca - Episodul doi

                    Atunci cand cineva, fie acel cineva o persoana sau o familie, cineva cumpara o locuinta  isi inchipuie ca impreuna cu actul notarial al achizitiei locuintei respective cumpara si istoria locuintei dar si viitorul acesteia. Daca la achizitionarea unei locuinte vechi te astepti sa existe sarcini de patrimoniu care sa iti limiteze posibilitatile de reabilitare, renovare in asa fel incat arhitectura si apartenenta la fondul de patrimoniu arhitectural sa nu fie afectat in sens negativ. Te astepti poate ca impreuna cu locuinta istorica, de patromoniu vei achizitiona si legendele locului plus sau minus fantomele ce populeaza aceste legende ale locului. Te astepti ca atunci cand cumperi o locuinta veche in interiorul careia s-au petrecut tragedii si minuni, cineva care s-a sinucis pentru ca nu a putut, din varii motive, sa isi traiasca dragostea, sau pentru ca a fost parasita sau parasit, cineva pe care Bunul Dumnezeu l-a binecuvantat cu nasterea unui copil atunci cand nu mai spera la o asemenea bucurie, cineva care a crezut ca a pierdut totul avere, iubire sa gaseasca nu doar iubirea si salvarea ci poate si sanatatea.Multe se pot petrece intre peretii unei case in cateva zeci de ani sau poate in 100 de ani si eu chiar cred ca energiile pozitive si negative ale celor care au trait intr-o casa, a intamplarilor fie ele fericite binecuvantari, minuni sau tragedii consumate intre peretii unei case raman, intr-o forma sau alta, acolo, in casa in care au avut loc. De aceea pentru o buna curatire a casei ea nu trebuie doar reabilitata, renovata, zugravita ci si curatata spiritual, cred eu. Fiecare face aceasta curatare spiritual energetica asa cum crede el sau ea ca este mai bine fie cheama un preot care sa faca o sfestanie, fie cheama un prezbiter sa tina o rugaciune sau cheama un vindecator spiritual energetic care sa faca ce stie pentru curatarea energiilor negative din casa, sa pregateasca casa pentru alte intamplari, alte vieti, alte binecuvantari, iubiri, bucurii sau tragedii si drame ce se vor petrece intre peretii ei.

                      Ce facem insa cand achizitionam o casa relativ noua, pentru curatarea energetico spirituala a casei? Am zugravit-o, renovat-o, amenajat-o dupa gustul si pofta noastra, am adus preotul si am facut sfestanie si ne traim bucuriile, binecuvantarile si suferintele, bolile, pierderile de  DOUAZECI de ani in casa noastra dar, din timp in timp, intr-un fel sau altul, ne bantuie fostii proprietari ai casei?! Cum am putea sa le spunem acestora stafii, fantome, strigoi? Unii dintre ei au murit in acesti douazeci de ani dar unii sunt inca in viata, am putea numi stafie pe cineva in viata fiind?

                       Apartamentul in care locuim l-am cumparat de la un barbat vaduv ce traia in acest apartament impreuna cu cei doi copii minori, un baiat si o fiica, si mama sa batrana si bolnava, mama copiilor murise de curand dupa o lunga si grea suferinta cauzata de un cancer. Tranzactia s-a desfasurat la inceputul anului 2000, tatal vaduv a fost nevoit sa vanda apartamentul deoarece ramase-se somer de la una din uzinele orasului ce fie s-au inchis in anii '90, fie s-au privatizat, divizat, incerca prin taximetrie sa creasca cei doi copii si sa isi ingrijeasca mama dar apartamentul devenise o povara, se adunasera datoriile la intretinere, impozite neplatite. Familia s-a mutat intr-un alt cartier al orasului, intr-un apartament mai mic. Dupa un timp batrana bunica a murit, veniturile mici au fost si mai mult micsorate si bruma de bani ce le ramasesera din vanzarea apartamentului s-au dus de multa vreme. Datoriile si restantele la curent si la intretinerea blocului i-au ajuns si la noul apartament si la un moment dat au vandut si acest apartament si s-au mutat undeva intr-un sat, fiica nici nu s-a dus in noua locuinta, a ramas in oras la nasa ei ce ii era si ruda, la tara s-au mutat tatal si fiul. In urma cu vreo doi trei ani am aflat de la o cunostinta comuna ca a murit si tatal iar copii l-au inmormantat alaturi de mama lor.

                       In acesti 20 de ani scursi de la achizitionarea locuintei am primit zeci de plicuri, facturi pentru telefoane mobile pe numele tatalui dar si ale copiilor si tot felul de alte plicuri. In primii ani le trimite-am la blocul in care s-au mutat, printr-un coleg ce locuia in acelas bloc. De la colegul nostru am aflat si ca a murit bunica, ca li s-a taiat curentul electric pentru neplata, ca au datorii la intretinere si intr-un tarziu ca au plecat la tara undeva. Dupa o vreme nu am mai trimis plicurile. La vreo doi ani de la mutarea noastra in apartament la usa noastra a venit politia, il cautau pe fiul fostului proprietar, stiau ca nu mai locuiesc aici dar cum familia nu si-a refacut buletinele nu stiau unde sa ii caute si sperau sa le putem da noi o noua adresa, le-am furnizat noua adresa, era in vremurile cand inca locuian in oras. Peste inca vreo trei patru ani a venit un domn de la centrul militar al orasului, fiul efectuase stagiul militar si fusese-se lasat la vatra dar nu a venit la centrul militar sa isi ridice livretul militar, in evidentele militare singura adresa ce o aveau era aceea a apartamentului nostru, familia nu mai locuia in oras si nu mai stiam nimic despre unde sunt si nici relatii despre rude apropiate nu am putut da. Plicurile cu facturi sau de la banci se rarisera dar continuau sa vina spre aducere aminte de la cine am cumparat apartamentul, nu ne oboseam nici sa le deschidem, le rupeam si le aruncam la cos. Undeva in 2015 pe telefonul fix de la telekom, acelas numar preluat si doar transcris pe numele nostru, pe telefonul fix suna cineva din Bucuresti, o femeie care afirmativ era verisoara primara a mamei celor doi copii, dorea sa vorbeasca cu verisoara ei...a fost mai mult decat socata cand i-am spus ca noi cumparasem de vreo... 15 ani apartamentul si ca la data achizitionarii apartamentului verisoara ei era moarta.

                     In aceste zile firmele ce gestioneaza fondurile de pensii private sunt obligate sa instiinteze romanii despre aceste fonduri ale lor si aproape in fiecare zi vine cineva de la o firma privata de posta si pune niste plicuri lungi de culoare verde in aproape orice cutie postala. Astazi in cutia noastra postala era un plic din aceeasi colectie pe numele fiului fostului proprietar cu adresa  apartamentului nostru. Ma intreb cum se poate ca dupa ce apartamentul a fost vandut in 2000 cand baiatul era minor dar avea mai mult de 14 ani si avea deja buletin, cum se poate ca si acum dupa 20 de ani baiatul sa aiba al... nu stiu catelea buletin pe aceasi adresa?!

                     Cand am cumparat apartamentul cu noi a venit si mama mea, vaduva, apartamentul a fost achizitionat din banii proveniti din vanzarea casei construita de parintii mei, casa in care tata si-a bagat intreaga viata, a murit in 1992 inainte de a implini 50 de ani si mama mea si-a bagat tineretea. In aceste circumstante apartamentul a fost trecut doar pe numele meu desi eram casatorita iar mama a fost trecuta cu uzufruct pe apartamentul pentru care ea ne-a dat banii, asta a fost dorinta ei. Cand ne-am facut primele carti de identitate pe noua adresa a trebuit sa dau declaratie de primire in spatiu pentru buletinul sotului meu, din cauza ca apartamentul era doar pe numele meu, nu al ambilor soti. Zece ani mai tarziu cand a trebuit sa ne refacem buletinele a trebuit mama in calitate de uzufructuar sa dea declaratie ca ne primeste in spatiu pe amandoi. Cand i-am facut buletin fiicei noastre din nou a trebuit sa semneze bunica uzufructuara. Buletinul i s-a facut cu o valabilitate de patru ani. Cand fiica a implinit 18 ani a trebuit refacuta cartea de identitate, pentru ca nu am sters uzufructul a trebuit sa duc cu mine, in original, certificatul de deces al mamei.

                     In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb cum poate cineva sa isi faca in continuare carte de identitate pe un apartament pe care tatal sau l-a vandut in urma cu DOUAZECI DE ANI ?!

                     "O constiinta impacata si pace in  suflet va doresc tuturor"

                                                                                                             K'melia      

Pacaleli amare versus frica

Motto: "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate ZIDESC. Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare folosul altuia."
                                                                                                         1 Corinteni 10;23-24

              Maine e 1 aprilie, ziua pacalelilor dar, din pacate, maine nu vor fi pacaleli.Nu din acelea vesele. Pacaleala zilei de maine si a anului 2020 este pandemia de COVID 19. Este una amara, pelin curat.

               Pacaleala lui 2020 este ca ne-a aratat ca politizarea Romaniei a creat un sistem bazat pe Politica,  Cunostinte, Relatii si minciuna, santaj, impostura si aceasta pandemie a scos la lumina tot ceea ce este mai urat, mai putred si in acest sistem pe care s-au catarat oamenii cei mai toxici, prin santaj, amenitari dar totodata frica exacerbata pana la groaza si suferinta scoate tot ceea ce este mai rau si  in fiecare dintre noi.

              Frica si boala ii face pe toti romanii care munceau ocazional, sezonier, la negru, cerseau, furau, se prostituausa se intoarca acasa.Cum toti acestia sunt cu lacune educationale dar si cu o mare agresivitate in gandire, limbaj si comportament, frica si suferinta ii face si mai agresivi, irascibili, instabili. Frica si suferinta ne face si pe noi sa fim banuitori, acuzatori si agresivi cu cei care vin fie ca sunt din aceia care nu respecta regula autoizolarii fie ca o respecta.

              Frica ca se vor descoperi toate minciunile lor, furtisagurile lor si incompetentele lor ale politicienilor si sefilor ii face si pe ei sa devina agresivi, sa tipe, sa ameninte pe toata lumea.

             Frica ne face sa comentam cu rautate pe internet, judecam pe toata lumea, etichetam, condamnam. E plin internetul  de postari si comentarii rautacioase la adresa tuturor, a celor care se intorc acasa pentru ca nu au cotizat la sistemul de sanatate din tara, pentru ca ne desconsidera pe noi cei ramasi acasa ca nu ne descurcam ca ei desi de multe ori cei desconsideratin au si o educatie mai solida si un venit mai sigur daca nu mai bun decat cel care braveaza; a cadrelor medicale in special cele care acum se gasesc sa dezerteze din sistem,a autoritatilor.

             Cultura romana a pierdut deja personalitati de marca Vintila Mihailescu si Paul Goma iar la noi si peste tot in lume aceasta pandemie este abia la inceput. Noi toti, romanii si toti ceilalti locuitori ai lumii trebuie totusi sa gasim calea de a trece prin aceasta pandemie fara sa ne canibalizam, toata suferinta si frica trebuie sa gasim cum sa o transformam in ceva care sa ne apropie pe unii de altii.

             "Respiram noi oare cu adevarat aerul  Libertatii? Si am inceput sa ma indoiesc...

               Nu este vorba aici despre numeroasele "libertati" in care se desface Libertatea, libertati traduse la randul lor in tot atatea "drepturi"care o apara, ci despre Libertate ca atare , Libertatea umana suprema care este LIBERTATEA CUVANTULUI. Inca o data, nu libertatile cumulate ale presei, opinieisi alte cuvantari, ci Libertatea rostitoare a fiintei umane, care este, oricum am defini-o, o fiintacuvantatoare. Iar prin cuvant comunica astfel cu celalalt, transformandu-l -si transformandu-se la randul sau - in ceea ce limbajul crestin numeste atat de potrivit "aproapele"." (Vintila Mihailescu -Scutecele natiunii si hainele imparatului; pg.264 Hainele imparatului. Un manifest stangaci. Editura Polirom 2013)

            "La inceput era CUVANTUL si CUVANTUL era la Dumnezeu si Dumnezeu era CUVANTUL"  Ev. Ioan 1;1

             Pentru ca CUVANTUL este Dumnezeu haide-ti deci sa-L folosim ca sa unim om cu om, sa unim roman cu roman, sa-L folosim ca sa vindecam nu sa ranim, sa-L folosim ca sa mangaiem, sa-L folosim spre a face bine si a ne face pe noi insine mai buni sa folosim aceasta libertate suprema, libertatea cuvantului  spre salvarea noastra a tuturor.

        "O constiinta impacata si pace in suflete va doresc tuturor"

                                                                                         K'melia 

PUTEREA unui nume bun

                                                         PUTEREA 1ui nume bun


Motto: Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si aurul.
                                                                                         Pilde 22;1

            Luni am aflat ca in seara zilei de dumineca a murit "tanti Dita", Ecaterina Morar fosta asistenta medicala, pensionata in 1991 de la Spitalul Judetean Arad,fosta cantareata in corul bisericii Sega I Ilarion V. Felea din Arad si organizatoare de pelerinaje pe la manastiri de pe tot cuprinsul Romaniei.

             Din octombrie anul trecut am fost si noi (eu si sotul meu) impreuna cu grupul ei, din pacate ea nu a mai putut veni, problemele de sanatate au determinat taierea progresiva, la inceput degetele, apoi jumatate din laba pentru ca in final sa i se amputeze de la glezna piciorul stang. Dificultatile  in mers dupa taierea a jumatate din laba piciorului au facut imposibil ca ea sa mai vina.Desi am cunoscut familia Morar de doar cateva luni aceste luni au fost suficiente sa vad ca ei si in special tanti Dita este tipul de om care scoate ceea ce este mai bun din fiecare persoana cu care interactioneaza.

             Numarul foarte mare de oameni care au venit luni seara la priveghi mi-a intarit convingerea  ca nu doar eu am vazut-o asa pe Dita. Au fost prezenti corul impreuna cu care a cantat 40 de ani, o mare parte din lumea medicala aradeana, multi dintre pelerinii cu care ea vizita manastirile din toate regiunile Romaniei chiar si preotul Manastirii Sfantul Nectarie din judetul Hunedoara. Numarul foarte mare de oameni care au venit la priveghi au dovedit inca o data ca puterea este ceva greu de inteles, ceva pentru ce multi alearga, fac sacrificii pe care nici nu le gandesti si pe care multi nici nu o gasesc niciodata, altii  gasesc pentru o vreme iluzia puterii si cand se trezesc cad in abis. Multi oameni care nu cauta puterea , nu o doresc si nici macar nu isi constientizeaza puterea. Uneori  nici cei din jurul lor , cei cu care interactioneaza nu realizeaza ce om puternic au in fata. Puterea are foarte multe forme, o intalnesti la oameni umili, in locuri unde nu te-ai astepta , pentru ca "puterea este parte integranta din orice relatie" ( Dachner Keltner- Paradoxul puterii; principiul 2) iar eu consider ca este cel mai puternic acela care in toate interacrtiunile sale reuseste sa ii faca pe cei cu care interactioneaza sa dea ceea ce este mai bun in ei, scoate ceea ce este mai bun din fiecare si face asta fara sa constientizeze,fara sa urmareasca acest scop, fara sa i se para nimic alceva decat normalitatea. In acesti oameni lucreaza "roada duhului (care) este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea,infranarea poftelor." (Epistola catre Galateni cap 5 versetele 22-23).

           "O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor"
                                                                                           K'melia

Limba, cultura,istorie...si manipulare

MOTTO:"Omul nu poate sa dea ceea ce-i este lasat sa indeplineasca decat in pamantul lui si pamantul lui inseamna legea lui traditia lui, amintirile lui istorice numele lui national"
                                                                                                      Nicolae IORGA


                    Am sesizat de multa vreme ca eu desi ma consider o cititoare impatimita,  dupa literatura de limba romana cel mai mult am citit autori ai limbii engleze,mai apoi cativa autori de limba franceza si ceva germani, scriitorii marii literaturi ruse, toti in traducere, aproape deloc autori de limba spaniola,nordici sau asiatici, deloc autori africani. Am pus asta pe seama faptului ca in scoala am studiat din clasa a II-a limba engleza si in toti anii de studiu a limbii engleze am avut numeroase texte care ne faceau cunoscute noua elevilor literatura engleza, cultura generata de limba engleza.

                  In anii de cand am acces la internet dar si la carti la care nici nu puteam visa inainte de 1990 am inceput sa citesc mult despre religii, toate religiile lumii, culturi exotice pentru noi europenii.In anii '90,inainte de internet prin cartile lui James Clavell am facut cunostinta cu lumea Japoniei, a Chinei dar si a Iranului. Am inceput sa citesc despre musulmani. Revenind pe litoralul romanesc dupa o pauza de...24 de ani,in copilarie am fost intr-o tabara la Navodari in 1980,aveam pe atunci 13 ani,tin minte ca am audiat la radio comentariile lui Cristian Topescu despre evolutia Nadiei Comaneci la olimpiada de la Moscova care se desfasura in aceea perioada. Am revenit pe litoralul romanesc in 2004 casatorita si cu fiica mea de patru ani,in aceste concedii am intalnit si cunoscut mai multi tatari din Dobrogea,am vizitat moscheile din Constanta, CarolI, din Mangalia si cea din Medgidia si asta mi-a deschis dorinta de a afla mai mult despre istoria musulmanilor din Europa cum au ajuns ei in Europa,unde sunt. Mare a  fost surpriza mea sa aflu ca in Rusia, chiar si in Rusia tarista populatia a fost impartita cam in mod egal intre crestinii ortodocsi si musulmani dar acestia din urma au fost si Rusia tarista ca si in URSS tot timpul cetateni de rangul doi.Rusia in timpul tarismului dar si cea comunista nu a recunoscut niciodata alta credinta, religie ca fiind a tarii decat crestinismul ortodox.

                    In anii de scoala am studiat opt ani limba rusa, in gimnaziu dar si in liceu,spre deosebire de engleza, rusa nu mi-a placut.Nu am reusit nici eu,nici familia mea si nici cei doi profesori pe care i-am avut la limba rusa sa imi deschida dorinta de a cunoaste cultura rusa. Probabil o importanta a avut si alcatuirea manualelor de limba rusa care nu au cuprins in acesti opt ani nici o referire la literatura rusa anterioara anului 1917 dar nici macar la litaratura sovietica, nimic despre cultura Rusiei inainte de comunism, nimic despre cultura rusa in general, doar texte anoste , patriotarde si cu un foarte puternic iz de ideologie comunista. Nici la istorie nu am invatat nimic despre istoria dinainte de 1917 a Rusiei sau foarte putin si asa cum era la istoria Romaniei se spunea foarte putin despre regi si daca acel putin era de rau era perfect din punctul comunistilor de vedre la fel se aplica si despre tarii Rusiei, nu am ramas cu mai nimic mai mult decat ca se numeau Romanov,ca ultimul tar a fost ucis la Ekaterinburg in Siberia, ca a avut patru fiice si un fiu bolnav de hemofilie.

                     In urma cu cativa ani citind memoriile lui Farah Pahlevi, sotia ultimului sah al Iranului, pe care revolutia islamica l-a alungat in ianuarie 1979 din tara, am aflat despre Azerbaidjan si ca aceasta provincie si aceasta populatie, azerii sunt impartiti intre Azerbaidjanul sovietic si cel iranian.

                    In acest context completat de internet si de documentare tv am citit in aceste ultime zile "Deschide ochii Zuleiha", romanul de debut al scriitoarei Guzel Iahina, o scriitoare rusoaica dar etnic tatara.Un roman despre exilul in Siberia al unei femei tatare considerata chiabur, despre cei 16 ani pe care ii traieste aceasta femeie intr-o colonie siberiana alaturi de multe alte nationalitati, de chiaburi, detinuti de drept comun si intelectuali ai vechiului regim din Sankt Petersburg redenumit Leningrad .

                    Poate relatiile destul de incordate  dintre estul UE si Rusia lui Putin face ca nici acum dupa mai bine de 30 de ani de la sfarsitul razboiului rece nici in Romania si nici posturie tv de documentare straine nu dau decat foarte putine informatii despre Rusia si cultura rusa dinainte de 1917 si in putinele filme sau documentare care se difuzeaza se abordeaza doar marile personalitati istorice ale Rusiei ca Petru cel Mare, Ekaterina cea Mare,uciderea Romanovilor, ecranizari ale clasicilor rusi arhicunoscutele Ana Karenina, Razboi si Pace sau Fratii Karamazov.Nici acum nu se spune nimic despre populatiile musulmane de pe teritoriul Rusiei, despre cultura tatarilor si a celorlalte populatii musulmane din Rusia. Trist si pacat pentru ca eu am convingerea ca daca am incerca sa  ne cunoastem mai bine unii pe altii,sa ne apreciem cultura reciproc am deveni mai toleranti si poate am reusi sa reducem din actele teroriste  ale cecenilor si ale altor popoare care nu au o tara a lor, nu le este recunoscuta identitatea nationala, cultura si nu li se permite sa traiasca conform cu cutumele lor,unele vechi de secole.

      "O constiinta impacatasi pace in suflete va doresc tuturor."

                                                                                       K'melia   

Sagetile K'meliei: Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasc...

Sagetile K'meliei: Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasc...: Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la ca...

Curat mestesug de tampenie=administratia romaneasca

Motto: "N-as spune ca avem clasa politica sau mass-media pe care le meritam, dar trebuie sa recunoastem ca avem personaje publice la care cel putin demografic vorbind, ne putem astepta.Nu este resemnare si nici "fatalism", dar chiar si celmai ireductibil optimism trebuie sa ramana lucid..."
                                   Vintila MIHAILESCU-Scutecele natiunii si hainele imparatului

        In administratia romaneasca oamenii cu adevarat profesionisti ii cauti cam ca si diamantele prin mina iar ca sa ii ajutam pe cei mai prostuti ce totusi au accesat un post in administratie fie ea politie, posta romana, serviciul de taxe si impozite, asistenta sociala sau nu conteaza, ca sa ii "ajutam" deci noi romanii concepem procedurui de lucru stufoase, imbarligate in care cetateanul ce are ghinionul de a se naste in Romania si manat de arhaicul sentiment patriotic, o reminiscenta din epoca de piatra de altfel, manat deci de arhaicul sentiment patriotic nu vrea sa emigreze si atunci EU administratia romaneasca il plimb de la Ana la Caiafa cu un ditamai dosarul pentru orice fleac. Ca nu stim, nu vrem si nu putem sa scoatem proceduri simple, clare, logice si carti sau brosuri ce sa se intituleze "Administratia romaneasca pe intelesul tuturor" sau poate mai bine "Actul administrativ romanesc pentru DUMIES/prostuti" ( ca tot e la moda romgleza)...

          E februarie,prima zi din semestrul doi al anului studentesc si in goana dupa venituri a administratiei romanesti se planteaza un politist, cel mai tanar si naiv angajat al politiei care inca nu si-a invatat prea bine gradul si titlul profesiional daca nu are legitimatia in mana darmite procedurile stufoase si incalcite ale administratiei, se planteaza deci acest politist langa complexul studentesc,intr-un loc in care si cel mai modern GPS iti spune "problema imposibil de rezolvat" sa faca bani pentru politie. Cum? Simplu, orice complex studentesc din Romania este inghesuit, fara locuri de parcare si deci cu masini lasate unde e un pic de loc si cu multe sensuri unice, schimbate des si politistul nostru pandeste tineri studenti cu masini din alte judete care calca pe bec...Prinde tanarul nostru politist o domnisoara studenta ce intra 10 metri pe interzis si o amendeaza. Domnisoara nu contesta amenda, intreaba timid totusi pe unde se poate intra legal aici?! I se raspunde "pe strada Miorita".I se dau indicatii pretioase nu platiti amenda in orasul de resedinta pentru ca va trebui sa aduceti la politie la noi dovada platii ca altfel veti figura in evidentele ANAF cu ea neplatita! Intreaba unde pot sa o platesc, la orice oficiu postal i se raspunde, in termen de 15 zile lucratoare platiti jumatate din amenda. Zis si facut plateste domnisoara in termenul celor 15 zile lucratoare jumatate din amenda si isi ia gandul de la aceasta amenda.

           In septembrie pe cand domnisoara si familia ei se pregateau de inceputul unui nou an universitar vine un plic de la directia de taxe si impozite a primariei din localitatea de resedinta un plic pe numele domnisoarei noastre studente cum ca are de platit suma de ... lei,nu se intelege din hartia respectiva deloc daca suma este o amenda sau un impozit si nici cine ar fi emis amenda?! Intram pe pagina de internet a primariei la sectiunea taxe si impozite cu CNP-ul domnisoarei noastre dar nici aici nu aflam nimic relevant, doar ca domnisoara noastra are de platit ... lei.Cum domnisoara noastra nu are proprietati pe numele ei chestiunea impozitelor se exclude, masina cu care circula fata este masina mamei suma nu poate fi decat o amenda si una care s-a dat intr-un moment in care a fost legitimata domnisoara. Dupa o deplasare la directia taxe si impozite a primariei, aici plimbarea intre trei ghisee si birouri, trei persoane, una mai plictisita decat alta de la care explicatiile se obtin greu de parca ar fi toate acestea o munca de Sisif (sic), i se explica domnisoarei ca tanarul si naivul nostru politist plantat in zi defebruarie langa complexul studentesc a dat indicatii anapoda caci trebuia tocmai invers daca plateste amenda in judetul in care studia trebuia sa prezinte dovada platii, chitanta in original la directia taxe si impozite din localitatea de domiciliu caci banii trebuie sa intre la primaria de domiciliu nu la aceea de unde a fost emisa amenda! Aflam cu aceasta ocazie ca nici comunicarea intre posta romana care incaseaza amenzi si politia care le-a emis sau directiile de taxe si impozite nu se face mai deloc, e greu domnule sa trimit pe internet o copie de chitanta.

          O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                        K'melia    

Sfarsit si inceput de drum

              Sfarsit de an si inceput de an, timp pentru bilanturi si pentru planuri de viitor.Sfarsit de cariera  de 21+ ani ca asistent medical de penitenciar si inceput pentru o alta etapa a vietii pentru mine, timp pentru provocari noi.

              A fost o provocare munca intr-un  penitenciar, am parcurs in acesti peste 21 de ani multe transformari si tot atatea provocari. Prima provocare a fost transformarea mea din civil in subofiter militar de penitenciare. Daca gradul, functia, titlul le-am primit instant la transferul meu din spital in penitenciar, interiorizarea si asumarea acestor calitati a fost un proces de durata, asta in primul rand pentru ca eu nu am avut militari in familie, tatal meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) nu a facut nici macar armata din cauza unor probleme de sanatate si de aceea eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre ceea ce inseamna cu adevarat militaria. Imi amintesc ca mi-am inceput aceasta cariera intr-un 1 Decembrie, familia mea compusa la aceea vreme din mama mea si sora mea cu familia ei locuiau la mai putin de 40 km de localitatea in care eu locuiam si lucram, la revenirea in serviciu dupa sarbatorile de iarna medicii cu care lucram m-au intrebat cum mi-am petrecut sarbatorile si raspunsul meu firesc a fost am fost acasa, la mama.Un coleg subofiter asistent medical si el m-a intrebat "ti-ai facut parasirea garnizoanei?"...Dupa o pauza de cateva secunde am intrebat stupefiata "Ce sa-mi fac?!" Am realizat cu adevarat ce inseamna suofiter cu grad militar abia dupa ce am inceput o relatie sentimentala cu cel care avea sa devina sotul meu, subofiter la acelas penitenciar cu o vechime de peste sapte ani cand eu m-am angajat si fiu de ofiter de armata el visa regulamente si ordine militare si in somn. Cursul de initiere de 45 de zile l-am facut abia dupa mai bine de trei ani de la nagajarea mea, in acest timp fusesem un an in concediu de cresterea copilului .

              O alta provocare a fost demilitarizarea si transformarea noastra in functionari publici cu statut special, introducerea sindicalismului in sistem. De fapt demilitarizarea adevarata este si ea un proces de durata, una chiar mai lunga decat transformarea mea intr-un militar, au trebuit sistemului peste zece ani pentru a gasi solutia politica, economica si legala ca sa ni se plateasca un spor de 75% pentru orele de serviciu efectuat la sfarsitul de saptamana si in sarbatori in care legal nu se lucreaza si vreo patrusprezece ani pentru a plati orele suplimentare muncite de catre cei care muncesc in locuri cu continuitate. O provocare a fost insasi introducerea pontarii si normarii muncii, concepte inexistente la militari, mai apoi introducerea recuperarilor, a compensarii cu timp liber a muncii suplimentare sau realizarea graficelor de lucru in asa fel incat cei care lucreaza in posturi cu continuitate sa nu efectueze mai multe ore decat cei care lucreaza opt ore de luni pana vineri.

                 Toti acesti ani si transformari mi-au lasat urme in gandire, in atitudine, in modul de a judeca. Am colaborat si lucrat impreuna si sub comanda mai multor comandanti, directori, medici si colegi asistenti medicali, colegi din multe si variate compartimente. De unii dintre acestia m-am despartit de-a lungul anilor cand ei s-au pensionat, unii au murit, cativa chiar inainte de a apuca pensionarea, altii dupa doar cativa ani de pensie. De multi ma voi  desparti la pensionarea mea.

                   Gustul pensionarii este dulce amarui. Dulce pentru implinirile pe care le-am primit in acesti ani, pentru relatiile de prietenie, colegialitate legate si cimentate in toti acesti ani, pentru ca cred, sper ca am lasat loc de buna ziua si intalnirile viitoare atunci cand drumurile ni se vor intersecta cu ale fostilor colegi vor fi placute de ambele parti. Amarui pentru ca am imbatranit eu ca om acumulind aceste impliniri, parcurgind aceste transformari. Amarui pentru ca politica "easy detention"dusa acum de catre politicienii romani a crescut tupeul, obraznicia detinutilor si ne-a diminuat spre zero posibilitatile de a contracara acest tupeu, aceste obraznicii. Aceasta politica a distrus coeziunea care exista intre noi angajatii in primii mei ani de munca in penitenciar. Atunci eram un corp compact, uniti chiar daca discutiile purtate de colegi din compartimente diferite puteau parea unui outsider adevarate certuri. Acum, din pacate, coeziunea aceea nu o mai regasesc, suntem dezbinati, egoisti si in loc sa formam un colectiv suntem doar o adunatura de grupuri si grupulete.

                      Eu am incercat in toti acesti ani sa ii privesc pe detinuti prin prisma de pacienti si nu prin aceea de detinuti, sa nu ii judec. Am incercat sa imi fac cu placere si dragoste meseria, sa imi iubesc colegii, sa ii ajutsi sa nu ii judec nici pe ei cand fac ceva ce eu nu as face sau intr-o maniera in care eu nu as actiona. Va multumesc tuturor pentru bucuriile pe care mi le-ati facut, pentru sprijinul primit, pentru mangaierile pe care mi le-ati oferit, incurajarile si aprecierile voastre fara ele nu as fi ceea ce sunt acum si nu as fi adunat implinirile pe care le-am adunat in toti acesti ani. Sa incercati sa pastrati ceea ce ce a fost bun in ce si cum am facut eu, amintirile frumoase cu si despre mine caci eu cu siguranta asa voi face cu amintirile mele. Sper sa ma iertati daca v-am gresit cu ceva , nu afost niciodata in mod voit sau cu rea intentie.

                       Va doresc fiecaruia sa in parte sa ajungeti cu bine, sanatosi la sfarsitul carierei voastre si sa va simtiti cel putin la fel de impliniti cum ma simt eu acum.

                 " O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor."

                                                                                                  K'melia