In pragul celor...50 de ani

In pragul celor...50 de ani

             In ziua in care implinea 50 de ani mama mea a ramas vaduva, tatal meu nu a apucat sa implineasca aceasta frumoasa varsta.Maine de 1 Decembrie 2016, Ziua Nationala a Romaniei si la 98 de ani de la Marea Unire eu implinesc 50 de ani, o fi mult, o fi putin, nu stiu, mie sincer nu mi se pare a fi asa de multi.Se spune ca odata cu inaintarea in varsta devenim mai intelepti, sincer nu mi se pare ca sunt mai inteleapta, poate putin mai calma, acum e parca un pic mai usor sa nu reactionez instantaneu coleric cum faceam la 20 de ani...In rest acum ma misc mai incet, in principal din cauza kilogramelor in plus si nu de putine ori mi se taie respiratia, din cauza astmului.Imi iubesc profesia si in ciuda multor neajunsuri ale locului in care profesez cred in continuare ca pot sa ajut si o fac, incerc asa cum m-a invatat din copilarie mama, sa nu judec pe nimeni , sa ma gandesc intai ce as face eu daca as fi intr-o situatie similara?! Incerc sa fiu un om pozitiv, sa gandesc frumos, sa vorbesc frumos sa simt frumos pentru ca eu cred cu adevarat ca asa cum banul trage la bani tot asa binele trage la bine si se pare ca si oamenii de stiinta sunt de acord cu aceasta abordare.

             O fi aici jumatatea vietii mele sau, cel mai probabil, mai mult decat jumatate, Dumnezeu stie cred insa cu tarie ca sunt binecuvantata, m-am nascut intr-o familie iubitoare, o familie care pana la grade de rudenie care se pierd in multe alte familii, au tinut si tin mereu aproape, o familie care ne-am ajutat unii pe altii cand am putut sa facem asta.Dumnezeu mi-a harazit bucuria de a fi mama, mi-a daruit un copil bun, vesel, frumos si iubitor, mi-a harazit un sot bun, un om iubitor, harnic care s-a integrat minunat in familia mea si astfel am completat-o.

             Tot ceea ce sunt astazi ca om, ca profesionist, ca sotie si ca mama datorez parintilor mei si familiei mele, in familie am invatat sa iubesc radacinile mele, sa respect munca, credinta si gandirea celor din jurul meu.Tot ceea ce am astazi ca posesie, avere datorez parintilor mei.Din experienta lor de viata am invatat ca este important sa iti iubesti munca si pe cei cu care lucrezi, ca asta te ajuta sa nu ti se para o povara castigarea painii noastre cea de toate zilele, am invatat ca atunci cand esti apreciat pentru ceea ce faci totul pare mai usor, cand simti ca esti respectat si iubit totul este mai usor, mai frumos.

               Nu stiu ca viitor imi rezerva Bunul Dumnezeu dar sper ca sa imi dea sanatae si daca sanatate am atunci totul va fi o binecuvantare si nu o povara.

O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                         K'melia

Dascalita

Motto:"Cand tremurandu-si jalea si sfiala,
Un cant pribeag imbratiseaza firea,
Si-un trandafir crescut in umbra moare,
Si soare nu-i sa-i planga risipirea,
Eu plang atunci, caci tu-mi rasai in zare,
A vremii noastre dreapta mucenita,
...................................
Sfielnica, balaie dascalita"
Dascalita- de Octavian Goga


Astazi s-a implinit o luna de la moartea mamei si eu incerc sa-mi amintesc tot ceea ce a fost frumos in viata ei, incerc sa tezaurizez toate amintirile frumoase impreuna cu ea.Imi amintesc ca povestea ca de cand se stie se juca cu papusile de-a educatoare cand era la gradinita, de-a invatatoarea cand a trecut la scoala si de-a profesoara atunci cand a ajuns in ciclul gimnazial.Dragostea pentru istorie i-a trezit-o profesoara ei din ciclul gimnazial, imi pare rau ca nu imi amintesc numele ei dar mama povesteste ca era o femeie deosebita, cu studii facute in anii antebelici in Franta si asta si-a pus amprenta pe intreaga ei personalitate, nu era casatorita, era o femeie eleganta si care a trait cu pasine profesia de dascal.In liceu la Bastilia Resiteana a avut o profesoara de istorie anosta si cand a anuntat colegii ca ea vrea sa dea admitere la Cluj Napoca la istorie toti au fost extrem de mirati, au intrebat-o daca vrea sa ajunga ca si profesoara din licei si ea a replicat atunci ma las de invatamant si ma duc la cratita...
Chiar daca mama a avut o viata implinita si in familie a trait profesia cu pasiune, si-a iubit elevii si a stiut sa le trezeasca interesul chiar si celor carora nu le placea istoria, elevii ei au iubit-o de la primele generatii care ii spunea mama Lore si pana la ultimele generatii pentru care a ramas chiar si dupa pensionare doamna directaore, cred ca au iubit-o pentru ca au simtit cu totii ca ii iubeste si ea, ca pentru ea erau cu totii niste copii frumosi si deosebiti fara sa conteze neaparat notele lor sau daca le placea materia pe care ea o preda, stia sa stimuleze in toti cei care o inconjurau calitatile fiecaruia, stia cum sa faca pe toti cei cu care interactiona sa fie mai buni, mai impaciuitori, mai iubitori.
Ca profesor, pentru ca da am avut-o profesor in gimnaziu pe mama mea, stia sa starneasca dragostea de pamantul romanesc, pentru istoria noastra si pentru eroi nostri in toti cei care o ascultau.Am plans cand ea mi-a predat Iancu de Hunedoara si ne-a povestit ca eroul de la Belgrad a murit la 10 zile dupa victoria care a salvat Europa , de ciuma, ii vedeam pe toti conducatorii celor 360 de statulete germane chefuind in timp ce eroul victoriei murea...


Dormi in pace mama mea

Nunta de aur

Nunta de aur

Maine pe 18 septembrie 2016 se implinesc 51 de ani de la casatoria parintilor mei, de fapt aniversarile lor s-au oprit pe la jumatate...la 26 de ani si ceva.Tatal meu a murit putin inainte de a implini 50 de ani, in ziua in care mama a implinit 50 de ani, parintii mei erau nascuti in acelas an, mama in 28 ianuarie, tata in 5 aprilie 1942, imi amintesc ca frecvent de ziua mamei, in gluma, tata spunea ca ea devine acum seful familiei fiind cea mai in varsta dar ca in aprilie isi va relua functia de cap al familiei.Zilele de nastere erau marcate intotdeauna in familia noastra, cand eram prea mici spre a tine minte asemenea aniversari tata inainte de ziua mamei planuia in secret cu noi ce sa-i cumparam mamei si pe la sfarsitul lunii martie cand se apropia ziua tatei mama complota impreuna cu noi.Tata era un fericit fiind in fiecare an aniversat de doua ori el avand nume de sfant, FLORIAN, de regula tot in luna aprilie erau si Floriile, onomastica tatei cand casa era plina de musafiri trei zile.Imi amintesc insa ca ziua casatoriei lor nu era marcata niciodata, chiar si acum cand amurit mama a trebuit sa caut certificatul de casatorie intre acte spre a fi sigura ca nu gresesc data casatoriei...Stiam ca nunta lor s-a facut acasa la mama, la Resita dar in rit ortodox, a fost gestul de respect al mamei pentru cei doi frati ai viitorului ei socru, frati care erau preoti ortodocsi dar ziua casatoriei parintii mei nu au serbat-o niciodata.
Mama imi povestea o discutie purtata cu mamam ei inainte de a se casatori, bunica era o catolica convinsa dar si o credincioasa adevarata si din motiv ca ea era divortata de primul sot s-a casatorit cu bunicul meu la biserica ortodoxa pentru ca a dorit sa aiba binecuvantarea lui Dumnezeu asupra familiei ei.Date fiind acestea bunica a acceptat destul de usor cununia ortodoxa dar a incercat sa-i sugereze mamaei ca sa boteze copii catolic sau baietii ortodox si fiicele catolic, mama a refuzat din start spunand ca religia trebuie sa uneasca o familie nu sa o dezbine si ca ea nu isi poate inchipui doi frati care pleaca impreuna de acasa si in fata bisericii unul intra iar celalalt isi continua drumul spre alta biserica...
In familia mamei din cei cinci frati mama a fost singura care a fost casatorita o singura data, ceilalati patru frati si surori au fost casatoriti fiecare de mai multe ori, fara sa ramana vreunul vaduvi sau vaduve, au divortat fiecare de mai multe ori, au avut fiecare mai multe casnicii, mai multe relatii, vieti personale destul de agitate.
Chiar daca traind in anii comunismului mama nu a putut afisa credinta ei in Dumnezeu, copil fiind mama mergea la biserica doar in satul bunicilor mei paterni, un sat care nici astazi nu are decat vreo 300 de numere de casa si unde bunicul era epitrop la biserica, un sat unde intrau in biserica toti cei care veneau la parinti fie ca lucrau pe la armata sau politie.Imi amintesc un an in care de Sfintele Pasti nu am reusit sa ajungem la bunici iar mama adorit sa mergem la inviere si ne-am dus cu tramvaiul la Masca, la 3 kilometri distanta unde era preot unul din fratii bunicului si unde era tot o comunitate mica de oameni credinciosi.Anii acestia mi-au aratat ca nu este nevoie sa mergi tot timpul la biserica pentru a fi credincios ci felul in care iti traiesti viata arata credinta cea adevarata si mama mea daca ar fi sa caut un citat din Biblie care ar putea sa o caracterizeze acesta ar fi:"fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Ev.Mateicap5 vers 9).In tot ceea ce a facut sau spus mama mea a cautat sa cultive buna intelegere intre oameni, pacea in familie , in comunitate la locul de munca.Se facea ca nu baga de seama cand era persiflata, nu raspundea la replici acide si nu spunea niciodata mai departe o critica sau un repros doar cuvinte de multumire , de bine.
Sper ca acum sunteti impreuna dragii mei parinti si de acolo dintre ingeri ne vedeti pe noi copii si nepoatele voastre, sper sa fiti multumiti de noi si Dumnezeu sa va odihneasca alaturi de Sfintii Sai.


O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
K'melia

Mama

GORNIC HANI-LORE, nascuta Orzen, s-a nascut la 28 ianuarie 1942 in BRAILITA, astazi cartier al municipiului Braila.A fost al patrulea din cei cinci copii ai cuplului Olga si Rudolf Orzen.
La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial tatal a fost deportat in Rusia si mama impreuna cu copii s-a intors in orasul Resita alaturi de mama ei, bunica copiilor.In resita va urma micuta Lore scoala si v-a absolvi Liceul Teoretic Resita, profil real in anul 1960.In toamna aceluias an, 1960 v-a incepe cursurile facultatii de istorie a universitatii din orasul Cluj Napoca.
Se va casatori cu GORNIC FLORIAN, din localitatea IERMATA, judetul Arad la 18 septembrie 1965.In anul 1966 v-a absolvi facultatea si va primi repartitie in localitatea SAGU din judetul Arad.Primul copil, fiica CAMELIA se va naste la 1 decembrie 1966.In toamna anului 1968 va veni prin transfer la Liceul Teoretic Pancota unde v-a lucra pana la pensionarea sa, la 1 septembrie 1999.Al doua fiica se naste la 2 mai 1969.In cei 31 de ani in care a predat in Pancota a fost profesor, director adjunct, secretar de partid si in perioada mai 1989 si 31 august 1998 a fost director al acestui liceu.Datorita sprijinului fostului elev, devenit coleg si director adjunct Sirb Zorel si al comunitatii orasului Pancota, a trait bucuria reiinfiintarii Liceului Teoretic Pancota sub conducerea ei ca director.
In toti anii in care a profesat si-a iubit meseria si elevii, a lucrat cu daruire si a avut o vorba buna pentru toata lumea colegi, elevi, parinti sau cunoscuti.Profesia i-a adus multe bucurii, satisfactii si impliniri.In ziua in care a implinit 50 de ani a ramas vaduva dupa mai bine de 26 de ani de casnicie. Profesia si dragostea pentru elevi, familia o vor ajuta sa treaca peste aceasta pierdere.
Dupa pensionare, in 1999 pleaca la ARAD alaturi de cele doua fiice si se va dedica intru-totul familiei si celor doua nepoate DIANA si FLORENTINA NICOLETA pe care le-a invatat limba germana.Ultimii ani i-au fost umbriti de suferinta avand dementa Alzheimer.



Aceasta a fost in cateva cuvinte mama mea si viata ei, daca ar fi sa aleg din Biblie versetul care o descrie cel mai fidel as alege" Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"(Matei cap.5 versetul 9).A iubit mult buna intelegere, buna pace in familie, la serviciu, intre toti cei ce au inconjurat-o in toata viata ei.Intotdeauna sfaturile ei erau de asa maniera ca sa duca la pace si buna intelegere.


Pentru ca ieri 27 august am inmormantat-o pe mama mea vreau in mod special sa multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de noi familia ei prin prezenta, coroane, flori, mesaje, ganduri bune si rugaciuni, numarul coplesitor de mare al celor care in diverse moduri ati fost alaturi in aceasta suferinta a fost ca un balsam pentru sufletul meu ranit dar si o dovada ca mama mea a fost o persoana iubita, respectata de comunitatea in mijlocul careia a trait si a muncit, o dovada ca mama mea a fost o persoana respectata si de cei care au cunoscut-o nu doar de noi cei din familie si aceasta convingere este de natura sa ne ajute pe noi familia sa depasim mai usor pierderea noastra.Vom tezauriza amintirile frumoase cu si despre mama noastra ca pe cea mai de pret avere.


K'melia

Convertirea la monarhism

                                                       Convertirea la monarhism

               In prima mea postare m-am prezentat cine sunt eu, ce scoli am absolvit , cum gandesc,am ales acum sa completez postarea mea introductiva in cea mai mare parte datorita dezbaterilor declansate pe internet de moartea si funerariile regale cu doliu national a M S Regina Ana a Romaniei.

                Asa cum sugereaza titlul postarii mele nu am fost dintru inceputuri monarhista, fara sa incerc sa ma scuz dar explicatiile mele sunt simple, m-am nascut intr-o familie mixta din mama nemtoaica si tata roman, in care parintii mei au fost fiecare primul intelectual al familiei, bunicii mei au avut barbatii sapte clase, una dintre bunicile mele , cea materna, a avut patru clase iar pe bunica paterna nu am vazut-o niciodata sa scrie sau sa citeasca o scrisoare, sa citeasca un ziar si nu am indraznit niciodata sa o intreb daca a avut sau nu scoala.Educatia mea de baza s-a desfasurat in intregime in anii comunisti, chiar mama mea, profesoara de istorie, a invatat in anii comunisti absolvind facultatea de istorie a universitatii clujene in anul nasterii mele, 1966.In acei ani unul dintre profesorii ei a devenit peste noapte custode de biblioteca pentru ca la curs a explicat studentilor ca si personalitatile pozitive ale istoriei au avut trasaturi negative de caracter cum si personalitatile negative au avut trasaturi pozitive , exemplificand ca Alexandru Ioan Cuza si-a semnat abdicarea in iatacul amantei iar Ion Antonescu a refuzat sa fie lagat la ochi si si-a comandat singur plutonul de executie zicand "trageti baieti dar trageti cum v-am invatat eu....In acei ani de inceput al deceniului '60 studentilor de la istorie nu li se permitea sa studieze liber operele marelui Nicolae Iorga, doar daca depuneau in prealabil un memoriu justificativ care sa explice ce opera doresc sa studieze si de ce ?! Logic ca un asemenea memoriu justificativ nu ar fi putut nici un student sa alcatuiasca decat daca un profesor il indruma in alcatuirea lui, un profesor care cunostea operele marelui istoric.

               Intoxicata deci de tot ceea ce mi s-a predat in scoala in anii '90 nu eram monarhista, iubirea mea pentru istorie si curiozitatea mea m-a facut sa incerc sa-mi corectez rastalmacirile istoriei care mi s-a predat in scoala si am incercat sa ma informez pe orice cale citind cam tot ce mi-a cazut in mana, urmarind documentare BBC sau ale altor televiziuni.

                Peste toate acestea insa definitoriu pentru mine a fost ca mi-am trait intreaga viata in Romania, am trait si am vazut cum aceasta tara candva granarul Europei a ajuns sa nu mai poata sa-si hraneasca populatia.Am vazut cum suntem mintiti, batuti , umiliti si niciodata nu s-au gasit vinovatii pentru mortii de la revolutie sau pentru cei de la mineriade.Traiesc desertificarea Romaniei prin distrugerea sistematica a codrilor ei care au fost candva "frate cu romanul".Am vazut cum ne conduc politicieni cu doctorate de carton dar cu reale probleme de integritate si penale, am vazut cum toti presedintii Romaniei , fara nici o exceptie, au fost fiecare in felul lui o dezamagire pentru mine si pentru intreaga tara.Am vazut ca desi se declara " prioritate nationala" si sistemul de invatamant si cel de sanatate ele sunt distruse sistematic cu fiecare zi care trece.

                Romania de azi nu mai are modele, modele adevarate de moralitate, integritate, responsabilitate singurele astfel de modele le gasim azi in istorie, in trecutul nostru si in Familia Regala a Romaniei.

                 Sa incerc sa povestesc cand si cum m-au impresionat membrii Familiei Regale a Romaniei mi-ar lua o viata intreaga si nu as putea epuiza insa subiectul, am sa incerc insa sa relifez cateva acte care au fost definitorii pentru mine.Am comparat actul intrarii in Primul Razboi Mondial al Romaniei condusa de Ferdinand cel loial impotriva Germaniei si prin acest act Ferdinand si-a aratat loialitatea fata de Romania,  nu fata de tara in care s-a nascut si a crescut, nu fata de Familia de Hohenzolern Siegmaringen, cu incapatanarea autista a lui Ion Antonescu de a-si respecta cuvantul lui pe care l-a dat lui Hitler dincolo de adevaratele interse ale Romaniei si armata noastra a trecut Nistrul si am pierdut mii de soldati intr-o lupta care nu era a noastra ?! Am comparat atitudinea atator romani nascuti si crescuti in Romania care dupa ce au parasit tara au improscat in spatele lor cu gunoi, cam ca si o pasare care scurma dupa viermisori cu povestea A S Principesa mostenitoare Margareta a Romaniei care spune ca a invatat sa iubeasca Romania din povestirile bunicii ei Regina mama Elena, la fel povestea si Regina Ana, auzind acestea m-am cutremurat intrebandu-ma ce i-a oferit Romania acestei femei Regina mama Elena ca sa merite atata loialitate?! Regina mama Elena nascuta principesa a Greciei nu a fost incoronata regina a Romaniei pentru ca atunci cand sotul ei a urcat pe tron erau divortati, Romania nu i-a oferit fericirea in casnicie, nu i-a oferit un regat si chiar si unica bucurie oferita, aceea de a fi mama , a fost ani si ani intunecata de faptul ca putea sa-si vada fiul doar o luna pe an...si totusi ea a putut sa iubeasca acaesta tara atat de mult incat sa sadeasca iubirea pentru Romania si in sufletul nurorii ei si al nepoatelor care nu au cunoscut niciodata tara pe care in suflet o simteau ca este tara lor !!!Gandind la toate aceste comparatii m-am intrebat ce anume face diferenta? Raspunsul nu este si nu poate fi altul decat EDUCATIA. Niciodata un politician mai mult sau mai putin oportunist nu va fi educat, format in spiritul impartialitatii, al echidistantei,al loialitatii, al responsabilitatii si moralitatii cum este un membru al unei case regale !Sloganurile politicienilor sunt menite a fi ceva ce da bine la public, ceva care sa castige voturi si implicit putere in timp ce sloganul NIHIL SINE DEO al Familiei Regale a Romaniei este un modus vivendi, un mod de a trai.

              O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                                                             K'melia

Revelion pe stil vechi ?!

Revelion pe stil vechi ?!

              Anul 1990 a adus cu sine o libertate pe care in timp am invatat sa o fructificam, una din formele de a folosi aceasta libertate este si promovarea in media a sarbatorilor religioase, a diferitelor pelerinaje din Romania si nu numai.Datorita acestei libertati am aflat despre manifestari care nu erau cunoscute decat pe o raza destul de mica in jurul locului de desfasurare.Ca si copil am aflat de la bunici ca de sarbatorile dedicate Sfintei Fecioare Maria se merge in pelerinaj la Manastirea Hodos Bodrog, pentru ca aceasta era cea mai apropiata manastire cu un hram legat de Sfanta Fecioara de locul in care am copilartit.Tot in acea perioada am stiut ca vecinii, prietenii romano catolici fac de aceleasi sarbatori pelerinaj la Manastirea Maria Radna si cam atat este ceea ce cunosteam eu despre pelerinaje romanesti...asta desi asa cum spuneam am crescut la bunici si bunicul patern (Dumnezeu sa-l odihneasca) era epitrop la biserica. Bunica m-a invatat rugaciuni si mi-a explicat slujbele bisericesti asa cum ea s-a priceput, era o taranca simpla fara scoala si explicatiile ei erau simple, logice, cu trimitere la viata cotidiana si nu la simbolistica sau teologie.Nu am stiut copil fiind nimic despre pelerinajele de la Iasi de Sfanta Paraschiva, 14 octombrie, despre cele de la Bucuresti de Sfantul Dimitrie si Sfantul Dimitrie cel nou Basarabov pe 26 si 27 octombrie si cu atat mai putin despre pelerinajele dobrogene la Pestera Apostolului Andrei de 30 noiembrie.Tin minte ca am fost extrem de mirata cand o colega de serviciu, dobrogeanca de origine, afland ca sunt nascuta de 1 decembrie m-a intrebat cum de nu ma cheama Andreea?!Nu am facut nici o legatura cu sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei care precede ziua nasterii mele.

                 Impreuna cu aceeasi libertate adusa de anul 1990 am aflat ca noi crestinii nu serbam in date diferite doar Invierea Mantuitorului nostru Hristos, ci chiar si Nasterea Sa, adica Craciunul este serbat de crestini ortodocsi in date diferite dupa cum biserica de care acestia apartin a indreptat sau nu calendarul, dupa cum biserica este de STIL NOU sau de STIL VECHI ?! Nu stiu daca v-am spus dar micutul sat Iermata, apartinator de comuna Seleus din judetul Arad, in vremea copilariei mele nu existau nici tigani si nici un fel de nationalitati minoritare, in orasul in care locuiau parintii mei si am urmat scoala existau doar romani, maghiari si germani, nu aveam in oras sarbi si cu atat mai putin nu erau ucraineni. Afland eu despre sarbatori "noi" de genul Craciunului sarbesc, m-am intrebat de unde pana unde aceste diferente ?!

                   Explicatia diferentelor dintre calendarul Iulian si cel Gregorian este destul de simpla.Anul astronomic, adica perioada in care pamantul face un ocol complet in jurul soarelui dureaza exact 365 de zile, 5 ore, 49 de minute si 45 de secunde, deci nu fix 365 de zile si 6 ore pentru ca la fiecare patru ani sa se adune acea zi de 29 februarie si de la anul 46 inainte de Hristos cand s-a aplicat calendarul Iulian si pana prin secolul  XVI calendraul administrativ o cam luase inainte fata de cel astronomic cu vreo 10 zile.Neglijarea  unei diferente de 11 minute si 14-16 secunde pe an ducea la fiecare 128 de ani la o acumulare de diferenta de o zi !!!Biserica Catolica a rezolvat aceasta diferenta in anul 1582, pana atunci se adunasera deja 10 zile diferenta, ei au decis atunci ca ziua de 5 octombrie sa devina 15 octombrie si pentru ca aceasta decizie s-a luat in timpul pontificatului Papei Grigore al XIII-lea, nou indreptatul calendar s-a numit calendarul gregorian. Pana la 1900 diferenta s-a facut de 13 zile, cum pana la 1900 calendarul gregorian a fost adoptat din punct de vedere administrativ nu doar de statele catolice din Europa ci si de state africane si asiatice necrestine ca si Japonia (1873), China (1912), Turcia (1926), Egipt (1928) s.a. A aparut astfel necesitatea ca administrativ tarile care au relatii comerciale si de alt fel sa se raporteze la un calendar unitar si pana la sfarsitul primului razboi mondial , calendarul gregorian (stil nou) a fost adoptat oficial in viata civila, de toate popoarele ortodoxe: Bulgaria si Rusia in 1918, Serbia si Romania in 1919, Grecia in 1923. Astfel Bisericile Ortodoxe autocefale ale acestor tari au tinut un Congres international la Constantinopol,in anul 1923, au stabilit atunci ca vor indrepta fiecare calendarul cand vor considera de cuviinta ca este momentul cel mai potrivit iar Muntele Athos va fi ultima biserica ortodoxa care v-a indrepta calendarul !!!Dar chiar si dupa acest congres unele Biserici Ortodoxe au tinut sa ramana cu stilul vechi, ca :Biserica Rusa si toate bisericile ortodoxe din tarile ex-sovietice, Biserica Sarba si Bisericile din Patriarhia Ierusalimului si manastirile din Muntele Athos.A aparut astfel si un paradox, Biserica Ortodoxa a Greciei a indreptat calendarul dar Manastirile din Muntele Athos, care administrativ tin de Grecia, nu au indreptat calendarul respectand deciziile luate in la congresul din 1923...

                           Marturisesc ca pe mine personal toate aceste fractionari ale noastre ale crestinilor in diferite biserici, care ne fac sa serbam Nasterea sau Invierea lui Hristos in date diferite ma dor, ma doare sufletul pentru ca nu inteleg argumentele teologico filozofice care ii face pe unii sa nu accepte ceea ce este o realitate astronomica si ceea ce multi altii au acceptat ?! Ma doare sufletul pentru ca simt ca toate aceste divizari ale noastre a crestinilor in biserici diferite ne face mai slabi, mai vulnerabili in fata celor care vor sa ne converteasca la altfel de religii. Am convingerea ca nici rusii si nici sarbii nu vor indrepta calendarul, faptul ca azi in secolul XXI ei serbeaza Craciunul separat de ceilalti crestini, majoritari, ii face pe rusi si pe sarbi sa se creada mai deosebiti, ii impinge spre pacatul mandriei desarte.Cei care inteleg argumentele teologico filozofice se impauneaza in cugetul lor ca ei sunt adevaratii pastratori ai DREPTEI CREDINTE, ei sunt ortodocsi adevarati, cei care nu inteleg aceste argumente gasesc alte motive care sa ii faca sa se creada mai buni, mai doesebiti, mai grozavi...si astfel ne indepartam de credinta adevarata, nu mai sarbatorim Nasterea Mantuitorului Hristos ci Craciunul romanesc sau sarbesc, nu mai sarbatorim Invierea Domnului nostru Iisus ci pastele romanesc sau pastele unguresc si nu , nu am gresit, am scris intentionat cu litera mica pentru ca aceste sarbatori sunt zile libere de la serviciu, sunt ocazii de shoping si de a face cadouri si mai sunt ceea ce ar trebui sa fie sarbatori ale credintei pentru care trebuie sa-ti pregatesti trupul si sufletul, sarbatori in care sa te bucuri ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe singurul Sau Fiu l-a dat mortii pentru pacatele noastre.

                         Ceea ce nu am reusit eu sa inteleg pana in ziua de azi este acest asa zis REVELION PE STIL VECHI ?! Pai Revelionul este o "sarbatoare" administrativa, o noapte in care in minutul dintre ora 23:59 si ora 0:00 se schimba nu doar data, nu trecem doar dintr-o zi in alta sau dintr-o luna in alta ci schimbam in acel unic minut si data si luna si anul.Administrativ toate tarile lumii au adoptat acest calendar gregorian, indiferent ca sunt tari  crestine europene, americane, australiene, africane sau ca sunt tari musulmane sau nu conteaza de ce fel de religii sau confesiuni...Nici Egiptul nu tine azi calendarul egiptean din antichitate asa cum nici tarile arabe nu tin calndarele istorice, sau China nu tine calendarul antic chinez. Aceasta uniformizare admnistrativa a usurat relatiile politice, comerciale sau de alta natura intre tari din meridiane opuse si a adus dupa sine aparitia unor sarbatori administrative cum este Revelionul.deci in concluzie daca Revelionul nu este o sarbatoare religioasa cum poate sa apara ceva ca si REVELIONUL PE STIL VECHI?! Sarbatoarea crestin ortodoxa din ziua de 1 ianuarie este cea a Sfantului Vasile cel Mare si Taierea imprejur dupa trup a Domnului (adica circumcizia).

    O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.

                                                                             K'melia

Recunostinta

Motto: "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
                                                                                                                Ev.Matei cap.5 verset 9

              In sfarsitul de saptamana care urmeaza americanii serbeaza ZIUA RECUNOSTINTEI, in primele zile ale saptamanii urmatoare noi, romanii, serbam doua zile dedicate Romaniei si romanismului, pe 30 noiembrie ziua Sf. Apostol ANDREI ,cel care a crestinat Romania, ocrotitorul spiritual al tarii si pe 1 DECEMBRIE Ziua Nationala a Romaniei, ocazii pentru mine de a face oarecari reflectii, ocazii pentru noi toti sa ne gandim si sa ne intrebam daca avem pentru ce sa fim recunoscatori?!Cui trebuie sa-i fim recunoscatori?! Suntem noi mandrii ca suntem romani, cat de mandrii suntem de tara si de natiunea noastra, cat de recunoscatori suntem tarii in care ne-am nascut si poporului in mijlocul caruia ne-am nascut?!

               Evenimente mai recente si mai vechi mi-au demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca viata este scurta, ca moartea vine neanuntata si nu ne intreaba cat de tineri sau de batrani suntem, nu ne intreaba daca mai avem ceva de facut, daca suntem certati cu cei apropiati ai nostri si din nu conteaza ce motive nu vorbim cu ei?!

              Sunt ceea ce sunt astazi in primul rand datorita educatiei oferita mie de catre parintii mei, mottoul de astazi este versetul meu favorit din Biblie, pilda favorita a mamei mele era aceea a fiului risiptor, in toata viata ei, mama a incercat sa faca pace prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin ceea ce auzea si nu mai transmitea spre a nu aprinde flacara certurilor si a supararii.Mi s-a intiparit cu litere de foc in constiinta versetul biblic "Maniati-va si nu pacatuiti.Sa n'apuna soarele peste mania voastra"(Efeseni 4;26) si am depus eforturi spre a ierta, spre a nu tine pizma si a-mi anihila invidia.

                Ca si in orice familie si la noi au fost si sunt probleme discutabile, frustrari, asteptari nerealiste, divergente de idei.Sora cea mare a mamei nu are copii, si de aceea toti fratii si nepotii atunci cand ea i-a ajutat au minimalizat ajutorul pentru ca "are de unde", in schimb au ales sa pastreze in memorie si in constiinte toate promisiunile neonorate si toate asteptarile lor care nu s-au confirmat si au fata de ea resentimente mai mult sau mai putin indreptatite.Eu am ales de foarte multi ani sa tin minte DOAR binefacerile primite prin matusa mea, incepand cu faptul ca traiesc, mama mea a fost internata in spital spre a naste intr-o zi de luni cu "apa rupta", cum se spune in popor,prima noapte a fost tinuta in salonul de langa sala de nasteri si intrebata periodic "aveti dureri doamna?".Marti de dimineata a fost mutata la saloanele de gravide si pana joi, cand sora ei cea mare a vizitat-o, putin dupa ora pranzului, nu a mai consultat-o nimeni, auzind aceasta sora mamei, mai in varsta decat ea cu 19 ani, s-a scandalizat si a determinat un consult al mamei care s-a terminat cu o cezariana de urgenta,eu aveam dubla circulara de cordon si a trebuit sa mi se faca respiratie artificiala.Acum matusa mea, nonagenara, este la pat, dependenta de ajutor 24 de ore din 24, 7 zile din 7, nepotii de frati sunt fie in strainatate, fie in alte orase la minim 150 de km distanta, o ingrijeste o fina a matusii, care a fost si este fiica de suflet a matusii.In aceste circumstante exista rude care cred ca toata agoniseala matusii trebuie sa ramana nepotilor si nu celei care o ingrijeste, pentru ca ea nu este din familie?!La argumentele mele ca matusa are dreptul sa decida cui ii lasa avutul ei, raspunsul primit a fost ca ea nu este acum in situatia de a lua o asemenea decizie, se fac cu totii ca uita ca aceasta dorinta ea si-a exprimat-o de multi ani, nu doar acum.

                 De ce oare averea ne face sa desconsideram dorinta cuiva, ne fac sa uitam ca suntem rude, ne fac sa nu mai vorbim frate cu frate, ne fac sa desconsideram eforturile altora?De ce oare prea multi dintre noi alegem sa fim revendicativi pentru ceea ce consideram a fi dreptul nostru, in loc de a fi recunoscatori pentru ceea ce avem, pentru binefacerile din viata noastra?!

                 Incerc sa va propun tuturor celor veti citi aceste randuri, pana la sfarsitul de saptamana sa reflectati la propriile voastre vieti, la familiile voastre in sens largit , la toate certurile fara rost care au racit relatiile si sa incercati sa cereti iertare celor pe care i-ati suparat, nu conteaza cine are dreptate, pentru ca mai apoi cu sufletul curat sa puteti rosti "si ne iarta noua Doamne pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".Mai apoi in acest sfarsit de saptamana faceti o vizita unor rude pe care nu i-ati vizitat de multa vreme, dati un telefon si fiti recunoscatori lui Dumnezeu ca puteti inca sa faceti asta, un mormant rece oricat ar fi de incarcat cu flori nu raspunde niciodata!

         O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.
                                                                                           K'melia