În sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut am fost într-un pelerinaj în județele Alba și Bihor, am trecut pe la Gârda de Sus, localitatea în care s-a născut și a crescut colegul meu asistent medical NEGREA GHEORGHE, în mînăstiri și în peștera Poarta lui Ionele, în autocar l-am avut permanent în gând și m-am rugat Bunului Dumnezeu să îi odihnească sufletul și să îl numere cu drepții Săi și mă vorbeam cu Ghiță: "Ghiță știi că ești bunic, ai o minune de nepot, frumos și o minune de noră".
În vara anului 1999 eu eram proaspăt căsătorită și vizibil însărcinată. La cabinetul medical sună locotenentul Drăgan Nicolae și întreabă despre un asistent bărbat, întâmplarea face ca nici unul din cei doi colegi, asistenți medicali bărbați, să nu fie disponibil, întreb dacă nu pot să ajut eu? Cu oarecare reținere domnul locotenent îmi spune că a venit să se înscrie la examen, pentru posturile de asistent medical, cineva care ar dori să vorbească cu un asistent, despre munca în penitenciar. Vin eu și vorbesc cu domnul, nu este nici o problemă. Întâlnesc în micul birou din sectorul administrativ un bărbat subțirel, cam de înălțimea mea, părea ceva mai în vârstă decât mine, cu o față, o voce și o privire blânde. Cabinetele de medicină de familie fuseseră transformate din dispensare orășenești sau sătești în cabinete individuale, fie din emoții legate de finanțarea acestor cabinete, fie din necunoaștere de noțiuni economice asistenții medicali de la aceste cabinete au fost trecuți pe o salarizare minimă. Bărbatul din fața mea îmi povestește că este din Horia și lucrează acolo ca asistent medical la dispensarul sătesc, este căsătorit, soția lui care a fost lucrător contabil și a lucrat la SMT-ul din sat a rămas fără serviciu, el este deci unicul înteținător al familiei și această scădere de venit l-a afectat profund. Locotenentul care m-a sunat îi este rudă, sunt ambii de fel din Munții Apuseni, de la Gârda și i-a spus despre posturile de asistenți medicali scoase la concurs de Penitenciarul Arad. El avea rețineri legate de munca într-un penitenciar și de aceea a dorit să vorbească cu un asistent. L-am încurajat, munca de asistent medical într-un penitenciar seamănă foarte mult cu munca desfășurată de tine la dispensar, este din anumite puncte de vedere mai simplă, nu avem copii, vaccinări, nu vine Sanepidul să ne verifice (pe vremea aceea penitenciarele erau controlate doar de organele Direcției Generale a Penitenciarelor). Omul mi-a plăcut din prima, cu vocea lui blândă, cu manierele sale frumoase, mi-a sărutat mâna când locotenentul m-a prezentat, așa că l-am încurajat cu tot ceea ce am crezut eu că ar putea să îl motiveze să se prezinte la examen și să devină colegul nostru. Am avut succes, omul s-a decis să se înscrie, a intrat și a început serviciul la Penitenciarul Arad pe 1 decembrie 1999, la data aceea eu eram în concediu de creștere a copilului, pe 25 noiembrie 1999 tocmai ce am născut. Am revenit la serviciu după un an, la 1 noiembrie 2000 și atunci am început să lucrez cu noii colegi, între ei și NEGREA GHEORGHE, adică Ghiță, bărbatul cu care am vorbit. În anii lungi în care am lucrat împreună am constatat că nu m-am înșelat, este un om blând, un asistent foarte bine pregătit, meticulos și ordonat cu documentele, de aceea după puțină vreme a preluat gestiunea cabinetului medical. Ghiță avea un suflet de copil în ciuda vârstei sale, era cu 10 ani mai în vârstă decât mine, un simț al umorului sănătos și reușea să ne înveselească și descrețească frunțile tuturor întotdeauna. Întregul colectiv al cabinetului medical dar și din penitenciar au ajuns să îl îndrăgească repede pentru bunul său simț, blândețea sa și omenia de care dădea dovadă. Ne-am înțeles bine și ne-am apreciat reciproc, el mă admira pentru dragostea mea pentru citit. Mi-a spus de foarte multe ori că a ezitat foarte mult înainte de a se decide de a veni la penitenciar și că încurajările mele atunci când ne-am întâlnit prima oară au contat foarte mult dar cel mai mult a contat că eu eram femeie și însărcinată. Îmi spunea că de fiecare dată când ezita se îmbărbăta singur: "bărbat ești tu Ghiță? Dacă o femeie însărcinată poate să lucreze acolo cum să nu poți tu, bărbat?!". După care zâmbind larg, spre râs îmi spune: "nu te-am cunoscut atunci, nu am știut că tu ești mai bărbătoasă și mai hotărâtă decât mulți bărbați". De fiecare dată când ne aminte-am de prima noastră întâlnire îmi spunea că nu crede că bărbații colegii mei ar fi avut acelaș succes în a îl încuraja cum am avut eu. Nu știu dacă este adevărat, îmi place să cred că ar fi reușit să îl încurajeze și băieții. Noi colegii care am lucrat cu Ghiță l-am iubit mult pentru sufletul lui curat, pentru deschiderea de a ajuta totdeauna, pentru loialitatea lui și mai presus de toate pentru blândețea lui.
" Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!" (Ev. Matei 5;5)
Ghiță al nostru nu a moștenit pământul, nu s-a născut bogat și nu a fost bogat în viața aceasta dar dacă "DRAGOSTEA este cea mai mare" (Ep.1 Corinteni 13; 13) atunci Ghiță al nostru a fost foarte bogat căci mult a iubit el cât a trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu