miercuri, 25 martie 2026

Jurnal de pensionar episodul 15 - Ultimul apel

                                                        

                                                             POP  SORIN  CLAUDIU

                                                              06.06.1974 -  23.03.2026


                            În 9 martie creștinii sărbătoresc pe Sfinții 40 de Mucenici de la Lacul Sevastiei și pentru că aceștia au fost soldați în armata romană, în această zi se ridică parastase de obște pentru militarii morți. Asociația Cadrelor Militare în Retragere și în Rezervă din ANP filiala București ridică și ei parastas pentru cei adormiți, cum frumos se spune în biserica ortodoxă, de la Penitenciarul Arad a fost pomenit doar regretatul comandant col (r) BUCUR MARIN, pentru simplul motiv că organizatorii nu cunosc alte nume, ne-au rugat ca pentru viitor să le comunicăm o listă completă, vineri 13 martie câțiva colegi care ne-am întâlnit pentru socializare am început să punem pe hârtie numele celor trecuți în lumea celor adormiți, am depășit cifra de 60.

                             Astăzi, 25 martie 2026, zi de mare sărbătoare, Buna-Vestire, ne-am luat rămas bun de la un alt coleg POP SORIN CLAUDIU. Sorin a fost un copil făcut la bătrânețe, când el s-a născut părinții lui aveau 48 și 59 de ani, bunicii lui erau deja trecuți în lumea celor adormiți. Cel mai probabil nașterea sa a fost o bucurie greu de descris în cuvinte pentru părinții săi, în mod cert a fost un copil iubit. Viața însă a fost destul de aspră cu el, la doar 18 ani își pierde unul dintre părinți și la 20 de ani rămâne singur. Pentru că părinții lui l-au crescut cu credință și au pus în el valori umane, morale care să îl ajute pentru vremurile în care v-a fi singur,, acestea au dat roade. Sorin și-a continuat studiile, s-a angajat la Penitenciarul Arad, la 30 de ani s-a căsătorit cu Sorina Ioana, la 40 a devenit pentru prima oară tată și în 2019 i s-a născut a doua fiică. A fost un coleg discret, atent, corect și așa a fost și cu viața lui personală, cele mai multe dintre aceste amănunte le-am aflat astăzi la înmormântarea sa din ceea ce ne-a spus preotul și din ceea ce era inscripționat pe monumentul funerar al familiei sale. În urma sa a rămas o văduvă tânără, de doar 43 de ani și cele două fiice de 12 și 7 ani. Sorin s-a pensionat în 2021 și a continuat să fie la fel de discret și după trecerea în rezervă, cea mai mare parte dintre noi nu am știut că a fost bolnav până când am aflat că a decedat. Pentru că eu mi-am luat în mod voluntar sarcina de a încerca să ne țin uniți într-o comunitate am format grupuri de facebook și de WatsApp cu foști colegi, postez aici, în aceste grupuri, decesele colegilor. După ceva vreme în care ne-am întâlnit unii la meciurile UTA sau întâmplător prin oraș, dar cel mai mult pe la seri de priveghi și înmormântări, am decis să postez pe grup și când este ziua de naștere a colegilor. Mai târziu aceste grupuri au fost și calea prin care am putut ajuta colegi care au avut probleme de sănătate și tratamente costisitoare. Colegul care m-a sunat să mă anunțe despre decesul lui Sorin mi-a spus: am văzut că nu ai postat nimic și mi-am dat seama că nu ai aflat. Grupurile mele au devenit un fel de  registru "DZU" pentru rezerviști.

                          A doua zi după ce am aflat despre decesul lui Sorin am aflat că un alt coleg a trecut în lumea celor adormiți.

                                                   

                                                      ION  BOHAN

                                                      22.12.1968 - 24.03.2026

                      Ion a fost mezinul unei familii de oameni harnici din Moldova, localitatea ȚUȚORA județul Iași, avea două surori și un frate mai mare Vasile. Vasile a intrat după ce a terminat liceul în miliție și a ajuns cu repartiție, în 1983, la proaspătul reînființat Penitenciar Arad. După ceva vreme una dintre surorile lui ajunge și ea în Arad la fabrica de confecții Moda Arad. Vasile o va convinge și ajuta să se alăture și ea la Penitenciarul Arad. Tatăl lor v-a muri subit, tânăr, când mezinul Ion abia pășise în băncile liceului. După ce Ion termină liceul, fratele cel mare își asumă obligații de părinte și îndrumă pașii fratelui Ion spre munca în Penitenciarul Arad. După câțiva ani Ion se transferă la Penitenciarul Iași pentru a fi mai aproape de mama sa. Trecerea în rezervă a lui Ion se face de la Penitenciarul Iași. Peste două zile, pe 27 martie se împlinesc ȘAPTE LUNI de la decesul lui Vasile Bohan, ieri fratele lui mezin, Ion Bohan a făcut un IM și la doar 57 de ani a trecut în lumea celor adormiți îndurerând familia. Au rămas în urma sa o fiică, o soție și două surori care nu vor mai avea cui spune "FRATE".  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu